Un cititor atent al acestor note (n-aş fi crezut să existe şi aşa ceva) a observat că, de la o vreme, n-am mai comentat evenimente curente, ci m-am retras spre chestiuni mai generale, mai teoretice. Aşa este, explicaţia e simplă, prezentul faptic este atît de mizerabil, încît caut să mă refugiez într-o lume mai senină, a conceptelor. Săptămîna aceasta însă chiar s-a întîmplat ceva ce merită analizat: anunţul preşedintelui referitor la reluarea referendumului privind structura parlamentului. Vă propun o analiză care abordează un unghi nou. Trebuie început de acum doi ani, la momentul în care preşedintele a anunţat, şi-a asumat cu fermitate, măsurile ne-populare de austeritate. A fost un gest de bărbăţie politică asupra căruia nu s-a insistat suficient, dacă ar fi fost un simili-politician, gen Antonescu, preocupat doar de propria imagine, Băsescu ar fi lăsat totul în cîrca guvernului Boc, plutind senin „au dessus de la mêllé”, la tăieri de panglici şi primiri de ambasadori. Din acel moment însă a început nu numai pierderea sprijinului din partea „maselor” (firească, poporul judecă strict cu stomacul…n-am înţeles niciodată acuzele de populism la adresa unui preşedinte care a luat cele mai impopulare măsuri din istoria postdecembristă), ci şi a PDL-ului, care a sabotat cît a putut radicalitatea şi rapiditatea reformelor.
După războiul civil din vara lui 2012 şi ocuparea ţării de către USL, preşedintele a rămas complet izolat. Am văzut surprins cum comentatori care îi erau vădit favorabili i-au reproşat tot felul de compromisuri, de la numirea lui Ponta la cea a procurorilor, făcîndu-se că nu înţeleg că preşedintele nu avea de ales în limitele legii. Ca un bun şahist, şi-a sacrificat pionii, ba chiar turnuri gen Daniel Morar pentru a cîştiga un tempo şi spaţiu pe tabla de joc. Şi, la momentul potrivit, a venit contraatacul. Pe flancul slab al adversarului, care este cel liberal. Sofismele cu care USL încearcă să justifice neaplicarea referendumului nu ţin la orice analiză serioasă. E aberant să susţii că „poporul” (a se rost cu gura plină, rotunjită, şi ochii daţi peste cap) nu a înţeles chestia cu numărul de parlamentari, dar înţelege acum chestii mult mai dificile care ţin de arcanele dreptului constituţional, asupra căruia este, vezi doamne, consultat. Parodia de Constituţie ivită din abisurile combinatorice ale cuplului Pârvulescu-Antonescu anunţă grindină. Sigur, mutarea preşedintelui nu îi oferă decît un fragil cîştig de timp. Pînă ce ghiorţăiala de foame a organului cogitativ popular va duce la scăderea naturală a procentelor USL şi regionalizarea moşită de Dragnea va duce la inevitabila păruială pe şefie. Ultima datorie a lui Băsescu înainte de se retrage la pensie este de a lăsa o opoziţie articulată, capabilă să scoată ţara simultan din criză şi de sub ocupaţia actualei clase politice. Dl. Blaga s-a dus tocmai în China ca să ia modele de construcţie democratică de la marele partid frăţesc. Cu banii ăia plătea cîteva sute de apariţii Tv ale unor lupi tineri care să-i combată pe useliştii care zburdă practic fără concurenţă şi „fac opinia” pe toate canalele. Celelalte grupări de dreapta din opoziţie sunt sublime la nivel de indivizi pe care eu i-aş vota din toată inima, dar deocamdată nu se întrevede nici cea mai slabă perspectivă de aglutinare într-o forţă capabilă să reziste tancului politico-mediatic uselist care striveşte tot ce-i iese în cale. Partida e în desfăşurare şi la capătul ei este fărîma de viaţă care ne-a mai rămas.
p.s. Ponta are deci NUP în justiţie şi decizia nu se poate comenta. Pentru mine însă rămîne valabilă constatarea specialiştilor că este vorba despre un plagiat clar.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!