Știri

Editorial. UITE-AȘA O BARBĂ-AVEA!

Sau: asta ne mai lipsea! Care este fotografia momentului, acum la doi ani de la lovitura de stat legalistă din iulie 2012? Cei care au eșuat atunci la un fir de mustață și-au lăsat acum cioc și au reușit să-și ducă planul la îndeplinire. Ponta a călcat în picioare un întreg cod de legi, dezertând din post fără să-l anunțe pe președinte, plecînd la jocurile sportive de la Baku (crede că pe liderii europeni îi sfidezi cum îl sfidai pe Băsescu). A lipsit din țară cadorisindu-ne cu un interimar cu filiație de moș Teacă și cu triplarea salariilor demnitarilor. Toți revoltații care blestemau odiosul regim de „austeritate” (e la modă cuvîntul) Băsescu – Boc din 2010 au tăcut acum mâlc. Paradoxal, o haiducie pe invers care ia de la săraci și dă la bogați este aplaudată de masa inertă căreia i s-au aruncat niște resturi de „măriri” care, în afara de destabilizarea bugetului, nu înseamnă în fond nimic. Prizonierul de lux de la Cotroceni are ca singură reacție să nu aibă niciodată, nicio reacție. De aceea nu poate fi judecat. Pare prizonierul unor consilieri fie proști, fie incompetenți, fie rău intenționați, fie toate la un loc. Altfel nu se explică șirul incredibil de gafe și rateuri, cel mai recent azi, duminică: refuzul de a se întîlni cu manifestanții pro-unire de la Chișinău. Al treilea stop cadru privește raportul societate – politică, mai tensionat decît vreodată. Am spus „politică” și nu „politicieni”, pentru că populația a fost „educată” să le confunde, și pentru că „ei” sunt execrabili, să respingă in toto politica. 
O societate care nu își asumă nici un fel de răspundere în propria construcție (un exemplu izbitor: învățămîntul, în care măsurile cele mai aberante sunt suportate practic fără opunere) nu este decît un organism bolnav, muribund. Acum, în timp ce scriu se anunță retragerea lui Ponta de la șefia PSD, dar nu din fruntea guvernului. Chestie pe care dna. Firea încearcă să ne-o vîndă, folosind sofisme ordinare pentru că politicienii noștri nu se împiedică în  chestii de logică, ca pe o treabă de mare moralitate. De fapt, nu este decît o cedare mincinoasă a unuia prins la înghesuială, încă una din nenumăratele sale minciuni și cacealmale 1. Pentru că demisia e formală, dna. Plumb fiind doar un om de paie; 2. Pentru că, dacă l-ar fi interesat implicațiile penale, dl. Ponta ar fi demisionat și din funcția de prim ministru. Corigenda: premiza „Ponta nu trebuie să-și dea demisia pentru că guvernarea e bună” este de două ori falsă. a) nu s-a demonstrat că e bună b) chiar dacă ar fi, n-are nicio legătură cu aspectul penal, tot ar trebui să-și dea demisia. 
Un element deloc înțeles în esența lui și ignorat este că Băsescu îl apără acum pe Ponta. Argumentul mi se pare imbatabil din  punct de vedere al democrației, moralei și funcționării instituționale. Anume, spune fostul președinte, nu este admisibil să folosești instituțiile statului în luptele politice. Și cu asta ne întoarcem la evenimentul petrecut acum trei ani. Cînd exact asta s-a întîmplat: instituții esențiale ale democrației, parlament, avocatul poporului, curtea constituțională, institut de statistică, monitorul oficial șamd. au fost violate, șifonate, ștrangulate, constrînse într-un cuvînt să contribuie la suspendarea președintelui. Acum suntem într-un proces similar mutatis mutandis, numai că victima e alta și instrumentele altele, procesul e asemănător. De ce apare atît de mișcată această fotografie? Pentru că România, țară a stagnării nu întemeiază nimic. Nu doar autostrăzi ci și legi, instituții, mentalități, cutume care oferă „cimentul”, soliditatea unei construcții sociale. Singura consistență ne-o dă faptul că facem parte din structuri internaționale care ne transmit ceva din consistența lor. Cam tot ce s-a făcut bun, s-a datorat presiunilor directe ale Occidentului. Prilej pentru naționaliștii zgomotoși de a acuza „amestecul în treburile interne”. 
Mă rog, revenind la Ponta, a avut din nou noroc că a apărut în Europa un alt aventurier politic, mult mai periculos pentru întregul continent: Tziparas. De altfel ideile și discursurile celor doi au numeroase puncte de convergență. În consecință, ochii lumii sunt doar spre Grecia și omul nostru încearcă să-și joace partida pînă la capăt. Trișînd din nou, pentru că altfel nu știe. Reprezentant de frunte al „culturii copiatului”, cum o numea un specialist, Ponta a reprezentat (splendid trecut!), incredibil, un pas înapoi față de Năstase. Ce va urma? Chiar dacă își va lăsa barbă, societatea românească nu se va maturiza…
Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare