Într-un sector din București au apărut panouri cu două personaje în vârstă (de vârsta a treia, cum se spune ipocrit eufemistic) care înfățișează niște bunicuți simpatici. Doamna spune: Bună sunt Maria și sunt lesbiană. Domnul se numește Lucas. Și spune că este gay. Oamenii normali la cap (nu la sex!) au fost oripilați. Dar nicio explicație oficială. Presa, arondată în întregime progresismului sexo-marxist, a ignorat suveran subiectul de interesa public. Cică este un îndemn la toleranță și diversitate. Niciun fel de informații despre campanie, cine a finanțat-o, cine o coordonează, în ce scop etc. Așa-zisa societate civilă tace strategic. Sigur, campania vine în continuarea celei cu educația sexuală în școli. Numai că acum atacul începe din capătul celălalt al vârstelor. Că discursul publicitar ar putea fi ofensator la adresa unei părți a populației (nu interesează cât de mare) pare neimportant pentru gardienii libertăților individuale. „Dacă România înghite cu greu ideea că există homosexuali, bisexuali și lesbiene, tot România nici nu concepe ideea să existe și persoane în vârstă care ar putea fi altfel”, declară unul dintre militanții acestei campanii. Foarte interesant dacă analizăm limbajul frazei citate, de fapt activistul spune: vreți, nu vreți sunteți obligați să înghițiți ceea ce vă furnizăm noi. Dictatura afirmată răspicat.
Observ în treacăt că tema este mereu asociată mereu cu o alta, care ar merita o discuție separată: România este o țară înapoiată, demnă de disprețuit, nu e în „trend”. Numai că problema acestei campanii este, cred, în altă parte, ea ține pur și simplu de codul penal. Iată ce spune Art. 375: Ultrajul contra bunelor moravuri. „Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvîrşeşte acte de exhibiționism sau alte acte sexuale explicite se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”. Despre asta este vorba. Despre obscenitatea publică.
Avocatul „poporului” și alte organisme nu s-au sesizat la această încălcare a drepturilor unor cetățeni care (și își cer iertare pentru acest păcat de neiertat) sînt majoritari. La o citire atentă a evenimentului, ținta lui sînt, de fapt, tot copiii. Mesajul este: dacă și bunicii cei frumoși și blînzi (vezi articolul dlui Dorian Ilie, amintit mai sus, care nu întîmplător caricaturizează această imagine idilică a bunicilor) sînt homosexuali, de ce nu i-am crește pe copii „în spiritul acestor valori”? Și o a treia observație, deja banală: această campanie se asociază cu una anticreștină de o intoleranță vestitoare de pogromuri.
Vedem seară de seară ce se petrece în SUA. Deocamdată este valul cu dărîmatul și vandalizarea statuilor, epurările de filme și de cărți. „Așa începe”, vorba scriitorului. Cu ședințe publice de demascare și de punere de cenușă în cap: îmi cer iertare că în filmul făcut acum 40 de ani nu am niciun personaj de culoare, am fost orb și mărginit în concepție, spune regizorul unui celebru serial. Hollywood, nu? Așa începe! Moartea democrației. Noi ăștia, înapoiații din Estul sălbatic, știm asta pentru că avem anticorpii (termen la modă), am avut epidemia începînd încă de acum 100 de ani. Am văzut pe pielea noastră cum se distruge democrația din interior. Credeam că am scăpat de ea acum 30. Dar iată că holera roșie vine acum din Vest, ca un fel de comunism varianta 2.0.
De exemplu, s-a reluat o discuție despre sclavagism. Din care lipsește total cel mai mare imperiu sclavagist din istorie: URSS și Gulagul său. Căci ce era Gulagul decît un sistem sclavagist, unde sclavii nu aveau nici măcar condițiile de trai și juridice ale celor din Imperiul Roman de exemplu? Dar nu despre asta sînt mișcările împotriva „supremației rasei albe” din vest. Sînt mișcări împotriva memoriei și a culturii. Supremația barbariei interioare. Cele două teme din acest text nu sînt divergente, reprezintă doar două fronturi ale aceluiași război. Sîntem atacați pe diverse căi. Dărîmarea statuilor în America este doar un simptom. Lupta se dă, cum anticipa de mult Orwell, pe tărîmul cuvintelor. Cei care vor să folosească toate cuvintele unei limbi, și fiecare la locul său sînt deja condamnați. Pierderea libertății începe cu pierderea libertății de a folosi cuvintele. Cu pervertirea sensului lor. Firma celebră L’Oréal ar fi scos cuvintele white/ whitening (alb /a înălbi) din vocabularul reclamelor și produselor sale. Nu știu de ce, nu-mi vine deloc să rîd. Dimpotrivă!
Christian CRĂCIUN
