Editorial. RĂSPUNDEREA

Săptămîna aceasta unul dintre faptele diverse care au reținut o clipă atenția publică a fost eliminarea a doi elevi din Dîmbovița de la examenul de bacalaureat, nu pentru că ar fi făcut cine știe ce matrapazlîc, ci pentru suspiciunea că lucrările să fi fost scrise de „mîini” diferite. Toată povestea are ceva de halucinație românească a prezentului traumatic de absurd. Comunicatul ministerului, după așa zisa anchetă, nu reușește să aducă nicio dovadă a vreunei ilegalități, ba nu conține nici măcar, cum ar fi fost obligatoriu dată fiind natura acuzației, expertiza vreunui expert grafolog. Am aflat de la unul dintre elevi că aceasta ar fi existat și că le dădea dreptate celor doi. Într-un comunicat confuz și lemnos pînă la doagă, ministerul „uită” de acuzația inițială și inventează că elevii ar fi făcut „semne” care ar fi permis identificarea lucrării. Fără nicio precizare în plus, „semnele” astea ar fi trebuit „dedicate”, ar presupune că se știe cine va corecta lucrarea (imposibil) și, în consecință, de acuzat ar fi și profesorii corectori. Aberant de la un capăt la altul. Și – pentru ca totul să fie cu moț – incoerențele continuă. Ministerul își calcă senin propriile legi și reglementări, permițînd celor doi elevi să dea proba buclucașă în sesiunea din toamnă. E un fel – indirect – de a recunoaște failibilitatea acuzației. Dar, moral și legal, decizia compromite și mai mult oficialitățile pentru că: 1. ori cei doi sînt vinovați, și atunci trebuie respectată regula cu cele trei sesiuni etc. 2. ori sînt nevinovați și atunci… Eu nu știu ce s-a întîmplat, de mai bine de un deceniu, cu toate riscurile asumate, refuz să iau parte la parodia umilitoare care se cheamă examene de orice fel, dar reacția ministerului mi se pare ilustrativă pentru gradul de degradare morală a școlii românești. Un minister care încurajează pe toate căile pseudo-performanța academică, plagiatul, mediocritatea mai mult sau mai puțin aurită, formalismul și evaluările de paradă s-a găsit să fie excesiv de sever și hiper-vigilent tocmai cu niște copii. Recomand un articol apărut tot în această săptămînă al prof. univ. Marian Popescu, președintele Comisiei de etică a Universității București, care a constatat plagiatul lui Ponta, autor al unor studii aplicate în domeniu. Domnia sa vorbește despre „corpul bolnav al învățămîntului românesc”, despre „absența oricărei preocupări pentru cultura eticii și integrității în toată arhitectura sistemului educațional”. Analiza sa, sigur, este axată pe învățămîntul superior, dar așa cum o arată trist și dramatic exemplul de mai sus, educația etică trebuie începută de la nivelul elementar. Și de la reacția, cîtă este, a corpului profesoral. Cel mai tăcut dintre corpurile noastre profesionale, fără nicio revendicare de conținut, cu excepția celor salariale, redus la scriptologie seacă și dominat de spaimele inspecțiilor, corpul profesoral trăiește doar la nivel individual, prin dăruire „apostolică” (aluzie la romanul lui Cezar Petrescu) și nu prin conștiința infrangibilă de corp profesional de elită. Compromisurile, lipsa de orizont filozofic, lipsa de discernămînt, slaba pregătire profesională și psihologică, refuzul discutării publice a chestiunilor esențiale (calitatea și dificultatea subiectelor de examen, programa, managementul resurselor etc.) anomizează pînă la disoluție această categorie. Vă dau un exemplu absolut minor: la sfîrșitul fiecărui an școlar fiecare profesor face o sfîntă cerere de concediu. Asta înseamnă, la nivelul țării, cîteva sute de mii de foi de hîrtie consumate inutil. Nu ar fi mai simplu o listă electronică în computerul secretariatului sau contabilității? Apoi, carnavalul lugubru al înscrierilor: pentru liceu se face o pompoasă „repartizare computerizată”, dar apoi trebuie să se ducă părinții la secretariatul liceelor cu sfîntul dosar cu acte. De ce nu se poate face și înscrierea computerizată? La fel pentru facultăți, un adevărat pelerinaj din toate colțurile țării spre marile și micile centre universitare pentru că nu putem face o înscriere on line. Cîtă vreme și nota de la bacalaureat există pe site-ul oficial al ministerului… Lucruri mărunte? Reforma poate începe cu mii de astfel de lucruri mărunte care să elibereze atmosfera irespirabilă din școala românească. Am scris și acum puțină vreme despre situația educației la noi, dar, în fiecare an, acum, în miezul verii, cam toată lumea discută despre asta. Cazul amintit aici, prin dramatismul lui absurd, oferă un alt prilej de meditație asupra impasului, a castrării noastre de viitor. Nu despre indigența intelectuală a d-lui Pop este vorba, ci despre una dintre ultimele noastre șanse istorice ca națiune. Etica, element lipsă în celula românului, nu este o disciplină de studiu, ci un mod de a fi în lume ca om. Mai grav decît că se taie pădurile e tocmai faptul că ăștia ne conving tinerii că poți trăi fără etică așa cum poți trăi fără păr pe cap. E la modă.

Christian CRĂCIUN