Știți
cine este Pavel Popescu? Nici eu nu știam pînă ieri. Povestea lui (adică și cea
spusă de el) arată cît de diferită este realitatea de cea pe care o vedem doar
prin sticla televizorului. Pavel Popescu este un deputat român. Nici nu
contează, în acest context, al cărui partid. Ca să înțelegeți ceea ce voi scrie
mai departe, trebuie să îi citiți postarea de pe Facebook de vineri, 2
noiembrie. Este vorba de explozia de la Piatra Neamț, soldată cu accidentarea
gravă, arsuri peste 75%, a unui tînăr. Nota despre care aminteam este un fel de
jurnal, pe ore și minute, al eforturilor pe care dl. Popescu le-a făcut pentru
a reuși transferarea victimei la un spital din Belgia. Este cea mai crudă radiografie
a neputinței, insensibilității, incompetenței, birocrației ucigătoare a
Statului român. Pentru care cetățeanul este ultima dintre preocupări. Se
vădește încă o dată că nu „statul paralel” este dușmanul nostru, ci statul pur
și simplu. Accidentul s-a petrecut, ca un făcut, la fix trei ani de la
dezastrul de la Colectiv. Și noul accident a demonstrat că, în tot acest timp,
statul român a făcut fix nimic pentru
îngrijirea cetățenilor săi, secțiile și paturile „pentru marii arși” sînt doar
pe hîrtie, suficiența d-lui Arafat a birocratizat pînă la paralizie sistemul,
dotarea spitalelor e la același nivel, infecțiile intraspitalicești n-au scăzut
cu nimic. Dl. Popescu s-a folosit de funcția sa pentru a da telefoane, a
deschide uși, a obține acceptul spitalului din Belgia, acesta a refuzat la un
moment dat fără plata înainte, pentru că parșivul de stat român „uitase” să
plătească pentru cei doi mineri îngrijiți acolo cu ceva vreme în urmă. Victima
a ajuns cu bine la spitalul din Belgia. Odioasa Europă care ne asuprește, cum
spun imbecilii naționali! Dar pentru asta nimic
din sistemul medical, politic, economic, juridic, diplomatic, legislativ nu
este pregătit. Doar abnegația unor oameni – nu am cercetat, înțeleg că au
ajutat supraviețuitorii de la Colectiv – a reușit de data asta să miște carul
ruginit al statului pentru a salva un om.
cine este Pavel Popescu? Nici eu nu știam pînă ieri. Povestea lui (adică și cea
spusă de el) arată cît de diferită este realitatea de cea pe care o vedem doar
prin sticla televizorului. Pavel Popescu este un deputat român. Nici nu
contează, în acest context, al cărui partid. Ca să înțelegeți ceea ce voi scrie
mai departe, trebuie să îi citiți postarea de pe Facebook de vineri, 2
noiembrie. Este vorba de explozia de la Piatra Neamț, soldată cu accidentarea
gravă, arsuri peste 75%, a unui tînăr. Nota despre care aminteam este un fel de
jurnal, pe ore și minute, al eforturilor pe care dl. Popescu le-a făcut pentru
a reuși transferarea victimei la un spital din Belgia. Este cea mai crudă radiografie
a neputinței, insensibilității, incompetenței, birocrației ucigătoare a
Statului român. Pentru care cetățeanul este ultima dintre preocupări. Se
vădește încă o dată că nu „statul paralel” este dușmanul nostru, ci statul pur
și simplu. Accidentul s-a petrecut, ca un făcut, la fix trei ani de la
dezastrul de la Colectiv. Și noul accident a demonstrat că, în tot acest timp,
statul român a făcut fix nimic pentru
îngrijirea cetățenilor săi, secțiile și paturile „pentru marii arși” sînt doar
pe hîrtie, suficiența d-lui Arafat a birocratizat pînă la paralizie sistemul,
dotarea spitalelor e la același nivel, infecțiile intraspitalicești n-au scăzut
cu nimic. Dl. Popescu s-a folosit de funcția sa pentru a da telefoane, a
deschide uși, a obține acceptul spitalului din Belgia, acesta a refuzat la un
moment dat fără plata înainte, pentru că parșivul de stat român „uitase” să
plătească pentru cei doi mineri îngrijiți acolo cu ceva vreme în urmă. Victima
a ajuns cu bine la spitalul din Belgia. Odioasa Europă care ne asuprește, cum
spun imbecilii naționali! Dar pentru asta nimic
din sistemul medical, politic, economic, juridic, diplomatic, legislativ nu
este pregătit. Doar abnegația unor oameni – nu am cercetat, înțeleg că au
ajutat supraviețuitorii de la Colectiv – a reușit de data asta să miște carul
ruginit al statului pentru a salva un om.
Această
întîmplare ne arată mai bine decît orice analiză ce fals enorm stă la baza
cotidianului nostru purulent, a politicului obsedat să schimbe legi pentru
asigurarea impunității unei cleptocrații partinice, să cumpere complicitatea
presei și voturile alegătorilor, să tîmpească viitorul cu aberante proiecte
educaționale, dar deloc să facă
lucruri în favoarea cetățenilor. S-a dovedit acum că a face bine nu se poate decît călcînd în picioare enorma inerție și
prostie a sistemului. Dacă binele mai
supraviețuiește în mod miraculos în țara ocupată de politruci, este numai prin
astfel de oameni stranii, adică străini de indiferentismul general. Între
Tudorel Toader și Pavel Popescu (iertați blasfemia alăturării), dumneavoastră
pe cine ați alege prim ministru? Apropo, e mai bine de un an de cînd am scris
că d-na Corina Crețu va fi candidata PSD la prezidențiale. Acum se vehiculează
insistent numele domniei sale pentru a o înlocui pe Veorica. Lumea e
entuziasmată, cică doamna ar fi dat în judecată PSD-ul. Greșit! Din PSD nu
poate ieși nimic bun. Argumentul că e mai bună decît d-na Dăncilă este perfect
irelevant: cine nu e mai competent decît această fantoșă? Fie că și-a bătut joc
cineva de ea dîndu-i aceleași hîrtii (cine-i scrie discursurile e un fenomen),
fie că subordonații sînt după calapodul de competență al domniei sale, a spune
două zile la rînd aceeași „poezie” este un gest de un ridicol fără capăt.
întîmplare ne arată mai bine decît orice analiză ce fals enorm stă la baza
cotidianului nostru purulent, a politicului obsedat să schimbe legi pentru
asigurarea impunității unei cleptocrații partinice, să cumpere complicitatea
presei și voturile alegătorilor, să tîmpească viitorul cu aberante proiecte
educaționale, dar deloc să facă
lucruri în favoarea cetățenilor. S-a dovedit acum că a face bine nu se poate decît călcînd în picioare enorma inerție și
prostie a sistemului. Dacă binele mai
supraviețuiește în mod miraculos în țara ocupată de politruci, este numai prin
astfel de oameni stranii, adică străini de indiferentismul general. Între
Tudorel Toader și Pavel Popescu (iertați blasfemia alăturării), dumneavoastră
pe cine ați alege prim ministru? Apropo, e mai bine de un an de cînd am scris
că d-na Corina Crețu va fi candidata PSD la prezidențiale. Acum se vehiculează
insistent numele domniei sale pentru a o înlocui pe Veorica. Lumea e
entuziasmată, cică doamna ar fi dat în judecată PSD-ul. Greșit! Din PSD nu
poate ieși nimic bun. Argumentul că e mai bună decît d-na Dăncilă este perfect
irelevant: cine nu e mai competent decît această fantoșă? Fie că și-a bătut joc
cineva de ea dîndu-i aceleași hîrtii (cine-i scrie discursurile e un fenomen),
fie că subordonații sînt după calapodul de competență al domniei sale, a spune
două zile la rînd aceeași „poezie” este un gest de un ridicol fără capăt.
Apropo
de poezie: a stîrnit mari rumori ideea de a da test grilă la bac, mai ales la
materiile umaniste. Obsesia standardizării corectării este ea însăși un semn de
prostie. La revolta profesorilor, s-a renunțat la ciudata idee. Numai că… iar
entuziasmul „victoriei” este nejustificat. Pentru că oamenii care au luat
această decizie stupidă, care au alcătuit supra-realistele baremuri (Cine sînt?
I-a arătat cineva publicului?), lucrează desigur și mai departe în funcții de
decizie, pe salarii la care profesorii ce se chinuie cu alfabetizarea
funcțională nici nu pot visa. Scopul? Firește de a avea un procent de reușiți
la bac care să se apropie de 90. Și un procent similar de absolvenți care să
vorbească aidoma d-nei Dăncilă sau d-nului Andrușcă. Atunci și numai atunci se
va împlini strategia PSD în domeniul educațional: nimeni nu va mai rîde de cei
doi și de ceilalți.
de poezie: a stîrnit mari rumori ideea de a da test grilă la bac, mai ales la
materiile umaniste. Obsesia standardizării corectării este ea însăși un semn de
prostie. La revolta profesorilor, s-a renunțat la ciudata idee. Numai că… iar
entuziasmul „victoriei” este nejustificat. Pentru că oamenii care au luat
această decizie stupidă, care au alcătuit supra-realistele baremuri (Cine sînt?
I-a arătat cineva publicului?), lucrează desigur și mai departe în funcții de
decizie, pe salarii la care profesorii ce se chinuie cu alfabetizarea
funcțională nici nu pot visa. Scopul? Firește de a avea un procent de reușiți
la bac care să se apropie de 90. Și un procent similar de absolvenți care să
vorbească aidoma d-nei Dăncilă sau d-nului Andrușcă. Atunci și numai atunci se
va împlini strategia PSD în domeniul educațional: nimeni nu va mai rîde de cei
doi și de ceilalți.
Am pus în paralel două lumi, ireconciliabile. Cea a
oamenilor cărora le pasă de oameni și pot face multe întru ajutorarea lor la
nevoie, și cea a oamenilor care nu cunosc verbul a (ți) păsa de cineva (altul decît tine și ai tăi). Cam
asta e falia majoră a unei Românii care suferă de nevroza unității. Puține
lucruri mă enervează mai temeinic decît expresia, cu aer de sentență
definitivă, toți sînt la fel! Pentru
că nu este deloc adevărată. Exemplul
dat la început arată că nici măcar în politică nu sînt toți la fel. Există
totdeauna posibilitatea unei alegeri. Mulțumiri omului Pavel Popescu! Pentru că
ne-a învățat că revoluția înseamnă a nu aștepta de la alții, ci de a porni să faci tu însuți!
oamenilor cărora le pasă de oameni și pot face multe întru ajutorarea lor la
nevoie, și cea a oamenilor care nu cunosc verbul a (ți) păsa de cineva (altul decît tine și ai tăi). Cam
asta e falia majoră a unei Românii care suferă de nevroza unității. Puține
lucruri mă enervează mai temeinic decît expresia, cu aer de sentență
definitivă, toți sînt la fel! Pentru
că nu este deloc adevărată. Exemplul
dat la început arată că nici măcar în politică nu sînt toți la fel. Există
totdeauna posibilitatea unei alegeri. Mulțumiri omului Pavel Popescu! Pentru că
ne-a învățat că revoluția înseamnă a nu aștepta de la alții, ci de a porni să faci tu însuți!
Christian CRĂCIUN
