Da, lucrurile se desfășoară atît de repede încît, ca într-un număr de scamatorie, nu avem timp să înțelegem mișcările. E o lume în care avem din ce în ce mai multă mișcare și din ce în ce mai puțin sens. Pentru că înțelegerea a ceea ce se întîmplă presupune să te oprești un moment. Ceea ce este imposibil, pentru că lume aleargă și nu avem timp. Ce-i cu „filosofemele” astea? Pur și simplu încerc să-mi explic de ce nu folosește la nimic să citești presa sau să urmărești tele showurile politice. Ele nu fac decît să rostogolească roata mai repede spre prăpastie. Prinsă la jumătate între impotența occidentală care proclamă toleranța și practică închistarea și expansionismul militar și pravoslavnic al Rusiei, România nu are altă șansă decît apărarea identității. E ultima redută. Vă bucurați că a plecat Chevronul? Să urmăriți în lunile viitoare cine vine în loc și dacă va mai fi cel mai mic clămpănit de protest. În ciuda încruntaților care aclamă zicala „la noi ca la nimenea”, România este o paradoxală insulă de normalitate care purcede direct tocmai din înapoierea ei. Noi am trimis în parlamentul european analfabeți, dar nu extremiști declarați sau curve, precum evoluate țări vestice. La noi niciun politician nu și-ar permite să declare public la sinuciderea în celulă a unui deținut țigan că statul a făcut astfel o economie. Dar noi suntem acuzați că nu-i integrăm. Noi nu expunem un cuplu de țigani într-o galerie „de artă”, dar suntem acuzați de fascism. Nu la televiziunile noastre de scîrnă s-au putut vedea documentare în care țiganii (= românii?) sunt prezentați ca suboameni. Suntem printre puținele țări care nu au avut totuși la conducerea decizională extremiști…Unii vecini au și acum, nu mai vorbesc de comuniștii și fasciștii prezenți în atîtea guverne care ne dau lecții de cultură democratică. La noi nu sunt împușcați evrei în magazine sau în sinagogi. În general, există la noi multă prostie, corupție și hoție, dar și multă liniște, nu terorism. Valorile „tari” morale se păstrează aici în conservatoarea noastră înapoiere, nu în așa zisele drepturi ale omului care anulează în fond drepturile străinului. În cutare țară „evoluată” nu se mai scriu pe certificatul de naștere infamantele cuvinte „mamă” și „tată” ci „corectele” părintele 1 și părintele 2. Cu controverse cine trebuie să fie 1 și cine 2. De aceea iubesc România. Cutare firmă care în țara ei central europeană n-ar dărîma un cuib de vrabie de spaima ecologiștilor, la noi în țară defrișează fără grijă mii de hectare, speculînd rapacitatea autorităților noastre, dar și orbirea voită a respectivelor organizații care nu văd decît maltratarea cîinilor vagabonzi, pentru că asta le convine. Țiriac n-ar putea vîna în Germania nici măcar o turturică amărîtă, dară-mi-te zeci de mistreți, noi suntem numai buni de primit lecții de capitalism.
Trăim vremuri rapide. Chiar hărțile Europei se schimbă pe genunchi, chestie la care noi românii avem o durere istorică. Precum au și polonezii, și cehii, și bulgarii și sîrbii. Fiecare reacționează în acest context cu spaima istorică în suflet. Noi mai avem așa ceva? În secolul XXI, Radio România Actualități nu poate comunica – spre justa supărare a dlui. Basarabescu – direct cu Chișinăul, încît redactorul se întreabă, pe bună dreptate, cine sabotează transmisia. Ghici, ghicitoarea mea… În acest vîrtej din care cam toți ieșim amețiți, nu l-am uitat pe dl. Ponta, în ultimele săptămîni ale regnului său. Un ministru din excepționala sa galerie declară că, dacă nu ar fi FMI și UE, România ar fi avut ritmul de creștere al Chinei sau Rusiei. Ca să vedem încotro ne duce vîntul. Cine ne vor fi viitorii dușmani și cine viitorii „prieteni”. S-au uitat repede și chestia cu votul diasporei și cea cu imunitatea parlamentarilor, și reducerea taxelor și confiscarea lărgită a averilor și revizuirea Constituției și noile legi electorală și a partidelor și multe alte promisiuni. Situația României este pe muchie de cuțit, sub conducerea unei clase politice declasate complet. Nu am uitat nici de plagiatul omului de la cabinetul lui Năstase. Dl. Președinte pune un accent admirabil pe reconstruirea unui învățămînt cinstit și competitiv. Descoperirea plagiatului șefului de guvern, și al tuturor celor care l-au acoperit, ar fi un pas bun pentru această dorită curățenie. Nu aveți impresia că, de cîteva luni, ne cam ia amețeala? Cred că o să ne doară și capul…
Christian CRĂCIUN
