Știri

Editorial

DUPĂ PLOAIE…

„Ploaia care va veni/le va potopi pe toate” cînta Moţu Pittiş un text de ideologie beat. Dar nu mai avem tineret care să ardă cu aceeaşi luciditate! Pare că mereu votează alţii în locul nostru. Joc pe mînă moartă. Ce să consemnezi după această săptămînă agitată? Rezultatul euro-parlamentarelor sau colapsul PNL-ului? Permiteţi-mi un minim răsfăţ auctorial, cine are bunăvoinţa să consulte culegerea de articole ale subsemnatului Circumstanţiale, va vedea că scriam încă din 2009, 2010 despre faptul că PNL-ul, prin alianţa contra naturii cu partidul toxic PSD şi abordarea unei „linii Antonescu”, merge spre distrugere. Acum se vede că o spuneam din adevărată aderenţă la liberalism autentic, nu circumstanţial. Mă surprinde că, pentru mulţi comentatori, prin gesturile sale ce-i drept spectaculoase, din  ultima săptămînă dl. Antonescu devine brusc frecventabil. Nu aboliţi aşa uşor memoria, dl. Antonescu nu poate avea scuza că nu ştia, că nu a văzut ce hram poartă Ponta şi ai săi. Pentru un om lucid, era clar încă de acum 6-7 ani şi ce e cu Tăriceanu şi ce e cu eterna reformă a PSD şamd. Revelaţiile tîrzii sunt fatale în politică. Suspendările, lovitura de stat, marţea neagră, legile superimunităţii sunt doar cîteva pietre de moară care rămîn în portofoliul acestui om care a văzut prea tîrziu că e doar un pion în mîna unui PSD care vrea – modest – toată  puterea, fără rest. Iar dacă alianţa despre care se vorbeşte cu PDL-ul (la noi alianţele ţin cît ploaia de vară) nu va fi o alianţă pentru  principii liberale, în care să intre toate forţele autentic liberale, ci una contra Băsescu şi direcţia lui, o alianţă nu între principii ci între persoane pentru acapararea de funcţii, atunci geaba gîlceava. Una peste alta, alegerile puteau să iasă mult mai rău. Mă refer la miza lor internă, pentru că de ea a fost vorba tot timpul, legislaţia europeană fiind necunoscută în spaţiul public românesc. Nici măcar alegerea lui Diaconu nu e mai mult decît un fapt divers, omul se va topi în peisaj şi vom uita repede de el, spre binele tuturor. Să privim niţel şi peste gard… Nu ader deloc la jelania generală că au cîştigat forţele anti-europene, xenofobe etc. cred că asistăm la o (ultimă?) reacţie a corpului social la aberaţiile stîngismului eco sau corect politic. Fără să vrea, Putin a contribuit şi el probabil la această zbîrlire, revigorînd limbaje războinic naţionaliste pe care memoria Europei îmbuibate le refulase, preferînd să le creadă definitiv îngropate în istorie. Iată ce puţin le-a trebuit să iasă la lumină şi să pună în pericol tihna continentului preocupat de „drepturile persoanelor nonumane” şi alte aberaţii. Cumpăna e clară şi abia spre toamnă vom avea primele clarificări politice la nivel continental. Europa se află într-un moment de sau/sau. E obligată să facă faţă mult mai dinamicei Americi (care, împotriva strigătelor de triumf şi prohodirilor Stîngii de pretutindeni, dar şi a conducerii moi a lui Obama, a traversat repede şi cu succes criza), Asiei fără frîne, iar acum şi unei ameninţări bulversante din partea Rusiei. Să facă faţă sau să piară. Criza a scos la iveală ca uleiul deasupra apei toate hibele construcţiei Europei aşa-zis unite. Reacţiile general xenofobe din ultimii ani, la nivel politic şi social, reînvierea periodică a himerei „Europei cu două viteze”, intoleranţa din partea celor care ne predică obsesiv toleranţa absolută (e o fabulă a lui Grigore Alexandrescu foarte potrivită să explice contextul), sunt numai cîteva dintre cărămizile şubrede de la temelia construcţiei europene. România nu e o voce în acest joc. Nu avem politicieni care să impună o temă la nivel continental, nu avem tăria morală ca să ne facem auzită vocea. Cînd avem de spus ceva, facem impresia ridicolă a unei voci piţigăiate care încearcă să imite un bas. Nu avem prestanţă pentru că oamenii noştri trimişi acolo nu au aşa ceva. O calitate ce nu se capătă în studiourile de televiziune şi în şcolile de tractorişti. Există şi excepţii, aici vorbesc de impresia globală. Cu oameni la 30 de ani care au ca singură idee „europeană” reducerea TVA la prezervative (de ce nu subvenţionarea integrală, dacă tot o luăm pe cărarea asta, stimabile?) e limpede că nu avem speranţe să fim auziţi. „Ploaia care va veni/le va potopi pe toate”.
P.S. Dna. Andronescu „a fost convinsă” să renunţe la mandatul de europarlamentar pentru că „avem nevoie de ea aici spre a reforma învăţămîntul românesc”. Doamne fereşte! Dacă am urma exemplul unor maimuţe televizuale bine cunoscute, ar trebui să purtăm cu toţii tricouri cu: mi-e ruşine cu un prim ministru mincinos şi plagiator şi cu o doamnă profesoară şi parlamentară care îl cocoloşeşte!
  Christian CRĂCIUN      

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare