Documente şi verdicte distrugătoare care au desfiinţat vieţi omeneşti

Vasile Pârvulescu, martor al unor vremuri teribile îşi aminteşte. Povestea lui este completată de documente şi de spusele celor de un leat cu el. Reporterul notează cu sentimentul că această recuperare subiectivă a istoriei este de folos. Se adaugă piesele lipsă dintr-un puzzle care alcătuieşte viaţa acestei comunităţi.

Omaşină gri, marca Pobeda, cu numărul de înmatriculare PL 120, trecea în goană pe străzile oraşului. După 1948, câmpinenii învăţaseră cu adevărat să se teamă, iar maşina cu pricina, aparţinând Securităţii, aducea mereu nenorociri. Şoferul era cel care participa cu cel mai mare entuziasm la „săltarea” oamenilor declaraţi „duşmani ai poporului”…

Modesta viaţă politică a oraşului se stingea treptat. O organizaţie înfiinţată în 1946, Apărarea Patriotică, cu sediul în str. Vasile Alecsandri la nr. 13, avea o structură democratică şi era condusă de Gogu Gaboş. Nu a rezistat prea mult, fiind desfiinţată doi ani mai târziu. Aceeaşi soartă a avut-o filiala câmpineană a Uniunii Femeilor Democrate din România, condusă de Elena Pârvulescu. PCR îşi elimina adversarii şi îşi lua în stăpânire teritoriul. 

În Câmpina, activiştii PCR şi-au înfiinţat sediul în mai multe case succesiv. „Onoarea” a revenit unor imobile deosebite, uneori nesupuse naţionalizării, de cele mai multe ori fără acordul proprietarilor (dar aceasta este deja o sintagmă a zilelor noastre, atunci nici nu se punea problema în aceşti termeni). Vasile Alecsandri nr. 22 (acum 22 Decembrie), Griviţei nr. 83, V.I. Lenin (acum Hasdeu) nr. 76, Culturii nr. 39 (acum imobilul adăposteşte Biblioteca Municipală), Mărăşeşti nr. 18 (acum sediul Primăriei), acestea au fost adresele cabinetelor de partid de-a lungul timpului. La rândul său, UTC a avut vreo două sedii: în Casa cu Ceas din centrul oraşului şi în fosta vilă a lui V. Rădulescu de pe strada Griviţei nr. 71.

După stabilirea acestei geografii, nu lipsite de importanţă sunt precizările referitoare la oamenii care, indiferent dacă au crezut sau nu în noua ideologie, i-au urmat indicaţiile. Nicu Popovici a fost primul secretar de celulă PCR în Câmpina. El conducea racolările şi supraveghea propaganda. Nu era lucru uşor, de vreme ce „forţele reacţionare” erau la tot pasul. Proaspăt racolaţii Gogu Gaboş şi dr. Stamatiade s-au convins de asta în timp ce încercau să explice marxism-leninismul la Cocorăşti. Ţăranii de aici, înţelegând că vor pierde pământurile, au tăbărât pe activiştii de partid. Cu greu au scăpat cei doi din mâinile ţăranilor. Cu greu şi cu maşina lor, deloc muncitorească, serios avariată.

Pe de altă parte, Gogu Rădulescu, având, probabil, perspectiva unor interesante beneficii, a folosit prilejul. S-a autointitulat ilegalist şi a pornit pe cont propriu o campanie de racolări prin casele cunoscuţilor. 

În acelaşi timp, rusificarea întregii naţiuni se făcea simţită şi la Câmpina. Numele străzilor, repere ale comunităţii, se schimbau peste noapte. Vasile Alecsandri devenea Maxim Gorki, B-dul Carol se transforma în I.V. Stalin, pe plăcuţele de pe str. Hasdeu scria acum „Str. V.I. Lenin”, iar pe cele de pe str. 1 Mai, „Str. Puşkin”. Şcolile erau invadate şi ele de influenţe ale învăţământului sovietic. A fost introdus sistemul de notare de la 1 la 5, iar cele 12 clase oblgatorii (1950) au fost reduse la 10 (1954).

Mai mult, cenzura începea să-şi arate colţii. Soarta monografiei oraşului Câmpina, scrisă în această perioadă, este revelatoare în acest sens. Ceea ce au pătimit autoarele pentru lucrarea lor este mai mult decât interesant de aflat. 

Începuturile cenzurii

Una dintre monografiile oraşului Câmpina s-a numărat printre primele lucrări care nu au trecut de filtrele ideologiilor vremii. De data aceasta povestirea lui Vasile Pârvulescu este umbrită de amintirile personale care conturează tema propusă. Autoarea monografiei la care ne referim este chiar mama invitatului nostru, Elena Pârvulescu, fostă Măcelaru. 

Ajutată de sora ei, Florica Măcelaru, tânăra câmpineancă a încercat să reconstituie istoria oraşului din momentul în care se oprise ultima lucrare cu această temă, monografia scrisă de prof. Stoica Teodorescu, adică deceniul al patrulea al secolului trecut. Proiectul surorilor Măcelaru, pe atunci învăţătoare la Şcolile nr. 1 şi 2 de Băieţi din Câmpina, acoperea tocmai acea perioadă delicată 1930 – 1950, despre care era periculos să spui adevărul. În 1942, Elena Pârvulescu folosise acest subiect în lucrarea sa de grad, intitulată „Istoricul Câmpinei”. Aproape zece ani mai târziu, în 1950, după ce îşi completase lucrarea, actualizând informaţiile şi conturând tabloul unor vremuri tulburi, ea se prezintă cu lucrarea la editura Cartea Românească. În hotărârea sa de a-şi publica monografia, Elena Pârvulescu a ignorat cu totul noua forţă politică ce se insinua în viaţa oamenilor, PCR şi indicaţiile sale. Deşi era membră de partid, nu considera necesar să consulte organizaţia de partid în privinţa cercetărilor sale. Dar, „PCR era toate cele…” aşa că a aflat şi a reacţionat. Monografia, bineînţeles, nu a văzut lumina tiparului, a fost confiscată, iar autoarea a fost exclusă din organizaţia de bază şi, mai mult, a fost destituită din funcţia de director al Şcolii nr. 2 de Fete. Problemele nu s-au oprit aici, persecuţia a continuat la serviciu.

Primele comitete de partid

După anul 1950 au fost introduse în instituţii comitete de partid (birouri ale organizaţiei de bază) conduse de secretari care urmăreau orice mişcare a salariaţilor. Se copia în felul acesta sistemul sovietic. Mulţi dintre secretarii B.O.B. – spun martorii acelor vremuri – nu aveau decât patru clase primare. Oamenii îşi mai amintesc numele lui Manta şi Boboleană de la Energopetrol. După debarcarea lor de la cadre, a venit aici, în aceeaşi funcţie, Victor Georgescu, un om căruia colegii nu aveau ce să-i reproşeze. La IREP, secretari B.O.B. au fost, la începuturi, Răţulescu şi Şerban Niculae. Acesta din urmă, care terminase liceul, se pare că a făcut notă discordantă, el a ţinut cu adevărat la „oamenii muncii”. Uneori a avut chiar curajul să sugereze celor care avea o probleme ce trebuie să facă Sau să spună în contactul cu Securitatea. Așa l-a ajutat chiar pe Vasile Pârvulescu, interogat cu insistență de securitate timp de doi ani (1962 – 1964) din cauza corespondenței personale întreținută cu o familie din RDG. Întrebarea pusă cu încăpățânare de securiști a fost: „de unde cunoști tu, mă, limba germană?” Era o crimă împotriva regimului să ai legături cu imperialiștii exploatatori. Personajul nostru își amintește numele torționarului său: Şovăială! Timp de doi ani, de două ori pe lună, Vasile Pârvulescu a dat aceeași explicație la Securitate, omul ajunsese să o învețe pe de rost. A fost nevoie de decretul lui Gheorghiu Dej din 1964, care relaxa tensiunile politice, ca să o „înțeleagă” și securiștii. 

Singură împotriva comisiei de naţionalizare

Familia Verbancu a pierdut multe după schimbarea regimului. Majoritatea ar fi zis că această familie a pierdut totul. Hotelul, pământurile, au fost luate fără drept de apel. Mircea Verbancu, zis Zamba, pe atunci tânăr, fusese ridicat într-o dimineață și încarcerat la Jilava sub o acuzație absurdă. Sora lui fusese și ea îndepărtată de casă, fără a fi arestată însă. Doamna Vasilica Verbancu rămăsese singură și a trebuit să își înfrunte destinul. Când Turcu Ionescu, un activist de partid, a intrat în curte să întocmească procesul verbal în urma căruia urma să fie naționalizată casa, femeia a ieșit înaintea lui cu un topor: „Turcule, te ştiu de când te-a făcut mă-ta! Pe Mircea l-aţi luat, pe fi-mea aţi dus-o, prăvălia mi-aţi furat-o! Acum sunt singură şi vii să-mi iei şi casa? Uite toporul ăsta, să nu mai faci un pas!” În faţa unei asemenea hotărâri, activistul a dat înapoi intimidat. De data aceasta, „regimul oamenilor muncii” fusese înfrânt de o femeie singură şi demnă care nu mai avea nimic de pierdut.

Sorina BUMBĂCEA

„Justificările” comuniste

Documente autentice ale naţionalizării

În Câmpina, naţionalizarea s-a făcut sub supravegherea unei comisii compusă din Georgescu Cicerone, Dragu Petre, Slujitoru Gheorghe şi Grubăr Cornel, după cum arată o serie de procese vernale ajunse în posesia noastră. Documentele poartă semnături olografe şi ştampila Sfatului Popular al Organizaţiei Raionale Câmpina şi sunt datate din perioada 26 decembrie 1955 – 20 februarie 1956. În afară de prezentarea imobilelor luate de stat, există în aceste procese verbale şi pretexte de natură ideologică. Vă prezentăm în continuare fragmente.

„Ion N. Florescu, domiciliat în Cîmpina, str. Mărăşeşti Nr. 19, în trecut fost şef de atelier la Uzina Cîmpina (A.C.C.) (…). Avînd în vedere că propr. acestui imobil este un mare duşman al clasei uncitoare care în trecut a organizat Sindicatul Galben la Cîmpina, concediind foarte mulţi muncitori din Atelierul Central, azi Uzina Cîmpina, pe motive de vederi politice democrate, pentru care, după 23 August 1944, a fost şi arestat şi condamnat; Comisiunea propune naţionalizarea imobilului”.

„Răvoianu Gheorghe, din Cîmpina, în prezent arestat şi condamnat pentru atitudine antidemocratică, în trecut fost învăţător. (…) Avînd în vedere că proprietarul imobilelor le-a construit pentru speculă, fiind în permanenţă închiriate; Avînd în vedere că el este şi duşman al clasei muncitoare, fapt pentru care în prezent este arestat şi condamnat; Comisiunea propune naţionalizarea imobilului”.

„Paraschiv Temelie, fost patron croitor, fără profesie, domiciliat în Cîmpina, strada I.V. Stalin 111 (…) Avînd în vedere că proprietarul acestor imobile în trecut a fost mare patron cu atelier de croitorie cu mulţi salariaţi pe care i-a exploatat şi că a avut şi alte imobile azi naţionalizate şi că este duşman al clasei muncitoare; Comisiunea propune naţionalizarea acestor imobile”.

„Tilescu Gheorghe, zis Ţipţer, cu domicilul în Bucureşti, Mărăşeşti  Nr. 35, în trecut fost industriaş, azi salariat (…) Avînd în vedere că proprietarul imobilului a fost industriaş, unde a întrebuinţat muncă salariată; Avînd în vedere că în prezent locuieşte în Bucureşti unde mai are alt apartament şi că acest imobil nu a fost ocupat niciodată de el, fiind permanent închiriat; Comisiunea propune naţionalizarea acestor imobile”.

„Ella Dumitru Luca, cu domiciul în campina str. Ada Marinescu Nr. 22, în prezent fara oupaţie, în trecut a făcut parte din grupul etnic german pentru care o s-a luat imobilul de către C.A.S.B.I.A. care la desfinţarea prin desfinţarea C.A.S.B.I.A. (sic!) a fost predat statului Roman. Soţul ei este dispecer la intrepri. de electricitate campina, iar ia nu are nicio/ funcţie (sic!). (…) Având în vedere că aceste imobile au fost făcute pentru exploatare comisia propune pentru naţionalizarea imobilelor”.

„Popescu Constantin, cu domiciliul în strada Puskin nr. 1 Campina avînd ocupaţia de funcţionar, iar în trecut fost judecător (…) Avand în vedere ca imobilul este proprietatea fostei lui soţi care a fost făcut din exploatarea ce a exercitato (sic!) prin comerţ, tatăl ei find mare comerciant în oraşul campina care ia (sic!) dat de zestre acest imobil. Comisia propune pentru naţionalizarea imobilelor”. 

„Vasilica Verbancu, fost comerciantă, în prezent fără ocupaţie, domiciliată în Cîmpina, strada Al. Puschin Nr. 41 (…) Avînd în vedere că proprietarul lor în trecut a fost negustor şi a exploatat muncă salariată şi totodată este şi duşman al regimului nostru, avînd un fiu care a fost condamnat pentru atitudine antidemocratică; Comisiunea propune naţionalizarea imobilelor”.

„Spulber Cristian şi Spulber Elena, cu domiciliul în Cîmpina, strada Al. Puschin Nr. 15 (…) Avînd în vedere că acest imobil a fost omis de la naţionalizare dat de către fostul proprietar ca zestre fiicei sale la căsătoria cu Spulber Cristian; Avînd în vedere că actualul proprietar este duşman al clasei muncitoare, fost legionar notoriu şi închis pentru atitudine antidemocratică; Comisiunea propune naţionalizarea imobilului”.

„Iliescu Constantin şi Iliescu Maria, cu domiciliul în Bucureşti, adresa necunoscută (…) Având în vedere că proprietarul acestui imobil l-a construit pentru a fi speculat fiind în permanenţă închiriat şi nelocuit de el; avînd în vedere că este şi duşman al clasei muncitoare fiind legionar notoriu, iar fiul său a fost condamnat pentru atitudine antidemocratică; comisiunea propune naţionalizarea imobilului”.

„Dima Ion cu domiciliul în Cîmpina str. Plevnei nr. 79, fost patron brutar şi voiajor de mărfuri, în prezent salariat la Uzina Poiana (…) Având în vedere că proprietarul acestor imobile le-a construit pentru a le specula; având în vedere că în trecut acest proprietar a exploatat munca salariată, iar în timpul secetei a speculat populaţia cu pâine, comisiunea propune naţionalizarea imobilelor”.

„Petre Şerbănescu – Calmuc din oraşul Cîmpina, Raionul Cîmpina, Reg. Ploieşti, în trecut fost mare comerciant şi proprietar de sonde şi terenuri petrolifere (…) Avînd în vedere că propr. imobilelor de mai sus este un fost exploatator fiind mare comerciant şi mare proprietar de sonde unde a întrebuinţat munca salariată; comisiunea propune naţionalizarea”.

Câmpineni desproprietăriţi în timpul naţionalizării

În documentul intrat în posesia noastră se menţionează, pe lângă numele şi adresa celui vizat, şi „cauza pentru care este nedemn”.

Anca Moisică – Câmpina, str. Republicii 10, fost negustor cârciumar, cap familie

Anca Florea – Câmpina, str. Republicii 10, soție de negustor 

Angelescu Ion – Câmpina, str. Pușkin 18, negustor pielărie, cap familie

Angelesu – Câmpina, str. Pușkin 18, soție negustor

Anghelache Constantin – Câmpina, V.I. Lenin 94, fost negustor cârciumar, cap familie

Anghelache Alexandrina – V.I. Lenin 94, soție negustor

Alexandrescu Dumitru – Pușkin 45, fost negustor cârciumar, cap familie 

Alexandrescu Constantin – Pușkin 45, fiu cârciumar 

Alexandrescu Steliana – Pușkin 45, fiică negustor 

Alexandrescu Ion – Pușkin 45, fiu negustor 

Alexandrescu Vasile – Pușkin 45, fiu negustor

Alexe Gheorghe – Al. Cuza 44, fost negustor câriumar, cap familie

Alexa Elisabeta – Al. Cuza 44, soţie negustor

Bocanu Ilie – Fil. Sarbu 206, fost negustor cârciumar, cap familie

Bocanu Steliana – Fil. Sarbu 206, soţie negustor

Naumescu Maria – Fil. Sarbu 206, fiică negustor

Onişca Elena – Plevnii 48, fiică negustor

Bănulescu Gogu – com. Bucşani, fost negustor măcelărie, cap familie

Brănilă Teodor – str. Morţii 18, cap familie

Brănilă Elena – str. Morţii 18, soţie

Bulgărea Voicu – str. Puşkin 3, comerciant mărunţişuri, cap familie

Bulgărea – str. Puşkin 3, soţie negustor

Barbu Dumitru – str. Republicii 1, fost croitor patron, cap familie

Barbu Elena – str. Republicii 1, soţie croitor patron

Bănulescu Alexandru – Griviței 98, fost negustor măcelar, cap familie 

Bănulescu Lucreția – Griviței 98, soţie negustor

Bănulescu Ştefan – Pict. Grigorescu 18, fost negustor măcelar, cap familie

Bănulescu Rozalia – Pict. Grigorescu 18, soţie negustor

Bălan Iliescu zis Necşulescu – Griviţei 88B, fost negustor rechizite, cap familie

Merope Iliescu – Griviţei 88B, soţie negustor

Bunescu Ion – Puşkin 24, fost croitor patron, cap familie

Bunescu Maria – Puşkin 24, soţie croitor patron

Bunescu I. Ion – Puşkin 24, fiu croitor patron

Bunescu Viorel – Puşkin 24, fiu croitor patron

Bunescu Florea – Griviţei 85, fost negustor depozit vinuri, cap familie

Bunescu Lucia – Griviţei 85, soţie de fost negustor

Cofaru Ion – I.V Stalin 210, fost negustor cârciumar, cap familie

Cofaru Ana – I.V. Stalin 210, soţie fost negustor

Burloiu Ion – Puşkin 36B, fost antreprenor de construcţii, cap familie

Burloiu – Puşkin 36B, soţie de antreprenor

Barboş Maria Ginghină – I.V. Stalin 44, fostă patron de spălătorie chimică, cap familie

Buium Lupu – Republicii 7, fost comerciant de mărunţişuri, cap familie

Buium – Republicii 7, soţie de negustor

Boeru Niculae – com. Breaza, fost exploatator de terenuri petrolifere, cap familie

Ceptureanu Ion – Telega, fost negustor cârciumă, cap familie

Ceptureanu Victoria – Telega, soţie de fost negustor

Ceptureanu Gheorghe – Telega, fiu de fost negustor

Ceptureanu Vasile – Cornu, fost negustor cârciumar, cap familie

Ceptureanu Victoria – Cornu, soţie de fost negustor

Ceptureanu Marilena – Cornu, fiică de fost negustor

Constantinescu C-tin Eigu – str. Gheorghiu 6, fost negustor de sifoane, cap familie

Constantinescu Maria – str. Gheorghiu 6, soţie de fost negustor

Ciupală Ion – str. Unirii 30, fost negustor cârciumar, cap familie

Ciocaru C-tin – Ardealului 5, fost negustor de vin en gross, cap familie

Ciocaru Maria – Ardealului 5, fiică de fost negustor

Ciocaru Olga – Ardealului 5, fiică de fost negustor

Coşereanu Ion – Brebu, fost patron de cofetărie, cap familie

Coşereanu Victoria – Brebu, soţie de fost negustor

Constantinescu Costică – Puşkin 19, fost negustor de manufactură, cap familie

Constantinescu Clementina – Puşkin 19, soţie de fost negustor

Constantinescu Constanţa – Puşkin 19, fiică de fost negustor

Constantinescu Niculae – Puşkin 19, fiu de fost negustor

Constantinescu Mariana – fiică de negustor

Caraboi Ion – Unirii 9, fost membru cârciumar, cap familie

Caraboi Maria – Unirii 9, soţie de fost negustor

Caraboi C-tin – Unirii 9, fiu de fost negustor

Caraboi Valentina – Unirii 17, soţie de fiu de negustor, noră

Cord Niculae – I.V. Stalin 86, patron de geamgii, cap familie

Cord Ostansa – I.V. Stalin 86, soţie de negustor

Corcodel Dumitru – V. Roiată 22, negustor de tapiţerie, cap familie

Corcodel Constanţa – V. Roaită 22, soţie de negustor

Corcodel Corneliu – V. Roaită 22, fiu de negustor

Cazan Oprea – V. Roaită 22, fost patron croitor, cap familie

Constantinescu Nicu – Griviţei 26, fost patron tâmplar, cap familie

Constantinescu Elena – Griviţei 26, soţie de fost patron tâmplar

Costescu Ştefan – M. Gorki 13, fost patron croitor, cap familie

Costescu Elena – M. Gorki 13, soţie de fost patron croitor

(va urma)

Textele publicate sunt conforme cu originalele. Redacţia nu a efectuat corectura gramaticală.

Episodul de faţă a fost publicat în ediţiile tipărite din 5 şi 12 noiembrie 2002.

În episodul următor: „Câmpineni în închisorile comuniste”