Din profunzimile gândirii economice a primarului:

“Câmpina mai are până la gradul maxim de îndatorare, de 30%, permis de lege”

Primul demnitar al urbei noastre a fost un elev bun şi printre primii studenţi absolvenţi ai promoţiei sale (Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Mecanică Fină – 1983). Lipsa studiilor economice l-ar putea ajuta să nu se aventureze pe panta abruptă a unor analize economico-financiare, în timpul luărilor sale de cuvânt din plenul legislativului câmpinean. Ce te faci însă că “bâzdâcul” şi “hambâţul” de primar (de primul om al urbei, ce Dumnezeu!), nu-i dau pace, dar, în acelaşi timp, îi dau ghes nu doar să-şi exprime păreri asupra realităţilor economice câmpinene (că încă asta nu ar fi cu supărare), ci chiar să se erijeze în slobozirea pe gură a unor “porumbei”, cam negri şi cam sumbri, sub forma unor idei economice care, puse în practică, ar putea îndatora grav Câmpina din punct de vedere al finanţelor publice. Asta, desigur, în ipoteza în care edilul ar mai câştiga un mandat în fruntea obştii localnicilor. Iar şanse de realegere are, mai ales că scrutinul pentru primari va avea un singur tur. La ultima adunare a miniparlamentului local, Tiseanu a anunţat încă o dată (îi place omului ideea, ce mai…), că gradul de îndatorare a Câmpinei este de doar 15%, dar şi că “municipiul nostru mai are până la gradul maxim de îndatorare, de 30%, permis de lege”. Adică, nu are nicio grijă şi nicio apăsare “păstorul” oiţelor câmpinene dacă, pe timp de cumplită criză economică, berbecii şi mioarele sale (dintre care, câteva mii bune i-au dat un cec în alb să le conducă unde şi cum o ştii el mai bine), vor avea parte, în viitorul apropiat, de pajişti cu o treime din iarbă lipsă, pe motiv că aceasta a fost rumegată, în prealabil, de “tăuraşii” unor bănci. La ultima şedinţă ordinară, Consiliul Local a avut de aprobat un contract de linie de credit investiţional, contract încheiat de către municipalitate cu CEC Bank cu puţin timp în înainte de şedinţa cu pricina. Este vorba despre un împrumut în valoare de 8 milioane de lei, cu o maturitate de 10 ani şi o perioadă de graţie şi de valabilitate a tragerii de trei ani.
În urma evaluării ofertelor celor trei bănci participante la licitaţie, a fost desemnată drept câştigătoare CEC Bank. Deşi, cu două luni în urmă, aleşii câmpinenilor aprobaseră contractarea acestei linii de credit pentru a fi folosită la cofinanţarea modernizării Căii Dacia, în cazul în care banii de la UE ar fi întârziat să ajungă în vistieria Primăriei, aprobarea contractului-tip prezentat de banca CEC a născut destule discuţii şi opinii contrare. Primarul Horia Tiseanu a subliniat, încă o dată, că acest “contract de creditare este  necesar pentru că rambursările de fonduri europene de la proiectul privind modernizarea Căii Dacia nu sosesc aşa cum am vrea noi, iar lucrarea trebuie să continue în ritm rapid. Această linie de creditare ne va permite să plătim firma constructoare în cazul în care rambursările fondurilor europene întârzie prea mult. Sumele de bani plătite constructorului le vom recupera ulterior de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, atunci când rambursările de fonduri euorpene vor fi aprobate şi onorate.”
La întrebarea consilierului liberal Dragomir Enache, dacă acest credit obţinut de la CEC are menirea de a înlocui banii care ar trebui să vină de la guvern, edilul a precizat, ca un fel de scuză a celor de la MDRT, că birocraţia impusă de accesarea proiectelor europene, procedurile dificile, cu multe avize şi aprobări duc la întârzierea cu care sosesc banii europeni. “Dacă guvernul, care se declară susţinător al investiţiilor publice, întârzie nepermis de mult, dobânda pe care o s-o plătim la banii primiţi de la CEC este paguba noastră”, a insistat singurul consilier liberal din legislativul câmpinean. Această afirmaţie, care a aşternut, câteva secunde, o linişte în sala de şedinţă, l-a făcut pe primarul Tiseanu să-şi schimbe puţin discursul, opinând că “noi vom suporta, desigur, dobânda, dar dacă mă gândesc la împrumuturile solicitate de alte localităţi, noi stăm foarte bine la gradul de îndatorare. Şi num ă gândesc la Ploieşti, ci la oraşe de mărimea municipiului nostru. Gradul de îndatorare al Câmpinei este, astăzi, de 15%, iar până la maximul permis  de legislaţia în vigoare, de 30%, mai avem.” Consilierul social-democrat Gheorghe Tudor şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că rambursarea creditului se întinde până în 2021, fiindcă “eu nu aş vrea ca, peste 10 ani, copiii noştri să plătească pentru investiţiile făcute în acest mandat. Să ne restrângem la cât ne putem permite.” Bineînţeles, primarul Tiseanu a ţinut-o în continuare pe a lui, declarând că ”nu vom împovăra bugetul Câmpinei. Nu vă supăraţi pe mine, dar orice om de afaceri, cu afacere serioasă, se bazează pe credite. Nu cred că există om de afaceri în Câmpina care şi-a dezvoltat afacerea din bani strânşi bănuţ cu bănuţ. Apoi, cererea de rambursare depusă de noi la MDRT este de aproape 7 milioane de lei.”
Aşadar, în viziunea edilului-şef, municipiul nostru ar semăna cu o societate comercială. Ceea ce, indirect, ar însemna că pe Tiseanu ar trebui să-l strige lumea pe stradă “patroane”.  Pe timp de criză… aşa ceva!!! Doamne, Dumnezeule… Cu împrumutarea municipalităţii de la bănci pentru realizarea unor mari investiţii publice, am putea fi de acord, dar nu în vremuri de criză economică acută, atunci când colectările din taxe şi impozite la bugetul local sunt incerte, câtă vreme existenţa persoanele juridice şi fizice este ea însăşi incertă. Dar să ai în gând posibilitatea îndatorării municipiului până la valoarea maximă de 30%, fără să ştii sigur dacă investiţiile publice viitoare vor necesita acest lucru, asta ar putea da măsura gândirii economice a primarului câmpinean, care are toate şansele să-şi ducă planul la îndeplinire dacă va mai fi ales încă o dată în fruntea comunităţii locale.