Știri

Cu ce ne-am ales în 2011

Se încheie anul şi în subconştientul fiecăruia dintre noi, truditori ai pământului care ne-am înghiţit nevoia de a exista ca pe un hap împotriva deziluziilor oferite de o societate tot mai greu de suportat, îşi face loc o întrebare: cu ce ne-am ales?
Cel mai probabil, în calitate de cetăţeni, cu o doză semnificativ mai mare de stres şi umilinţă în comparaţie cu anii precedenţi. Iată un exemplu în acest sens, care mă scuteşte de orice alt comentariu:

Scrisoarea unui fiu ajuns în pragul disperării

„În ziua de 15 decembrie 2011, la recomandarea unui medic stomatolog, mi-am dus mama (79 ani) la secţia de chirurgie maxilo-facială a spitalului judeţean Prahova. Acolo am cunoscut un impostor deghizat iî medic: Nenovici Aurel. Înainte de orice… şpagă 800 RON! A urmat o aşa zisă operaţie şi înca una, având ca rezultat deteriorarea vizibilă a stării de sănătate a mamei mele.  In 7 zile nu am putut  scoate de la el decât: „e de rău”, „nu-mi place”, „n-arată bine”. Un om cu care nu se putea  comunica. In cea de a 7-a zi infecţia mamei mele se indrepta spre torace. Am aşteptat vizita „medicului” de la 8:00 la 14:00. Văzând că nu vine am urcat în biroul lui şi … n-o sa credeţi, stătea aplecat asupra unei cărţi de numerologie, lângă o stivă de bilete 6 din 49. Vizibil deranjat mă intrebă: «Ce mai vrei, Dom-le?» Eu cu bun simţ: «Aş dori să ştiu ce părere aveţi de starea mamei mele». Răspuns (citez): «90% e spre moarte» (fără îmi pare rau, dar…). Aproape m-a luat cu leşin şi am întrebat: «Credeţi că se mai poate face ceva?» El răspunde sec: «Nu». Adică, cu alte cuvinte, eu aşteptam să viziteze pacienta, el aştepta să moară pacienta. Nici vorba de recomandare spre un alt spital sau alt medic. Am cerut să fie externată imediat şi mi-a spus că e pe răspunderea mea. Am încuviinţat şi dintr-o dată a devenit vesel şi vorbăreţ (se bucura că scapă de ea). Acest individ gol pe dinăuntru este un pericol pentru sistemul sanitar şi trebuie ocolit. In aceeaşi zi medicii de la SMC Bucureşti au operat-o pe mama spunându-mi că am adus-o în ultima clipă in stare critică. Ei au constatat că intervenţiile dinainte au fost făcute prost şi iresponsabil. Cât despre sufletul tău de câine, domnule Nenovici… Dumnezeu să aibă grijă de el, pentru că pe acest pamant nimeni nu mai poate s-o facă.
     Sorin Tudor, cetăţean din Câmpina, România”

P.S. Ţin să le mulţumesc celor foarte mulţi care în anul 2011 au apreciat scriiturile mele din această rubrică şi să le spun că fără ei munca mea nu ar fi avut sens.
Să ne reîntâlnim cu bine la anul. Sărbători fericite şi la mulţi ani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare