Știri

CÂMPINA – O ISTORIE ÎN DATE. Înmormântarea lui Hasdeu

  • 1907, august, 31. 
Suplimentul revistei arădene „Tribuna” publică articolul nesemnat „Înmormântarea lui B.P. Hasdeu”: „Luni la orele 11 şi 10 m. a.m. a sosit în gara de nord trenul în care se aflau rămăşiţele pământeşti ale lui B. P. Hasdeu.
În acelaş[i] tren au venit în Bucureşti şi dnii dr. C. Istrati şi C. Ciocazan, primarul Craiovei.
Pe peron se afla o mare mulţime printre cari şi dnii A. Vlahuţă, G. Adamescu, D. Chiriac, [D.] Onciul, profesor universitar, Mehedinţi, profesor universitar, Tudor Rădulescu, Eugen Hoinescu, Holban, Göbl etc. etc.
După ce a fost dat jos din vagon sicriul, P.S.S. arhiereul Nifon împreună cu un preot şi doi diaconi au oficiat un serviciu religios, după care sicriul a fost ridicat şi dus la carul funebru prin mijlocul mulţimei descoperite.
Sicriul a fost pus pe un car funebru tras de patru cai şi astfel s-a pus în mişcare străbătând cale[a] Griviţei, str. Polizu, Occident şi a intrat în calea Victoriei. În dreptul Academiei române cortegiul s-a oprit şi preoţii au rostit o rugăciune după care convoiul şi-a urmat drumul spre cimitirul Belu.
De carul funebru erau agăţate trei coroane mari de foi de stejar din partea «Academiei române», una de lauri în panglice negre «Din partea admiratorilor» şi una din flori naturale, din partea «Ministerului cultelor şi instrucţiunei publice».
Convoiul funebru a ajuns la cimitirul Şerban Vodă pe la 2 p.m. Sicriul, purtat pe braţe, a fost dus la capela cimitirului, îmbrăcată toată în negru şi a fost aşezat pe un catafalc înconjurat de plante.
Slujba bisericească a început numaidecât, oficiind S.S. arhiereul Nifon, înconjurat de preotul bisericei Mihai Vodă şi doi diaconi.
În tăcerea capelei, glasurile preoţilor se înălţau pline de acea neînţeleasă taină către care s-a înălţat pururea sufletul ilustrului răposat.
După slujba religioasă, dl. D. Onciul, profesor la facultatea de litere din Bucureşti, a rostit o frumoasă şi caldă cuvântare.
Dl Ilie Bărbulescu, din partea Universităţii din Iaşi, a rostit o cuvântare arătând însemnătatea operei de slavist a lui Hasdeu. După ce a amintit părţile minunate ale acestei opere uriaşe, d-sa s-a apucat însă să-şi facă propriul său elogiu, uitând că nu era nici loc nici timp pentru aşa ceva.
Apoi a răsunat «veşnica pomenire» din ce în ce mai pierdută, mai înduioşătoare şi sicriul ilustrului defunct a fost luat şi dus până la cavoul familiei, unde sunt îngropate şi soţia şi fiica sa.
Compania de bacalaureaţi a reg. 4 Ilfov nr. 21 a dat onorurile în vreme ce muzica aceluiaş[i] regiment intona imnul plin de misticism ce s-a cântat şi la moartea Iuliei Hasdeu”.
(„Tribuna”, an. XI, nr. 192/ 1907)
1907, septembrie, 5. 
La mai puţin de o săptămână de la publicarea articolului referitor la înmormântarea lui Hasdeu, „Tribuna” revine, în cadrul rubricii „Noutăţi”, cu o notă în care face câteva comentarii pe marginea unei fotografii apărute în ziarul „Voinţa Naţională”: „Haşdeu, fără îndoială, a fost una din marile figuri ale neamului românesc. Se cuvenea ca la racla lui să plângă toţi românii şi înmormântarea să aibă caracterul unui doliu naţional. Şi, totuşi, n’a fost aşa. «Voinţa Naţională» de la 2/ 15 Sept. publică o ilustraţie: carul funebru, pe care rămăşiţele pământeşti ale lui Hasdeu sunt duse la cimitir… În mijlocul capitalei României, şi nu sunt mai mult decât 8-10 persoane cari însoţesc carul… «Rareori contimporanii au prilejul  să fie atât de ingraţi faţă de savanţi» – scrie «Voinţa» [vezi foto]. Fără a cerceta cine e de vină, zicem: E dureros că s’a întâmplat aşa!”
(„Tribuna”, an. XI, nr. 196/ 1907, p. 4)
 
Ion T. ŞOVĂIALĂ
Din volumul „Câmpina, pagini dintr-o istorie în date. Oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă” (II)
Sursa foto: www.digibuc.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare