Conform legii comunale adoptate în timpul domniei lui Al. I. Cuza, Câmpina era, în 1865, singura comună urbană din „Plaiu Prahova” [1]. Localitatea era formată din cătunele „Tergu Câmpina, Piața Câmpina, Brosce, Șotrile, Lunca Mare”, având 370 de case, 413 familii și 3 biserici [2]. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea orașul era cunoscut ca stațiune balneo-climaterică, fiind vizitat de numeroși bucureșteni, în special vara. Trecerea la exploatarea modernă a petrolului, spre sfârșitul aceluiași secol, va transforma Câmpina într-un oraș industrial, modern, cosmopolit, datorită prezenței specialiștilor de origine străină.
La începutul secolului al XX-lea, societatea „Steaua Română” avea rolul cel mai important în extracția și prelucrarea petrolului din zona Câmpina. În 1901, producția schelei Câmpina era de 107.551 tone. [3]. Producția maximă s-a atins în anul 1910 cu 333.382 tone, reprezentând 24,7% din producția întregii țări în anul respectiv. [4] La 1 ianuarie 1907 erau în funcțiune 154 de sonde, mai multe fiind doar în zona Buștenari-Recea, și anume 544. [5] Bogăția zăcămintelor din zonă a fost dovedită și de erupția sondei numărul 65 a societății „Steaua Română”, aflată pe platoul Bucea, în anul 1905.
Sonda a atins la 380 metri un zăcământ care a aruncat o coloană de țiței de la această adâncime până la 120 metri de la gura sondei. Producția ce s-a putut strânge din această erupție, care a durat aproape 30 de ore, a fost 14.000 tone. [6]
Referindu-ne la exploatarea petrolului câmpinean, putem observa că societățile cu rol important în această activitate, „Steaua Română”, „Traian”, „Astra Română”, având capital majoritar străin, au contribuit la modernizarea orașului, dar în goana lor după profit au exploatat la maxim aceste resurse, practic epuizându-le, declinul începând după Primul Război Mondial.
La 31 martie 1906, lucrau în industria extractivă a petrolului, la Câmpina și Poiana-Vrăjitoarea, 951 oameni, dintre care 45 erau străini. [7] În domeniul prelucrării petrolului exista, din 1897, rafinăria societății „Steaua Română”, considerată la înființare cea mai mare din Europa. În anul 1907 aceasta prelucra 361.213 tone, fiind urmată la nivelul țării de Vega din Ploiești cu 155. 742 tone. [8] În acel an, rafinăria avea 3.739 lucrători și 262 funcționari. [9] Pentru deservirea rafinăriei, „Steaua Română” a făcut și o fabrică de acid sulfuric. În localitate mai funcționau Atelierele Centrale, înființate în 1898, Uzina Electrică, înființată în 1905, fabrica de bijuterii a contesei Martha de Blome, fiica prințului Dimitrie Barbu Știrbei, înființată în 1910 și turnătoria fraților Ziptzer, înființată în 1911 (v. foto). [10]
Între 1900-1914 au funcționat pentru perioade mai mici sau mai mari de timp, tipografiile: I. Baboianu, Mircea Ionescu, Muntenescu și Gologan, Gutenberg (proprietar M. Gheorghiu), Moritz Sigmann și Steaua Română. [11]
Impactul produs asupra câmpinenilor de avântul luat de exploatarea petrolului reiese dintr-o relatare a unui vizitator al localității, făcută în 1907, pe baza celor auzite într-o cafenea, înainte de un congres al petrolului: „Și așa mi s’a comunicat în toată seriozitatea, cum lunile trecute au sosit la Câmpina, în cel mai strict incognito, trei renumiți geologi: unul german, unul englez si celălalt francez, și dupa niște explorări efectuate tot atât de discret, au stabilit pozitiv că zăcămintele cele mai bogate de petrol din întreaga țară românească s’ar găsi dedesubtul platoului pe care se află clădit orașul Câmpina. Ei mi-au dat și o dovadă: cică pe lângă Câmpinița, unde «Steaua Română» posedă rafineria ei grandioasă, un locuitor, care începuse să sape un puț de apă, ar fi dat deodată, la o adâncime de puțini metri, de petrol și cã acum scoate de acolo pe fiece zi atâtea și atâtea butoae de păcură. Constatarea geologilor misterioși va avea, așa m’au asigurat nouii mei amici, rezultatul următor: încă zilele acestea se va creia în străinătate o societate pe acțiuni cu un capital de 2112 miliarde lei citește: miliarde și lei, nu nuci care va cumpăra întreg orașul Câmpina, în a cărui rază firește că acum nu se pot face săpături dupa petrol, și’l va și dărâma spre a pune pe teritoriul astfel netezit cateva mii, nu exagerez deloc, de sonde. Congresul, au adăogat informatorii mei, va sluji pentru a convinge pe capitaliștii voioși de a se pune în capul nouei întreprinderi de exacitatea anti – și sinclinalelor stabilite de geologii lor și pentru perfecționarea afacerei. La întrebarea mea cam naivă: ce se vor face actualii locuitori ai Câmpinei după ce vor fi goniți din oraș cu pungile pline de bănet, mi s’a raspuns foarte calm: că se vor stabili pe colina de la nord, acolo unde se află acum câteva clădiri noui, adică dincolo de linia ferată Câmpina-Doftana, și vor ridica cu iuțeală americană un oraș nou nouț”. [12] În ceea ce privește învățământul, existau două școli primare [13], dar și o școală germană, care avea și grădiniță și care a fost frecventată și de elevi români. [14].
În 1904 a fost înființată Școala de maiștri sondori, considerată prima de acest fel din lume și care depindea de Ministerul domeniilor. [15] Conform regulamentului școlii, numărul elevilor era limitat la maximum 60, dintre care 15 ca bursieri, iar durata cursurilor era fixată la 22 luni. Primele 6 erau destinate învățământului practic, următoarele 10 celui teoretic, iar ultimele 6 aveau atât conținut practic cât și teoretic. [16]
În 1907, absolvenții școlii adresau o plângere ministrului domeniilor în care arătau că nu pot găsi locuri de muncă fiind preferați străinii, dar acuzau și condițiile grele de lucru. Ei solicitau modificarea regulamentelor privitoare la industria petrolieră astfel încât să aibă prioritate la angajare și îmbunătățirea condițiilor de muncă. [17]
În ceea ce privește dinamica populației, în anul 1899 Câmpina avea 3779 locuitori. [18] În anul 1901, în localitate s-au înregistrat 17 căsătorii, 3 divorțuri și s-au născut 156 de copii (76 băieți, 80 fete), din care 136 legitimi și 20 nelegitimi sau găsiți. [19] Era o tendință demografică pozitivă, numărul nașterilor fiind mai mare decât cel al deceselor cu 44. [20] Dintre cei căsătoriți, 26 (15 bărbați și 11 femei) au știut să semneze în registre, iar 8 (2 bărbați și 6 femei) nu au știut. [21]. În anul 1902 s-au înregistrat 46 căsătorii, deci o creștere spectaculoasă față de anul precedent. [22]
Conform recensământului din decembrie 1912, populația Câmpinei era de 8.525 locuitori, deci dublu față de sfârșitul secolului al XIX-lea. [23] Numărul bărbaților români era de 2.797, dintre care 2.298 știutori de carte, iar 499 analfabeți. [24] Erau și 1.089 de bărbați străini, din care 955 știutori de carte și 134 analfabeți. [25] În ceea ce privește femeile de origine română, numărul lor era de 2.187, din care 1.305 știutoare de carte și 882 analfabete. [26]. Numărul femeilor de origine străină ere de 974, dintre care 752 știutoare de carte și 222 analfabete. [27] Această statistică arată poziția încă inferioară a femeilor, analfabetismul fiind mai răspândit în rândul acestora. Procentul știutorilor de carte era de 75,4%, mai mare decât în orașul Ploiești, unde era de 65,9 %. În această privință, Câmpina era depășită în județul Prahova doar de Sinaia, care avea un procent de 78,4%. [28]
În ianuarie 1913 existau în oraș 1067 clădiri, dintre care 958 particulare, 80 aparținând societăților industriale și comerciale (cele mai multe din județul Prahova, în Ploiești fiind doar 22) și 29 aparținând instituțiilor publice. [29] Dintre acestea, 155 aveau un etaj și 7 erau cu 2-3 etaje. [30] Erau 219 clădiri pe kilometru pătrat, iar densitatea populației era de 1746,9 locuitori pe kilometru pătrat. [31]
Procesul de modernizare prin care trecea localitatea este dovedit și de introducerea primelor posturi telefonice, și anume 9 în 1902, numărul lor ajungând la 15 în 1905. [32]
Calea ferată juca un rol important în ceea ce privește legătura dintre oraș și capitala țării. În anul 1910, un bilet de tren pe ruta București-Câmpina, pentru tren accelerat, costa 10 lei și 90 bani la clasa I și 7 lei și 90 bani la clasa a II-a. În ceea ce privește trenul de persoane, un bilet costa 9 lei și 10 bani la clasa I, 6 lei și 55 bani la clasa a II-a și 4 lei și 50 bani la clasa a III-a. [33]
În ceea ce privește activitatea culturală, se remarcă apariția unor gazete locale. Prima de acest fel a fost „Câmpina”, apărută în perioada 1894-1904. [34). În intervalul octombrie 1904-martie 1905, apare ziarul umoristic intitulat „Gurița”. [35]
Dorința multor câmpineni de a sprijini cultura reiese și din donațiile făcute societății „Steaua”, coordonată de Spiru Haret și care avea ca scop „întinderea învățăturii în popor prin tipărirea și răspândirea de scrieri, publicații morale, patriotice și de folos practic”. [36] Printre cei care au fost, în anii 1905-1906, cotizanți ai acestei societăți, s-au numărat: Victor Rădulescu, viitor primar al orașului, învățătorul Anastasie Scripcă, N. N. Boeru, Elisabeta Iliescu, dar și clubul funcționarilor „Steaua Română”. [37]
În numerele revistei „Albina”, din anii 1906-1907, apărea publicat un apel făcut de comitetul pentru înființarea unei biblioteci populare la Câmpina, adresat librăriilor, editorilor și autorilor din țară, în scopul donării de cărți și reviste. [38] Președinte al comitetului era B. P. Hasdeu, iar între membrii se regăseau I. T. Ionescu, primarul orașului și Anastasie Scripcă, care era directorul Școlii de băieți numărul 1, dar și casier și bibliotecar al noii instituții. [39]
În anul 1908, s-au pus bazele societății muzicale „Ciprian Porumbescu”. [40] În anul următor, aceasta s-a transformat în Ateneul popular „B. P. Hasdeu”, care a organizat periodic conferințe urmate de șezători. [41]
Pe plan sportiv, câmpineanul N. Niculescu s-a numărat printre cei 7 provinciali (din 20 de concurenți) care au participat la turul Munteniei pe bicicletă în anul 1912. El a terminat pe locul 2 prima etapă, desfășurată pe ruta București-Alexandria. [42] În clasamentul general s-a clasat pe locul al IV-lea, câștigând medalia de bronz argintat și 200 lei. [43]
În anul 1909, are loc la Câmpina primul meci de box din țara noastră, al doilea eveniment de acest fel având loc la București, în același an. [44]
Referitor la viața politică, cea mai mare influență o avea în localitate Partidul Național Liberal. Membru de frunte al acestuia era Dem I. Ștefănescu, considerat primarul care a început programul de modernizare a orașului. [45] Câmpina fiind și un important centru muncitoresc, s-a dezvoltat mișcarea socialistă și cea sindicală. La 25 aprilie 1905, a avut loc în casa Mariei Aricescu o mică adunare care a dus la constituirea cercului socialist „România muncitoare” și la alegerea comitetului de conducere al sindicatului lucrătorilor petroliști din Câmpina. [46]
În perioada de care ne ocupăm au avut loc și acțiuni sociale, în special revolte și greve. Astfel, la 15 ianuarie 1902, peste 100 de lucrători de la schelele Bucea și Gafița ale societății „Steaua Română” s-au răzvrătit împotriva inginerului șef și i-au bătut pe logofeții care luaseră apărarea acestuia. [47]
În februarie 1905, peste 200 de lucrători de la rafinăria societății „Steaua Română” au intrat în grevă, obținând îmbunătățirea condițiilor de muncă. [48]
În luna ianuarie 1912, a început greva muncitorilor de la Atelierele „Creditul petrolifer”, care au demonstrat pe străzile orașului. [49] Deznodământul a fost unic în felul său: atelierele au fost vândute, iar noul proprietar a demontat utilajele și le-a transportat la Ploiești. [50]
În concluzie, se poate afirma că la începutul secolului al XX-lea, Câmpina, deși nu era un oraș mare, se caracteriza printr-o evoluție dinamică, fiind una dintre cele mai moderne localități ale țării.
Marius ZAHARIA
Note:
1. Indicele comunelor României după noua organizare a legei comunale, Bucuresci, Imprimeria Statului, 1865, p. 67.
2. Ibidem.
3. Mihail Pizanty, Aria exploatării petrolifere în România, Tiparul „Cartea românească”, București, 1938, p. 35.
4. Ibidem.
5. Vintilă I. C. Brătianu, Scrieri și cuvântări, vol. II, București, Imprimeriile Independența, 1938, p. 25.
6. I. Tănăsescu, V. Tacit, Exploatarea petrolului în România, Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl”, București, 1907, p. 23.
7. Ibidem, p. 78.
8. Ion Șt. Baicu, Din istoria social-democrației în Valea Prahovei, Editura Prahova, Ploiești, 1996, p. 40.
9. Arhiva I. C. P. T. Câmpina, Fond Steaua Română, dosar nr. 44/1907, f. 6.
10. Silviu Dan Cratochvil, Monografia orașului Câmpina, 1990, p. 52-53.
11. C. M. Rîpeanu, N. I. Simache, Istoricul tipografiilor prahovene, în Studii și materiale privitoare la trecutul istoric al jud. Prahova, II, Ploiești, 1969, p. 119.
12. „România economică”, 09, nr. 33-34, 26 august, 1907, p. 435-436.
13. Anuarul statistic al României, București, Imprimeria statului, 1912, p. 460
14. Alin Ciupală, Șerban Băleanu, Câmpina, bătrânul târg îmbracă haine noi, Editura Sprinten Informar Ploiești, p.9.
15. Silviu Dan Cratochvil, op. cit., p.112.
16. „România economică”, 07, nr. 37, 18 septembrie 1905, p. 208-209.
17. Idem, 09, nr. 40, 14 octombrie 1907, p. 536.
18. Anuarul statistic al României, 1912, p.18.
19. Mișcarea populațiunii României în anii 1901-1903, București, Tipografia George Ionescu, Anexe, p.3.
20. Ibidem.
21. Ibidem, p. 12.
22. Ibidem, p.55.
23. Statistica știutorilor de carte din România, București, Stabilimentul de Arte Grafice Albert Baer, 1915, p. 4-5.
24. Ibidem, p. XXX-XXXI.
25. Ibidem.
26. Ibidem.
27. Ibidem.
28. Ibidem, p. XXXV.
29. Statistica clădirilor și a locuințelor din România, Cartea Românească, Carol Gobl, 1920, p.15.
30. Ibidem, p. 59.
31. Ibidem, p.15.
32. Dare de seamă asupra mersului serviciilor de poștă, telegraf și telefon, București, Imprimeria Statului, 1906, p. 131.
33. „Calendarul Minervei pe 1910”, Editura Minerva, București, p. 44.
34. Gherasim Rusu Togan, coord., Spiritualități câmpinene, Editura Premier, Ploiești, 2009, p. 88.
35. Ibidem, p. 86.
36. „Albina”, 09, nr. 39, 25 iunie 1906, p. 1068.
37. „Albina”, 09,nr.3, 16 octombrie 1905, p. 84.
38. „Albina”, 10, nr. 05, 29 octombrie 1906, p. 142.
39. Ibidem.
40. Cecilia Caraboi, Ateneul popular „B. P. Hasdeu”, în Anuarul Societății de Științe Istorice din România, filiala Câmpina, 2011, p. 16.
41. Ibidem.
42. „Gazeta ilustrată”, Anul I, no 37, 25 august 1912, Editura Socec, București, p. 4.
43. „Gazeta ilustrată”, 01, nr. 38, 1 septembrie 1912, p. 4.
44. https:// www. luptători. ro, accesat la 30.07. 2015.
45. Constantin Dobrescu, Mihai Rachieru, Ion Șt. Baicu, Viața politică prahoveană, 1918-1938, Documente, Scrisul prahovean-Cerașu, 2000, p. 312.
46. Ion Șt. Baicu, op.cit., p. 198.
47. Ibidem, p. 197.
48. Ibidem.
49. Ibidem, p. 222-223.
50. Ibidem, p. 223.
Bibliografie:
I.Documente
1. Arhiva I. C. P. T. Câmpina, fond Steaua Română, dosar nr.44/1907.
2. Anuarul statistic al României, 1912.
3. Dare de seamă asupra mersului serviciilor de poștă, telegraf și telefon, București, Imprimeria Statului, 1906.
4. Dobrescu, Constantin, Rachieru, Mihai, Baicu, Șt. Ion, Viața politică prahoveană, 1918-1938, Documente, Scrisul prahovean-Cerașu, 2000.
5. Indicele comunelor României după noua organizare a legii comunale, Bucuresci, Imprimeria Statului, 1865.
6. Mișcarea populațiunii României în anii 1901-1903, București, Tipografia George Ionescu.
7. Statistica clădirilor și a locuințelor din România, Cartea Românească, Carol Gobl, 1920.
8. Statistica știutorilor de carte din România, București, Stabilimentul de Arte Grafice Albert Baer, 1915.
II. Presă
1. „Albina”, anii 1905-1906.
2. „Calendarul Minervei pe 1910”.
3. „Gazeta ilustrată”, anul 1912.
4. „România economică”, anii 1905, 1907.
III. Lucrări și studii
1. Baicu, Ion Șt., Din istoria social-democrației în Valea Prahovei, Editura Prahova, Ploiești, 1996.
2. Brătianu, Vintilă I. C., Scrieri și cuvântări, vol. II, București, Imprimeriile Independnța, 1938.
3. Caraboi, Cecilia, Ateneul popular „B. P. Hasdeu”, în Anuarul Societății de Științe Istorice din România, filiala Câmpina, 2011.
4. Ciupală, Alin, Băleanu Șerban, Câmpina, bătrânul târg îmbracă haine noi, Editura Sprinten Informar Ploiești.
5. Cratochvil, Silviu Dan, Monografia orașului Câmpina, 1990.
6. Pizanty Mihail, Aria exploatării petrolifere în România, Tiparul “Cartea Românească”, București, 1938.
7. Rîpeanu, C. M., Simache N. I., Istoricul tipografiilor prahovene, în „Studii și materiale privitoare la trecutul istoric al jud. Prahova”, II, Ploiești, 1969.
8. Rusu Togan, Gherasim, coord., Spiritualități câmpinene, Editura Premier, Ploiești, 2009.
9. Tănăsescu, I., Tacit, V., Exploatarea petrolului în România, Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl”, București, 1907.
