Câmpina, la 514 ani de la prima atestare documentară

Municipalitatea câmpineană a organizat ieri manifestarea culturală „Câmpina – 514 ani de la prima atestare documentară”, evenimentul fiind găzduit de Casa de Cultură ”Geo Bogza”. 

Au avut loc prelegeri despre Câmpina prezentate de profesorii de istorie Marcel Vlădescu şi Gheorghe Râncu, momente muzicale susţinute de Ruxandra Brezeanu, lansare cărților din cadrul proiectului „Câmpina, patrimoniu cultural” (au prezentat Alin Ciupală şi Codruţ Constantinescu), vernisajul unei expoziții de pictură a Danielei Rândaşu, precum şi acordare de diplome aniversare cetățenilor de onoare ai Câmpinei. 

Dumnezeu a avut grijă de Câmpina încă de la înființarea ei, dăruindu-i o protectoare geografie a locului și o climă binecuvântată, plus un vad comercial deosebit, pe cel mai important drum care lega Țara Românească de Transilvania. Domnul i-a dăruit o terasă naturală înaltă pe care să se întemeieze – ca să n-o ajungă niciodată puhoaiele râurilor învecinate şi viiturile dezlănţuite. A făcut să aibă parte de păduri şi ape înconjurătoare, precum şi de multe zile senine pe an – ca locuitorii ei să se umple din plin de căldură și aer curat. A înconjurat-o cu nişte dealuri înalte ca zidurile unei cetăţi – tocmai ca s-o protejeze de vânturile reci şi ninsorile viscolite. I-a dăruit, încă de la înființare, “aur negru” în măruntaiele pământurilor sale, pentru ca, peste veacuri, acesta să poată fi scos la suprafață și folosit pentru o durabilă dezvoltare economică a zonei. Prima atestare documentară a Câmpinei datează din 8 ianuarie 1503, dată la care așezarea noastră este menționată în registrul de vamă al Cetații Brașovului. În acea zi, un moșnean care se ocupa cu apicultura, Mansul din Kympena, adusese brașovenilor ceară de albine spre vânzare. Multe secole, localitatea a fost una dintre cele mai importante vămi ale Munteniei, statut care i-a permis să se dezvolte continuu. Ba chiar a fost o perioadă când Vama Câmpina aducea mai multe câștiguri de pe urma negoțului cu Occidentul decât aducea Vama Giurgiu, prin care se derula cea mai mare parte a activităților cu Imperiul Otoman, puterea suzerană, activități care aveau o intensitate deosebită. Denumirea așezării noastre vine de la geografia sa, mai exact de la faptul că platoul pe care este așezată localitatea era drept ca o câmpie. Unii chiar consideră platoul acesta o prelungire a câmpiei care se termină la Bănești, despărțită de platoul câmpinean prin lunca Doftanei. În altă ordine de idei, contrar unei idei împământenite de multă vreme, dar care nu respectă adevărul istoric, denumirea nu vine de la boierii din vechea familie Câmpineanu, căci lucrurile au stat invers: acești boieri patrioți și-au luat numele de la denumirea așezării care a constituit odinioară moșia lor. La început Câmpina a fost probabil un biet sătuc, apoi un târg, pentru ca, 100 de ani după aceea, târgul să fie ridicat la rang de oraș de către domnitorul Al. I. Cuza. Apoi, decenii în șir, Câmpina s-a dezvoltat bazându-se pe bogatele sale zăcăminte de petrol care au dat naștere unei importante industrii petroliere locale (de exploatare, dar și de prelucrare a țițeiului). Mai ales că după anul 1840, după ce Vama Câmpina s-a mutat la Breaza și apoi la Predeal, dezvoltarea așezării noastre a stagnat, iar Câmpina părea a încremeni multă vreme în peisajul unui biet și prăfuit târg de provincie. La inaugurare, în 1897, Rafinăria din Câmpina era cea mai mare și mai modernă din Europa, lucru care a făcut ca orașul dintre Prahova și Doftana să devină prima capitală a industriei moderne de petrol din România. Paralel cu exploatarea și prelucrarea țițeiului s-a dezvoltat și industria de utilaj petrolier. Câmpina  a detronat Ploieștiul din rangul de prima putere petrolieră din România, rang pe care îl deținea din 1856, an în care frații Mehedințeanu  au construit în capitala județului nostru prima rafinărie din lume (la marginea oraşului Ploieşti, în apropierea Gării de Sud, pe strada Buna Vestire nr.174 ). Publicaţia “The Science of Petroleum” atestă faptul că România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol, înregistrată oficial în statistici, de 275 de tone, în anul 1857. Deși era o rafinărie care folosea pentru prima dată în lume distilarea pe cale industrială a ţiţeiului, metoda de fabricație nu era foarte productive și avea să fie depășită de procedeul de prelucrare a țițeiului (prin cracare) folosit, două decenii mai târziu, în Rafinăria ”Steaua Română” din Câmpina. Datorită rafinăriei din Ploiești, Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant, începând cu 1 aprilie 1856. A fost folosit petrolul oferit de fraţii Mehedinţeanu, care avea calităţi incontestabile: incolor şi fără miros, ardea cu o flacără luminoasă, de intensitate şi formă constante, fără fum şi fără să lase cenuşă sau compuşi răşinoşi în fitil. Pe de altă parte, datorită rafinăriei din Câmpina, România a fost prima ţară din lume care a exportat benzină, încă din anul 1900. La începutul secolului XX, Câmpina era în elita mondială a ţiţeiului. Un oraș cosmopolit și plin de viață. Poziția de capitală a ”aurului negru” i-a revenit Câmpinei numai vreo 10 ani, până când la Ploiești a fost ridicată o rafinărie la fel de modernă și ceva mai mare, Rafinăria Vega.

În decembrie 1994, prin strădaniile primarului de atunci, Mihai Stănescu (primarul Câmpinei în mandatul 1992-1996), orașul nostru a fost ridicat la rang de municipiu. Ne-a ajutat în acest demers și Adrian Năstase, care tocmai își cumpărase o casă de vacanță la Cornu și venea des prin zonă. Așadar, în decembrie 2016 s-au împlinit 22 de ani de când Câmpina este municipiu. Tot Adrian Năstase, de data aceasta din postura de prim-ministru al României,  a participat la manifestările din anul 2003, atunci când s-a sărbătorit împlinirea unei jumătăți de mileniu de la prima atestare documentară a Câmpinei. Așezarea noastră, foarte probabil, a luat ființă pe la jumătatea secolului XIV, odată cu întemeierea primul stat al românilor de la sud de Carpați sau puțin după aceea. Și când afirmăm această supoziție ne gândim la faptul că orice stat medieval, cât de mic ar fi fost, își baza existența nu doar pe relații politice, ci și pe cele economice, iar economia medievală a Munteniei nu putea exista fără legături comerciale pe cel mai mai important drum care lega Țara Românească de Transilvania, drum lângă care trebuie să se fi întemeiat și așezarea primilor câmpineni, beneficiind de această poziție privilegiată. (A.B.)

SCURT ISTORIC

•1503 ianuarie 8 – este data primei atestări documentare a localităţii, datorită moşneanului Mansul (ori Mancsul ?) ce duce 425 livre de ceară de albine spre vânzare la Braşov şi este consemnat în registrul vigesimal (de taxă vamală) la poarta cetăţii. În acelaşi an se consemnează prezenţa a altor doi moşneni din Câmpina, Şerban şi Costea, ce vor aduce spre vânzare tot ceară;

•1663 septembrie 23 – apare pentru prima dată într-un act de vânzare (zapis) a unui teren pentru casă denumirea de „târg” a Câmpinei;

•1674 martie 12 – vama de la Câmpina este atestată prin hrisovul emis de cancelaria domnească în anii de domnie al lui Duca Vodă (1673-1678). „…iar drumul Câmpinei este numai poteci şi scală (vamă) de neguţători”. Sub denumirea de „vamă a Prahovei”, vama din această zonă ce controla traficul comercial intens de pe Valea Prahovei este atestată încă din anul 1422 octombrie 23, din anii domniei lui Dan al II-lea, fără a i se preciza locul;

•1783 – Câmpina devine târg liber şi capătă o serie de drepturi;

•1799 – prin jalbă către domnie adresată de boierul Scarlat Câmpineanu domnitorului, Alexandru  Moruzi îşi dă aprobarea iar Câmpina obţine dreptul de a ţine zi de târg (lunea);

•1861 aprilie 16 – se introduce iluminatul public cu felinare cu gaz (petrol lampant), Câmpina fiind al şaselea oraş din ţară iluminat cu acest nou sistem;

•1864 – prin decret domnesc semnat de Cuza Vodă, Câmpina este ridicată la rang de oraş;

•1864 – atraşi de aurul negru, primii cetăţeni străini se stabilesc în localitate;

•1879 iunie 1 – intră în serviciu calea ferată Ploieşti-Predeal cu gară la Câmpina;

•1883 – se construieşte calea ferată Câmpina-Telega cu scopul transportului de lemne de pe Valea Doftanei ca şi a sării de la Ocna Telega;

•1886 – ing. Ion Gheorghiu, executorul testamentar al petrolistului D.V. Hernia (decedat în 1885), construieşte o rafinărie ce avea o capacitate de prelucrare de 125 tone cu scopul de a distila petrolul extras. Aceasta a fost ridicată pe platoul Bucea în zona autogării actuale;

•1887 – acelaşi ing. Ion Gheorghiu sapă pe malul râului Doftana o sondă montată pe gura unui puţ de petrol adânc de 145 m. Aceasta a produs eruptiv circa 500 tone/zi. Este prima sondă săpată la Câmpina;

•1890 – se constituie la Câmpina prima schelă petroliferă din ţară, din primele cinci sonde;

•1895 septembrie 17 – se întemeiază marea societate de petrol „Steaua Română” cu sediul în oraş;

•1897 octombrie – intră în funcţie rafinăria societătii „Steaua Română”, care marchează începutul prelucrării moderne a petrolului în România. La timpul său, a fost considerată cea mai mare din Europa şi cea mai modernă, având o capacitate de prelucrare de 1200 tone/zi;

•1897 – societatea olandeză „Amsterdam” amenajează pe râul Prahova în zona oraşului o hidrocentrală cu o putere de circa 220 kw. Ea va folosi curentul electric produs la săparea primelor trei sonde. Este considerată o premieră mondială în domeniul petrolului;

•1893-1896 – filologul si scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu va construi pe platoul Câmpiniţa castelul său  denumit „Iulia Hasdeu” după numele fiicei sale decedate;

•1902 – se introduce apa curentă (la robinet) odată cu aducţiunea de apă prin conductă de la Breaza, ce era stocată în bazinul de la capătul cartierului Câmpiniţa;

•1902 – se inaugurează „Casa cu grifoni” situată pe bulevard, proprietatea petrolistului Gh. Ştefănescu, prima casă iluminată electric din oraş, având o instalatie proprie;

•1904 decembrie 1 – se înfiinţează prima şcoală de maiştri sondori şi rafinori din ţară şi din lume la timpul ei;

•1906 – se încheie construcţia bisericii catolice după proiectul susţinut şi financiar de petrolistul ing. Anton Raky; 

•1907 – la o sondă din schela Câmpina se experimentează pentru prima oară în ţară metoda americană de extragere a ţiţeiului prin gaz-lift;

•1907 – decedează la Câmpina (iulie) pictorul Nicolae Grigorescu, iar în luna august se stinge din viată filologul şi scriitorul B.P. Hasdeu;

•1908 – după planurile ing. N. Vasilescu Karpen se introduce iluminatul public şi casnic în oraş;

•1913 septembrie 13 – a decedat, căzând cu avionul de constructie proprie, la Băneşti aviatorul Aurel Vlaicu;

•1917 octombrie – împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, însoţit de mareşalul Von Makensen vizitează schela şi rafinăria „Steaua Română”;

•1918 – moare la Paris (trimis ca delegat pe lângă guvernul francez) savantul Dr. C. Istrati, cea de-a treia personalitate ce a locuit la Câmpina;

•1926 – Înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei, prin care la Câmpina (în 1935) este creată o « Şcoală de zbor fără motor » (planorism);

•1929 septembrie – se introduce pentru uz casnic gazul de sondă de către societatea „Astra Română” la primii 43 de abonaţi;

•1940 – cutremurul din 10 noiembrie a provocat daune materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

•1940-1944 – în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul efortului de luptă al Puterilor Axei, au fost aduse puternice unităţi militare pentru păzirea zonei petrolifere, au fost militarizate uzinele iar liceul de fete « Julia Hasdeu » a fost transformat în spital militar;

•după  război, Câmpina a devenit puţin câte puţin ceea ce este astăzi : una dintre cele mai frumoase şi prospere aşezări din România;

•1994 – prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.