Știri

CĂLĂTOR PRIN LUME. Dubai, între cel mai… şi cea mai… (2)

Turul oraşului
După o noapte liniştită şi un somn bun, ieşim în faţa hotelului aşteptând un taxi. În Dubai, taxiurile sunt foarte numeroase, destul de ieftine şi sunt în general conduse de indieni sau pakistanezi. Fiind atât de numeroase, aşteptarea este foarte scurtă. Găsim un şofer care vorbeşte, cât de cât, limba engleză, căruia îi spunem ce vrem să vedem şi pornim la drum. Străbatem partea centrală a oraşului, cu „zgârie-nori” de zeci de etaje; cu greu găsim două clădiri care să semene una cu alta, toate parcă înţepând cerul, construcţii extrem de îndrăzneţe. Îmi amintesc cuvintele şeicului Mohamed, cel care dând mână liberă arhitecţilor şi îndemnându-i să-şi folosească toată fantezia, spunea: „Arhitectura nu are restricţii aici”. Se construieşte pe verticală, astfel că această parte a oraşului este Manhattan-ul Dubaiului. Străzile sunt pustii, rareori vezi pietoni pe trotuarele înguste sau care lipsesc de tot, căci toată lumea circulă cu maşina (o maşină la 1,84 de locuitori, cea mai înaltă rată din lume). Abia acum am înţeles de ce noi, cei de pe Voila şi Doftanei, nu avem trotuare: primăria a înţeles că nu avem nevoie de trotuare, având în vedere numărul „mare” de maşini pe care locuitorii acestui cartier le au, făcând inutilă folosirea lor. Aferim!
Mergem de-a lungul bulevardului Şeic Zayed, având în stânga noastră metroul, care este de fapt un tren aerian care străbate oraşul dintr-un cap în altul. Părăsim zona blocurilor şi ajungem într-un cartier de locuinţe particulare, cu o arhitectură tipic arabă, vile cu un singur etaj, maximum două şi prima noastră oprire este în faţa minunii arhitectonice ce se numeşte Burj al Arab, primul hotel de şapte stele din lume şi una din emblemele Dubaiului.
Silueta sa sub forma unei vele (pânză de corabie) este cunoscută în întreaga lume, iar privită dintr-o parte pare o yolă gata să alunece pe valurile mării. Îmbinarea între argintiu şi albastru este extrem de plăcută ochiului şi nu te mai saturi privindu-l. Facem câteva fotografii, admirăm din exterior o peşteră artificială şi o cascadă ce se află în apropierea hotelului şi plecăm mai departe spre o altă „minune” a timpurilor noastre, pe care mulţi au numit-o „a opta minune a lumii”, o insulă artificială creată de mintea şi munca omului – Insula Palmier (Palm Jumeiarh). Insula de câţiva kilometri lungime are forma unui palmier cu 17 ramuri. Aici s-au construit hoteluri de lux, vile, cluburi pentru sporturi nautice şi un parc acvatic. Mergem pe „trunchiul” palmierului admirând hoteluri ca Rixos, Sofitel sau Waldorf, dar nu putem vedea „ramurile” palmierului, ce pot fi privite doar dintr-o perspectivă aeriană (există excursii speciale cu elicopterul sau balonul cu aer cald pentru a survola insula). Ne mulţumim cu ce putem vedea şi ne întoarcem în zona centrală.
Metroul
În Dubai se circulă cu maşina, autobuzul sau metroul. Alegem o călătorie cu metroul pentru că dorim să vedem oraşul şi de la o anumită înălţime. Metroul, aşa cum arătam mai înainte, este de fapt un tren aerian cu o linie principală ce uneşte extremităţile oraşului, linia roşie şi două linii mai reduse, liniile verzi şi circulă pe o linie suspendată pe piloni, la o înălţime de aproximativ 30 m, intrând sub pământ – ca metroul nostru – doar pe distanţa a trei staţii. Preţul unui bilet este conform cu zona de călătorie; cu cât zona este mai îndepărtată, cu atât costul este mai mare. Staţiile sunt mici şi practice, având scări rulante şi bară de sprijin din aluminiu cu leduri pentru a le lumina, iar peste tot domneşte o curăţenie exemplară.
Din Dubai Mall, o pasarelă traversează marile bulevarde şi ne duce în 20 de minute, cu ajutorul trotuarelor mobile, către staţia de metrou cu acelaşi nume. Pe peron, pe un panou, suntem informaţi că viitorul tren ajunge în 4 minute, succesiunea între trenuri fiind de numai 5 minute. Trenul este alcătuit din patru-cinci rame (vagoane), extrem de curate. Anunţurile se fac în arabă şi engleză, în timp ce pe un mic ecran apare în aceleaşi limbi numele staţiei următoare. Îndată ce urcăm în vagon, un bărbat se oferă să-i acorde locul soţiei mele, gest care se repetă în toate călătoriile noastre cu metroul. Am mers până la un capăt de linie; mai rămăseserăm în tren doar eu şi cu soţia şi priveam surprinşi vagoanele goale: nicio hârtie, niciun bilet, pungă sau altă urmă „umană” în ele. La capăt de linie, doi angajaţi curăţau cu un mop podelele.
Pârtia de schi
Şi dacă tot călătorim cu metroul, ne hotărâm să vizităm o altă „minune” a Dubaiului – pârtia de schi. Aceasta se află în cel de-al doilea mall ca mărime din Dubai – Mall of The Emirates (Mall-ul Emiratelor), primul mare mall construit aici. Coborâm la staţia cu acelaşi nume; o altă pasarelă peste străzile cartierului ne conduce în interior, iar obişnuitele indicatoare ne ghidează spre pârtia de schi. În drum, admirăm sutele de magazine ale diferitelor firme de toate genurile, cu preţuri pe măsură, care ne amintesc că Dubaiul este a zecea cea mai scumpă destinaţie din lume.
Sunt peste 33 de grade Celsius afară, dar în interior temperatura este plăcută, răcoroasă. Pârtia de schi este de fapt o mică staţiune de iarnă, compusă dintr-o pârtie de schi, un patinoar pentru cei mici, o mică pârtie de bob cu două culoare şi peste tot zăpadă, la o temperatură constantă de -2 grade. Întreaga „staţiune” este separată de mall prin pereţi de sticlă ce-ţi dau posibilitatea să priveşti ce se întâmplă acolo. Cei ce intră în această „staţiune de iarnă” primesc echipament adecvat: costum, schiuri sau patine, clăpari sau ghete. Pârtia în sine, atât cât pot eu vedea din spatele unui perete de sticlă, seamănă cu ultima parte a pârtiei de pe Clăbucet din Predeal, de la ieşirea din pădure până în faţa cabanei Clăbucet. Admirăm schiorii, facem câteva poze şi ne întoarcem spre centrul oraşului, deşi este greu de spus care este acesta. Noi am ales piaţa Emaar din faţa clădirii de 828 m – Burj Khalifa.
Burj Khalifa
Coborâm la staţia Dubai Mall şi ne aşezăm pe o bancă în faţa acestei minunăţii, o săgeată argintie strălucind în lumina apusului de soare ce pare a „înţepa” cerul albastru. Forma sa este inspirată de o floare a deşertului – hymenocallis şi la construcţia sa au lucrat peste 30 de societăţi internaţionale, cu muncitori din o sută de ţări. Se fac excursii speciale pentru vizitarea sa; una dintre ele te poate duce contra unei sume de 150 de dirhami (aproximativ 45 de dolari) până la etajul 124, cu un lift ce urcă cu 10 metri pe secundă, acolo unde se află o platformă de observaţie cu o vedere largă a întregului Dubai.
Alte excursii oferă un cocktail în acelaşi hotel sau o cină romantică. Noi preferăm să aşteptăm înserarea pentru a vedea cum arată atât piaţa, cât şi Burj Khalifa luminate. Şi nu regretăm! Tulpinile palmierilor ce străjuiesc marile bulevarde sunt îmbrăcate în lumini, leduri albe ce oferă o imagine feerică. Jocurile de culori ale fântânilor din faţa clădirii, ce urcă şi coboară, asociate cu felul în care clădirile din jur sunt luminate, te fac să zăboveşti cât mai mult în acest minunat loc.
 
Acvariul, zoo şi lumea subacvatică
Nu poţi spune că ai vizitat Dubaiul fără să fi făcut o vizită la acvariul şi grădina zoo subacvatică din interiorul Mall Dubai-ului. Este dimineaţa devreme, ne aşezăm la o coadă ce măsoară deja peste 50 m şi intrăm în această lume extraordinară printr-un tunel din plexiglas, gros de 750 mm, lung de 48 m, lat de 32,88 m şi înalt de 8,3 m, înconjurat din trei părţi de apă şi de animale marine, situat la baza uriaşului rezervor de 10 milioane de litri de apă. Acvariul conţine 33.000 de animale marine din 140 de specii. Pe lângă noi înoată peşti, uriaşe pisici de mare, caracatiţe sau rachini mai mari sau maimici.
De aici urcăm la etaj în ceea ce se numeşte grădina zoo subacvatică şi admirăm, printre altele, pinguini, broaşte ţestoase de diferite mărimi, stele de mare sau un leu de mare. Atracţia incontestabilă o reprezintă „regele crocodil”, lung de 5 m, cu un cap cântărind 150 kg şi un corp de 750 kg, ce mai poate creşte în următorii 50 ani. Amatorii de aventură pot înota cu rechinii într-o cuşcă specială sau se pot scufunda cu ei. Noi, mai „domestici”, preferăm o barcă cu fundul de sticlă, din care admirăm încă o dată această minunată faună submarină ce defilează pe sub noi.
Proiecte de viitor
Încântaţi de cele văzute, părăsim mall-ul ce se întinde pe 55 de hectare, cât 50 de terenuri de fotbal (în 2012 a fost vizitat de 65 de milioane de oameni) şi ieşim afară la viaţa trepidantă a oraşului. Peste tot se construieşte. Se construieşte zi şi noapte, pe verticală, în trei schimburi, oraşul fiind un adevărat şantier. Cea mai vizitată locaţie turistică din lume, cea în care veniturile din turism le depăşesc pe cele din petrol (cei ce au urechi să audă şi cap să gândească!) nu se opreşte aici. Proiectele de viitor sunt uimitoare. Construirea turnului Dubai City Tower, înalt de 2 km, având 400 de etaje, Dynamic Towers – bloc de 420 m, cu 80 de etaje, fiecare rotindu-se independent unul faţă de celălalt, Insulele Deira – patru insule artificiale asemănătoare Insulei Palmieruului, care vor mări zestrea de pământ smuls mării cu 40 km şi 20 de km de plajă, insulă menită să fie o destinaţie turistică de vârf.
Se construieşte The Falcon City of Wonders – Insula Minunilor în formă de Şoim, un nou cartier de locuinţe în care vor putea fi văzute replici în miniatură ale piramidelor de la Giza (Egipt), Turnul Eiffel (Paris), Turnul din Pisa (Italia) sau Taj Mahal (India). Se va construi un nou aeroport de 56 km, care să poată primi 120 de milioane de pasageri pe an, dublând actualul aeroport, care în 2013 a primit 70,4 milioane de pasageri din 142 de destinaţii, 70 de ţări şi 6 continente. Nu sunt vise sau doar planuri, ci lucruri concrete la care se lucrează deja, unele având ca termen 2016, urmând ca în 2020 Emiratele să găzduiască Expoziţia Mondială.
La toate acestea se adaugă grija pentru programele educaţionale, menite să formeze tinerii necesari pentru ocuparea poziţiile manageriale, care astăzi sunt în mare parte ocupate de expatriaţi (cetăţeni străini). Totul făcut cu cap, cu grija pentru ziua de mâine şi pentru cea care va urma.
Părăsim Dubaiul plecând spre Arabia Saudită, cu impresii excelente despre ceea ce se poate realiza într-un termen scurt, de către un emirat mic de la care am avea atât de multe de învăţat.
Alex. Blanck
În nr. viitor: Arabia Saudită, între religie şi petrolAici, prima parte: http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2015/05/calator-prin-lume_19.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare