Călător prin lume. Londra la pas (I)

Astăzi vă propun să traversăm Canalul Mânecii şi să poposim în capitala Marii Britanii, la Londra.

Dacă vrei să cunoşti cu adevărat un oraş, trebuie să-l străbaţi pe jos, la pas,  nu numai din autocar. De altfel, cu autocarul este destul de greu, în special în zona centrală, din cauza traficului infernal.

Aşadar, vă propun să pornim dintr-un punct central, ce poate fi socotit centrul Londrei: Picadilly Circus (Piaţa Picadilly). Plecăm de lângă binecunoscuta statuie a lui Eros cu arcul său, trecem pe lângă o splendidă fântână străjuită de o “quadrigă” cu cai negri, gata să-şi ia zborul şi în cinci minute ajungem într-o piaţă largă, inima zonei cu teatre şi cinematografe londoneze: Piaţa Leicester. Aici rămâi impresionat de arhitectura faţadelor clădirilor ce te înconjoară şi de forfota din piaţă, în mijlocul căreia, obişnuiţii artişti ambulanţi sau statuile vii, îşi câştigă existenţa. Traversăm un mic parc, trecem pe lângă o statuie în bronz, în mărime naturală, a marelui artist Charlie Chaplin şi ne trezim pe o străduţă plină cu restaurante italieneşti. Dar mai avem până la ora mesei, aşa că mergem mai departe, trecând pe lângă minunata “Galerie cu portrete” aparţinând Galeriei Naţionale şi brusc, după colţ, vedem Columna lui Nelson, ceea ce înseamnă că suntem în Piaţa Trafalgar, socotită de mulţi punctul central al Londrei, ţinându-se cont şi de faptul că de aici sunt măsurate toate distanţele dinspre Londra către alte oraşe.

Coborâm câteva trepte şi suntem la baza columnei lui Nelson. Coloana, înaltă de 52 metri, are în vârful ei statuia amiralului Horatio Nelson, care în bătălia de la Capul Trafalgar din Spania, a învins în 1805 flota hispano-franceză “Marea Armadă”. Monumentul are la baza sa patru lei, făcuţi din bronzul tunurilor capturate de Nelson în această bătălie navală, iar pe cele patru laturi ale sale sunt basoreliefuri cu scene din bătălia de la Trafalgar. Înălţimea statuii a fost calculată în aşa fel încât de la înălţimea ochilor lui Nelson să se vadă marea, atât de dragă lui. Piaţa este înconjurată de “Galeria Naţională”, una dintre cele mai importante din lume, precum şi se “Casele” (ambasadele) Canadei, Nigeriei şi Africii de Sud. Locul este în permanenţă plin de turişti sau de oameni care fac demonstraţii de stradă pentru diverse cauze. Într-un colţ al pieţei, în decembrie, poţi admira bradul de Crăciun, frumos împodobit, brad ce este trimis în mod tradiţional de Norvegia. Fântânile, statuile, precum şi porumbeii întregesc aspectul pitoresc al pieţei.

Ne uităm la ceas şi grăbim pasul, pentru că dorim să prindem schimbarea gărzii la Palatul Buckingham de la ora 11.30. Trecem prin monumentalul “Arc al Amiralităţii”, construit în 1910 ca parte a memorialului Reginei Victoria, poartă ce separă Piaţa Trafalgar de Mall. Mall este un bulevard larg, asemănător Bulevardului Aviatorilor din Bucureşti, având la capătul său Palatul Buckingham. Îndată ce treci de arc, pe partea dreaptă, poţi vedea o coloană înaltă de 50 metri, având în vârf statuia Ducelui de York, cel care a dat oraşului New York numele său. Largul bulevard, lung de aproximativ 1,5 km, este flancat pe dreapta de mici palate, unele folosite astăzi ca săli de expoziţie, iar pe stânga de terenul regimentului de gardă călare, unde în fiecare an are loc o defilare de ziua Reginei Elisabeta şi de cunoscutul parc St. James, cel mai elegant parc al Londrei. Pe lacul din parc poţi vedea lebede sau răţuşte, pe aleile umbroase te vor însoţi veverinţele, în timp ce pe iarbă vei vedea sute de oameni (curios pentru noi, obişnuiţi fiind cu “Nu călcaţi iarba!”) care se bucură de razele calde ale soarelui de vară. Ajungem în piaţa din faţa Palatului, plină cu zeci de mii de turişti ce aşteaptă spectacolul ce are loc o dată la două zile – schimbarea gărzii la Palat.

În mijlocul pieţei se află un monument reprezentând-o pe Regina Victoria, primul monarh ce şi-a stabilit reşedinţa la Palatul Buckingham în 1837. În vârful monumentului se află statuia Zeiţei Victoriei. Istoria Palatului începe cu 1702, când Ducele de Buckingham îl construieşte ca reşedinţă a sa. Fiul său îl vinde Regelui George al III-lea, pentru ca în 1820, Regele George al IV-lea să angajeze un mare arhitect, John Nash, care redecorează palatul, dublând suprafaţa acestuia. Astăzi, pe lângă reşedinţa oficială a Reginei şi a soţului său, Ducele de Edinburgh, palatul este gazda vizitelor oficiale sau a banchetelor de stat.

Ne alegem un colţ al pieţei, întrucât locurile de lângă gard au fost de mult ocupate. Nu departe de noi se aude fanfara, care repetă câteva note din repertoriul ce va fi prezentat în timpul schimbării gărzilor. Şi tot în curtea interioară a regimentului regal de gardă se face inspecţia ţinutei fiecărui ostaş. Uniforma este cea binecunoscută: tunică roşie, curea aurie, pantalon negru cu vipuşcă roşie şi bineînţeles, deliciul asistenţei, căciula înaltă din blană neagră de urs. Este ora 11.30 şi în sunetele fanfarei începe defilarea gărzii, deschisă de doi poliţişti călare. Detaşamentul de gardă intră pe poarta principală şi, în timp ce ostaşii schimbă posturile şi parolele, fanfara execută un excelent program muzical.

Este ora 12.00 şi ostaşii ce au fost schimbaţi se întorc în cantonamentul lor, fiind timpul şi pentru noi să ne continuăm drumul spre Piaţa Parlamentului. Trecem de Centrul Mondial Baptist, care are o foarte interesantă arhitectură şi ne oprim în faţa unui alt simbol al Londrei – Catedrala Westminster (Westminster Abbey), locul de încoronare al tuturor monarhilor britanici, începând cu William Cuceritorul în 1066, până la Regina Elisabeta, în 1953. Catedrala a fost construită în secolul al XI-lea de către Edward Mărturisitorul (The Confessor). De-a lungul secolelor au fost făcute adăugiri şi modificări, iar una dintre cele mai frumoase este “Capela Fecioarei”, construită de Henry al VII-lea. Catedrala nu este doar un loc de rugăciune, ea este şi locul de veci al lui Edward I, Henry III sau Elisabeta I. Un alt loc important în catedrală este “Colţul Poeţilor”, unde sunt îngropaţi, printre alţii, “părintele” literaturii engleze Geoffrey Chaucer, John Dryden sau Charles Dickens. Aici se află şi Mormântul Eroului Necunoscut, precum şi Scaunul de Încoronare făcut din lemn de stejar în 1300. Am avut prilejul fericit să asist la o slujbă într-o duminică dimineaţă şi vă mărturisesc că am plecat adânc marcat atât de atmosfera din timpul slujbei, cât şi de faptul că la sfârşitul ei, parohul catedralei stătea la uşă dând mâna cu fiecare şi mulţumindu-i pentru participare.

Ieşim şi ne aflăm în faţa celebrei clădiri a Parlamentului Britanic. Clădire flancată de la fel de celebrul orologiu-turn “Big Ben” şi la capătul celălalt de Turnul Victoria.

Dar despre aceasta cât şi despre multe altele din această zonă centrală de mare importanţă pentru Regatul Unit, în numărul viitor.