Astăzi, 19 martie, se împlinesc 109 ani de existență a pașaportului românesc, motiv pentru reprezentanții Prefecturii Prahova, în subordinea căreia se află Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple, să organizeze o videoconferință cu „echipa de la pașapoarte” condusă de comisar șef Larisa Zaharia (în foto alături de subprefectul Alexandru Vane).
„Direcția Generală de Pașapoarte se dedică în continuare obiectivului asumat de a emite documente de călătorie sigure, care să prevină încercările de falsificare, dezvoltând periodic, împreună cu partenerii săi, cele mai bune soluții pentru a fi în pas cu standardele și evoluțiile tehnologice din domeniu (…) «Echipa de pașapoarte”» va menține la aceleași înalte standarde calitatea serviciilor oferite cetățenilor români“ – se arată într-o postare pe pagina de Facebook a Prefecturii Prahova.
Istoricul Codruț Constantinescu, consilier în cadrul Instituției Prefectului Prahova, a scos la iveală, din arhivele instituției, date istorice despre cum se putea călători în trecut și ce rol avea pașaportul la începutul secolului al XX-lea. „În anii 1930, cetățenii români depuneau cereri pentru eliberarea de pașapoarte care însă nu aveau o valabilitate extinsă și generală, ca acum, ci limitată în timp și spațiu (trei luni sau un an). Pentru a se obține pașaportul se făcea o cerere către Chestura de Poliție, care era subordonată prefectului. (…) Pentru a li se aproba cererea de eliberare a pașapoartelor, doritorii trebuiau să îndeplinească anumite condiții și să depună și alte documente. Bărbații erau obligați să dovedească situația lor militară, regimentul din care făceau parte, iar aceasta se făcea doar printr-un certificat emis de cercul militar de care aparțineau”. Mai multe amănunte în articolul „Condițiile în care prahovenii puteau să părăsească țara în anii ’30” semnat și documentat de Codruț Constantinescu.
