VIDEO 🎦 Câmpina, pionier al energiei verzi: Case solare și panouri instalate pe blocuri în anii ’70

În timp ce lumea occidentală abia începea să resimtă primele unde de șoc ale crizei petrolului din 1973, într-un colț de Românie considerat „orașul soarelui” se scria o pagină de istorie tehnologică aproape incredibilă pentru acele vremuri. La Câmpina, pe strada I. H. Rădulescu, se ridicau primele „case solare” din România, un experiment de avangardă care promitea să transforme radical modul în care înțelegem confortul termic și independența energetică.
Într-o epocă a standardizării socialiste, la Câmpina se testau soluții de inspirație franceză prin instalarea unor sisteme complexe de captare a energiei solare.
Astăzi, la mai bine de jumătate de secol distanță, fostul primar Tudor Gheorghe, cel care a pus umărul la acest proiect în calitate de inginer constructor, vorbește despre acest capitol uitat. Este o poveste despre inovație, despre o eficiență energetică de 37% obținută cu mijloace rudimentare, dar și despre cum lipsa de viziune pe termen lung au transformat o tehnologie de aur în fier vechi.
Dar să vedem cum a ratat Câmpina șansa de a deveni „capitala verde” a României încă din anii ’70 și ce a mai rămas din visul solar de altădată.

Proiectul de avangardă: Câmpina ca laborator al energiei verzi

Puțini locuitori ai Câmpinei mai știu astăzi că, în urmă cu mai bine de jumătate de secol, orașul lor a fost centrul unui experiment tehnologic fără precedent în România. Pe strada I. H. Rădulescu, în curtea Stației Meteorologice, se ridicau în anii 1973-1974 primele „case solare”, un proiect de inspirație franceză menit să valorifice potențialul ridicat de radiație solară al zonei.
Arhitectura era una revoluționară pentru acea perioadă: pereți mult mai groși, pentru o inerție termică mai bună, și panouri solare impunătoare montate pe fațadă. În urma unor teste mai amănunțite, s-a ajuns la concluzia că în aceste case s-a obținut o îmbunătățire energetică de aproximativ 37%, după cum indică însuși Tudor Gheorghe, care la vremea respectivă a avut rolul de inginer în realizarea caselor solare.
„Am avut prilejul, ca inginer constructor, să execut lucrările la casele solare la acea dată. La inaugurare, pot să vă spun că am așteptat o zi întreagă pe Elena Ceaușescu, care nu a putut veni. A venit fostul ministru al industriilor, căruia i-am prezentat lucrarea, iar în urma experimentelor care s-au făcut la acea dată s-a înregistrat o reducere a consumului, practic o îmbunătățire de energie cam de 37%, care era o cifră promițătoare”, a menționat acesta.

Extinderea la blocuri și eșecul cauzat de detalii tehnice

Mai mult decât atât, experimentul a continuat, încercându-se implementarea proiectului de captare a energiei solare și la blocurile de locuințe din Câmpina. Pe terasele blocurilor de vis-a-vis de Liceul Mecanic au fost instalate panouri solare, o soluție rudimentară pentru anii ’70, dar funcțională. „S-a stabilit în anul următor ca la ultimul etaj, pe terasa blocurilor de vis-a-vis de Liceul Mecanic, să se pună panouri solare. S-au pus pe primele două sau trei blocuri, iar în spatele acestora s-a făcut o stație de captare a apei calde. Erau niște rezervoare bine izolate, care, pe măsură ce se producea apă caldă pe terasă, se acumula în aceste bazine și cu pompe se distribuia apă caldă la băi”, a explicat Tudor Gheorghe.
Pionieratul energetic s-a lovit, din păcate, de o problemă tehnică banală, dar fatală: izolația teraselor. „Oamenii s-au supărat că s-a înțepat terasa blocului și au apărut infiltrații la apartamente”, explică Gheorghe Tudor.
Din cauza plângerilor locatarilor de la ultimele etaje, sistemul a fost abandonat, iar tehnologia, care astăzi valorează enorm, a ajuns la fier vechi.

Prezentul unui vis abandonat

Nici casele solare nu au avut o soartă mai bună. În prezent, prima clădire dintre cele două construite în perioada 1973-1974 servește drept birou pentru Stația Meteorologică Câmpina și a suferit diverse modificări pentru consolidarea structurii, în timp ce cea de-a doua casă solară este astăzi o ruină.
Deși importanța unui astfel de proiect a fost confirmată, la vremea respectivă, și de interesul politic, testele și studiile legate de eficiența energiei solare au fost abandonate rapid. Dacă cineva ar fi putut anticipa atunci interesul uriaș pentru surse de energie verde care avea să preocupe întreaga lume, probabil că blocurile cu panouri solare și casele solare de la Câmpina ar fi avut astăzi o cu totul altă poveste.

„Orașului Soarelui”, un titlu folositor în 1973

Într-un articol publicat recent – Apusul unui mit urban: Câmpina nu este cel mai însorit oraș din România! – arătam că, potrivit datelor ANM, bazate pe o medie multianuală de 30 de ani (1991–2020) și pe înregistrările a 164 de stații meteorologice din țară, cea mai însorită localitate din România este Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, cu aproximativ 2.492 de ore de strălucire a soarelui pe an, în timp ce Câmpina nu se regăsește nici măcar în primele cinci localități din acest clasament.
Informația l-a surprins pe fostul primar Gheorghe Tudor, care consideră că municipiul Câmpina nu a fost ales la întâmplare pentru un asemenea proiect de anvergură. În opinia sa, reputația de „oraș al soarelui” a contat în alegerea locației.
„Am citit în ziarul Oglinda de Azi un articol în care se spunea că municipiul Câmpina nu mai este cel mai însorit oraș din țară. Datele prezentate sunt din ultimii 30 de ani, ori casele acestea s-au făcut acum 50 de ani. De aceea poate datele nu mai corespund sau, într-adevăr, s-au modificat datele meteo, fiind clădiri în jurul stației meteo. Oricum, eu nu cred că autoritățile ar fi ales Câmpina dacă, la momentul respectiv, nu era orașul cu cele mai multe zile însorite”, a spus fostul edil, indicând și una dintre posibilele cauze pentru care stația meteo ar putea înregistra astăzi valori diferite.

O resursă irosită ce așteaptă să fie redescoperită

Indiferent dacă orașul nostru este primul, al doilea sau al treilea în clasamentul localităților cu cele mai multe zile însorite pe an, un lucru este cert: Câmpina beneficiază din plin de această resursă naturală, iar conceptul de energie verde cunoaște o creștere semnificativă la nivel global.
Nu vom ști niciodată ce concluzii ar fi fost trase dacă proiectul început în 1973 ar fi fost dus până la capăt, însă este clar că interesul pentru energia solară nu a dispărut. Tot mai mulți români aleg astăzi să își instaleze panouri solare în proximitatea locuințelor, iar unele sisteme produc atât de multă energie încât proprietarii pot deveni mici distribuitori către rețeaua locală.
Câmpina are potențialul de a transforma soarele într-o resursă energetică durabilă și să continue, în felul acesta, moștenirea pionieratului din anii ’70, devenind un exemplu de oraș responsabil energetic, indiferent dacă este sau nu cel mai însorit oraș al țării.

Felix PRECUP