Într-o ediție aniversară a emisiunii „Fața și Reversul” de la DADA TV, jurnalismul și cultura prahoveană au fost celebrate prin omagierea uneia dintre cele mai longevive și active personalități ale sale: jurnalistul și scriitorul Serghie Bucur, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani. Alături de sărbătorit, în platou s-a aflat bunul său prieten de aproape o jumătate de secol, profesorul și eseistul Christian Crăciun, pentru a contura portretul unui om care a dedicat peste 65 de ani presei și spiritului creator.
Momentul aniversar a fost marcat și de o recunoaștere oficială din partea breslei jurnaliștilor. Prin intervenția telefonică a lui Claudius Dociu, vicepreședinte la nivel național al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, sărbătoritului i-au fost acordate o diplomă de excelență și medalia jubiliară emisă la 100 de ani de la înființarea Uniunii.
Subliniind valoarea consecvenței într-o meserie care „te consumă”, Claudius Dociu a evidențiat rolul esențial pe care Serghie Bucur îl joacă în comunitate: „E important să ne cunoaștem trecutul, e important să fim ancorați în prezent și mai ales e esențial să avem astfel de modele de oameni care iată și la 90 de ani rămân la fel de activi, de plini de energie, de implicați în comunitate”.
Un destin modelat de oameni și cultură
Reflectând asupra parcursului său, Serghie Bucur mărturisește că viața sa a căpătat „dimensiuni nesperate” datorită unor „mari oameni” din Ploiești și Câmpina, care i-au ghidat pașii. Această recunoștință se împletește cu devotamentul său pentru ceea ce el numește un „imperiu al culturii”, un spațiu pentru care a luptat neîncetat și în care simte că a trăit trei sferturi din viață. Christian Crăciun subliniază unicitatea prietenului său, descriindu-l ca pe un „om rar”, al cărui principal talent este „de a aduna în jurul lui alți oameni, de a face lucruri împreună cu alții”. Această abilitate s-a manifestat încă de la începuturi, când, pentru a contracara „avalanșa ideologică” a regimului comunist, a fondat în 1962 cenaclul literar „Cezar Petrescu”.
O viață dedicată jurnalismului
Cariera sa jurnalistică a debutat în anii ’50, ca militar, și a continuat la Flamura Prahovei, singurul ziar al județului la acea vreme. După Revoluție, a devenit o figură centrală în peisajul media local, fiind fondator și redactor-șef la Jurnalul de Prahova (1992-1999) și mai apoi fondator și redactor-șef al ziarului Oglinda Câmpinei (1999-2002), precursor al publicației Oglinda de Azi. Pentru Serghie Bucur, jurnalismul nu a fost doar o profesie, ci „esența existenței mele”. Impactul său este confirmat și de mărturia emoționantă a lui Marian Marinescu, fost ucenic, care a învățat de la maestru lecții esențiale: „Scrie cum simți, nu cum crezi că ar vrea alții să citească” și „Nu te grăbi, cuvântul odată așternut rămâne”.
Omul polivalent: de la literatură la caricatură și muzică
Dincolo de presă, Serghie Bucur este un spirit renascentist, cu pasiuni multiple pe care le-a cultivat cu aceeași dăruire. A scris un volum de poezie („Sunt – esti”, 1999), un roman istoric despre Nicolae Bălcescu ( „Apter”, 2012), primul roman despre sida-hiv în România („Neant. Colaj despre suferință”, 2015), precum și un volum de nuvele („Heralda”, 2016). A realizat peste 2.000 de schițe și caricaturi, unele publicate în celebra revistă Flacăra. Pasiunea pentru muzică are o poveste aparte, fiind legată de o armonică primită de mama sa de la un soldat rus în 1945, în schimbul unei mese calde. Toate acestea, de la scris la cântat, sunt „frumoase îndeletniciri” care, după spusele sale, au făcut din el „o victimă foarte activă”.
O prietenie de o viață
Relația cu profesorul Crăciun, care durează din 1976, este o dovadă a legăturilor profunde pe care Serghie Bucur le-a creat. Christian Crăciun o descrie ca fiind „unul din noroacele vieții mele”, o prietenie bazată pe complementaritate, unde logica unuia a echilibrat spiritul artistic al celuilalt. Chiar și la 90 de ani, Serghie Bucur refuză să se conjuge la trecut. „El acum scrie, trimite articole, recenzii”, subliniază Christian Crăciun, uimit de energia prietenului său, care desena chiar și în timpul emisiunii.
Moștenirea: cultura ca fundament al societății
Întrebat dacă ar lua-o de la capăt pe același drum, Serghie Bucur răspunde fără ezitare: „negreșit că aș face același lucru”, pentru a retrăi bucuria de a crea ceva „frumos și folositor societății”. Această filozofie de viață este, poate, cea mai importantă moștenire a sa. „Ce bine ar fi dacă în toate comunele și orașele țării ăsteia și la toate nivelurile administrative și politice am avea măcar câte un om ca Bucur Serghie […] în stare să coaguleze […] oameni pentru verbul «a face». A face ceva, în primul rând cultură, pentru că fără cultură, să fim serioși, nicio autostradă n-are valoare” – mai spune Christian Crăciun, convins de faptul că prietenul său de o viață este o valoare așezată la locul care i se cuvine de breasla profesională, „dar nerecunoscută de oficialitate”, care ar merita titlul de cetățean de onoare.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!