VIDEO 🎦 „Sic Cogito”, un omagiu adus Iuliei Hasdeu de către sculptorul Alfred Dumitriu

Sâmbătă, 15 noiembrie, cu ocazia împlinirii a 156 de ani de la nașterea Iuliei Hașdeu (14 noiembrie 1869 – 29 septembrie 1888), pe o vreme neobișnuit de caldă pentru această perioadă a anului, câmpinenii au putut asista la finisajul expoziției „Sic Cogito”, realizată de cunoscutul sculptor câmpinean Alfred Dumitriu. A fost un moment special atât pentru iubitorii de artă, cât și pentru artist, a cărui muncă este strâns legată de muzeul-castel din Câmpina. Evenimentul, al cărui invitat special a fost prof. dr. Christian Crăciun, a constituit un emoționant omagiu adus Iuliei Hasdeu, expoziția „Sic cogito” reprezentând un dialog profund între spirit și materie, între gând și zbor.

Manifestarea a oferit publicului prilejul de a reflecta la rostul vieții, prin evocarea cuvintelor Iuliei Hasdeu, gazda spirituală a întâlnirii: „Viaţa este ca un râu pe care îl traversăm înotând”, precum și la ideea nemuririi sufletului: „Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți îndeajuns”, mesaj transmis în cadrul ședințele de spiritism pe care tatăl ei, Bogdan Petriceicu Hasdeu, le-a susținut după moartea sa.

Criticul literar Christian Crăciun, venit în calitate de admirator al sculpturii lui Alfred Dumitriu, după cum s-a prezentat publicului, a vorbit despre expoziția „Sic cogito”, explicând însemnătatea acesteia și exprimându-și emoțiile și trăirile pe care i le stârnesc lucrările lui Alfred Dumitriu: „Geometriile lui Alfred Dimitriu sunt spirit, spiritul este geometrie, geometria este spirit, după cum spiritul este materie, și asta probabil că ar trebui să fie, cred eu, o axiomă a sculptorilor, spiritul este materie, și materia se înduhovnicește, se încarcă cu spirit. Asta face artistul: coboară spiritul și înalță materia. Aceste forme geometrice care îmbină plinul cu golul, acum mai îmbină ceva: dacă vă uitați cu atenție pe ele, se vede roua, parcă au prins viață, aceste metale reci dintr-o dată s-au încălzit și lucrul acesta este extraordinar! (…) Este o sculptură încărcată de bucurie, este foarte multă bucurie în a putea să dai materiei un sens, ceva care o scoate din răceală. E metal aici, metalul e rece. Este, după părerea mea, antipatic, pentru că se lasă foarte greu modelat, dar aceste geometrii, cum spuneam, se încălzesc și devin, dintr-o dată vehicule care îți transportă sufletul spre ceva mai înalt. Prinse în această grădină, cu castelul acesta, care are o așa fascinantă poveste în spate, totul căpăta cu noi împreună aici un sens superior”.

După caldele aprecieri transmise de Christian Crăciun, a venit rândul lui Alfred Dumitriu să ia cuvântul, menționând la începutul prelegerii legătura strânsă dintre lucrările sale și muzeul-castel: „Trebuie să vă spun că am o legătură puternică cu acest loc. Când am venit în anii 80 în orașul Câmpina, castelul era în ruină. Între timp s-a început restaurarea, a trecut prin mai multe etape și, cumva, înainte de a reuși să-mi construiesc atelierul în care lucrez acum, curtea Castelului Hasdeu și catacombele beciului au fost locul unde am lucrat niște buni ani de zile”.

Alfred Dumitriu a explicat apoi modul în care a conceput această expoziție, plecând de la conceptul „Dumnezeu atingând esențialul”: „Dacă ar fi să povestesc foarte pe scurt felul cum a luat naștere această expoziție, a fost ideea de a începe cu un cub. Cubul, ca simbolistică, este simbolul armoniei, tocmai de aceea expoziția începe și se termină cu un cub care, deși pare că nu face parte din expoziție, este o poartă a armoniei, deoarece acolo îngerii deja dansează în mijlocul cubului. În mijlocul acestei expoziții, înconjurat de îngeri, se află bustul lui Hasdeu și cumva întruparea încă nematerială a Iuliei Hasdeu. Este o expoziție închinată iubirii, pentru că asta a făcut Hasdeu aici, un templu a iubirii”.

La finalul evenimentului, cei prezenți au avut ocazia de a sta de vorbă cu sculptorul și de a-i adresa întrebări.

Felix PRECUP