PERSPECTIVE. Despre civilizație în timpul Paștelui

Iisus a oferit atât de multe lecții prin moartea, îngroparea și învierea Sa. Ne-a arătat că o mare transformare necesită un mare sacrificiu. Iar, domnule președinte, nimeni nu a plătit prețul așa cum l-ați plătit dumneavoastră. Aproape că v-a costat viața. (Paula White-Cain, îndrumătoarea spirituală a Casei Albe)

Ca răspuns la amenințarea lui Trump că va arunca Iranul înapoi în Evul Mediu, acolo unde aparține de fapt, garda revoluționară islamică a emis o replică acidă, invocând cele șase milenii de civilizație în fața celor două secole și jumătate de istorie americană. Așadar, războiul din Golf se duce inclusiv pe culoarele disputei ideologice, religioase și, iată, mai nou, este vorba despre întâietate/superioritate culturală. Acest adstrat de ironie amară nu putea lipsi dintr-un război iscat de sângerosul măscărici planetar împotriva celei mai sângeroase teocrații planetare. Numitorul comun este ipocrizia, și crima. A invoca superioritatea civilizației tale, în condițiile în care cei șase mii de ani invocați nu te împiedică să tratezi femeia mai prejos decât o cămilă, în condițiile în care religia pe care vrei s-o impui, prin sabie, se manifestă prin decapitări și spânzurători publice, nu este altceva decât expresia josniciei și a tartufismului absolut. Se pare că nu-i folosesc la nimic Iranului și conducerii sale acele șase milenii de pretinsă civilizație, atunci când, pe de o parte invocă cilindrul lui Cirrus (un document privitor la regulamentele de guvernare, la eliberarea sclavilor sau anumite libertăți individuale, inclusiv la dreptul individului de a-și alege religia) din anul 539 înainte de Cristos, iar pe de altă parte, în anul de grație 2026, ucid zeci de mii de oameni care protestează împotriva regimului criminal al ayatollahilor. Un regim care, într-adevăr, (the sinner mouth says the truth!) și-a așezat țara pe coordonate medievale.

Dar să evaluăm ce avem în partea cealaltă: un bătrân irascibil și crud care urăște democrația și libertatea, care insultă și amenință pe absolut toți aliații săi, mai puțin pe prietenul Putin, alt criminal kaghebist decrepit al zilelor noastre. Pentru ca tabloul nemerniciei să fie complet, demagogul mincinos îl invocă pe Dumnezeu în acțiunile sale de distrugere a silozurilor de rachete iraniene, dar și de locuințe civile și uciderea de copii în școli. În acest timp, îndrumătoarea spirituală a Casei albe, o preoteasă divorțată de două ori, (o veritabilă vestală MAGA) îl asemuiește pe sinistrul ei stăpân cu nimeni Altul decât cu Isus, împreună cu care, potrivit alocuțiunii sale, a suferit și pătimit! Aceasta este lumea în care trăim, acestea sunt jaloanele civilizației actuale. Acesta este liderul creștin al lumii libere pe care zeci de milioane de alți creștini l-au ales, liber și democratic, în fruntea celei mai potente uniuni statale din lume. Un lider mesianic care, nu-i așa, luptă pentru idealurile și valorile iudeo-creștine. Să asemuiești un bătrân lacom, libidinos, mincinos și nemilos cu Fiul lui Dumnezeu, întrece în infamie orice și-ar fi putut imagina Scaraoțchi în persoană și impune o serioasă introspecție a imuabilității firii umane despre care teologia paulină se exprimă atât de sceptic.

Mai avem însă ceva: conducătorul unei națiuni nedreptățite și hulite, poate a celui mai urgisit și persecutat neam de pe pământ, Israelul. Liderul septuagenar al Israelului împărtășește cu amicul său, liderul octogenar al Americii o sumă de valori comune: ura împotriva Uniunii Europene, disprețul pentru viața umană a inamicului, demagogia, turpitudinea, abjecția. Un alt ins care nu a învățat nimic de la Istorie și de la lecțiile ei. Modelul creștin importat din America și promovat prin ideologie de tip AUR prinde și la noi cu temeinicie. Mai mult decât atât, anumite tendințe ale mollahilor, cum ar fi preocuparea unor precupeți virili autohtoni pentru uterul femeilor și codificarea legislativă despre cum acesta se cuvine a fi întrebuințat (a se vedea obsesia interzicerii avortului promovată de către ideologii neolegionari și de unii intelectuali creștini), se manifestă și pe malurile Dâmboviței, greu încercate de seducția totalitară.

În însorita Duminică a Învierii la Roma, piața Sfântului Petru era ticsită de tineri, plini de energie și debordând de fericirea vârstei, a speranței și bucuriei. O mulțime impresionantă debordând de energia tinereții, care cânta și se veselea sub cerul albastru al Italiei. Tineri ca aceștia se vor fi găsind și în România europeană și liberă. Tineri care nu vor să fie conduși de septuagenari și octogenari sociopați care trimit oamenii la moarte pentru ideologia lor scârbavnică. Miile acelea de adolescenți și tineri cântând fericiți în Duminica Paștelui nu vor să meargă la război și la moarte. Speranța, dacă ea mai există, stă în generația acestor tineri. Până atunci însă, timpul Paștelui din Anno Domini MMXXVI se scurge mai degrabă sub tenebrele barbariei decât sub soarele civilizației invocate și de unii și de ceilalți.

Adrian Dragoș Defta