Acum două săptămîni am avut onoarea de a fi alături de doamna Carmen Uscatu, la Câmpina, la prezentarea cărții domniei sale – Anul în care nu am murit. În acest „colț politic” vreau să o iau drept ilustrare și pretext pentru o analiză de sistem. Cît citeam cartea, se anunța că șase copii au murit infectați de o bacterie în spitalul din Iași, mai ieri o mamă a decedat într-o maternitate, în altă parte o secție de spital a luat foc… ne-am obișnuit (din păcate) cu asemenea știri. Spital de arși nu avem nici azi, la atîția ani de la Colectiv. Au devenit „normale” și asta este cel mai îngrozitor, nu ne mai revoltă. Neputința statului, cinismul miniștrilor (vedeți cazul Rafila) deprofesionalizarea și nepăsarea cadrelor, sinistra concepție că „merge și așa” fac sistemul medical unul cu cea mai proastă imagine publică.
Am întrebat-o în public pe doamna Uscatu (care cunoaște, probabil, cum foarte puțini alții cunosc, întreg sistemul, pînă la ultima cusătură, pînă la felul cum trebuie să intre o țeavă în perete) dacă vreo facultate de medicină sau școală de asistente medicale au invitat-o vreodată, ar fi avut foarte multe de învățat de la domnia sa, pentru că „empatia se învață”, nu e așa? Nu – a fost răspunsul. Edificator pentru ruptura, niciodată depășită de la revoluție încoace, dintre stat și cetățean. Statul român nu lucrează pentru cetățeanul concret, ci pentru niște cifre abstracte de „populație”. Să observăm un lucru foarte semnificativ: sănătatea, învățămîntul, justiția au, după toate măsurătorile sociologice, cea mai proastă percepție publică. Adică exact domeniile esențiale în care statul interferează cu cetățeanul. Mimozele din justiție protestează acum că „se duce o campanie de denigrare” care „afectează imaginea și independența justiției”. Nimic despre deciziile aberante și dosarele îngropate cu anii. Și, dacă ei se plîng de campanie, ce să spunem despre profesori? Turmă mînată spre experimente grosiere impuse „de sus” și înecată în birocrație ca să nu aibă timp să gîndească. La fel și medicii, statul nu a fost în stare nici măcar să pună în lucrare un sistem informatic funcțional pentru cardurile de sănătate, consumînd din această cauză incredibile resurse de bani, timp și nervi atît ale medicilor, cît și ale pacienților. A dat vreodată cineva seamă despre asta? Niciodată. Cu ocazia scandalului de la Iași am asistat la un haos de decizii care l-a stupefiat pe bună dreptate și pe dl. ministru Rogobete. Și asta pentru că, aberant, decizia numirii managerului aparține factorului politic, adică Consiliului Județean. Care a repus-o în funcție pe abia demisa fosta manageră (nu am mai urmărit evoluția cazului). Or, asta se întîmplă în absolut toate domeniile, incompetența politico-administrativă decide totul.
Îmi amintesc, cu mulți ani în urmă, cînd un fost director de mari spitale, ministru și parlamentar, ajuns apoi primar al Bucureștilor, actualmente condamnat penal la 10 ani și fugar în curs de extrădare în țară, da e vorba de Sorin Oprescu, se bătea să treacă spitalele din București din subordinea Ministerului Sănătății (cum ar fi logic) în subordinea Primăriei. Cu un mare profit personal. Evident. Fenomenul încă e în floare. Ne atrag atenția numirile în CA pe la marile Agenții guvernamentale, pentru că acolo sumele cîștigate sînt fabuloase. Dar morișca asta lucrează la absolut toate nivelurile: de la director de școală (nu mai zic inspector) la bibliotecar, muzeograf, redactor, funcționar, inspector în toate domeniile ș.a.m.d. Cei care muncesc, cei care vor să înnoiască domeniul sînt, cel mai adesea, stopați de cei veniți pe filieră administrativ-politică. Mai evoc o scenă, pe vremea cînd Nicolae Manolescu era parlamentar și a fost chemat în fața comisiei de cultură a parlamentului, nu mai știu din ce pricină. A refuzat afirmînd tranșant că nu are ce discuta cu oamenii de acolo, fără nicio anvergură culturală.
Aici este problema democrației, și a noastră extrem de acută: faptul că procesul electoral selectează oameni de o foarte slabă capacitate culturală și profesională. Analfabetismul lucrează perfect și ucigător la acest nivel. Cuvîntul vechi care-i desemnează pe acești parașutați se potrivește și acum: politruci. Ei sînt obsedați să controleze totul și convinși că faptul de a fi devenit „aleșii poporului” le dă nu știu ce competențe supranaturale. Ei decid și în justiție și în sănătate și în învățămînt și în cultură. Și în economie, firește, dar nu am vrut să discut aici acest aspect. De aici imaginea proastă pe care o au aceste sisteme și faptul că sistemul sanitar ucide. Fără ca cineva să clipească de revoltă. În cele de mai sus stă miza schimbărilor propuse de Bolojan, nu doar în sporirile de taxe și prețuri sau reducerile de personal. Problema este ca statul român să devină uman…
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Aveți dreptate d- le profesor dar după cum merg lucrurile dl.Bolojan va fi învins de mafia din psd și casta magistraților. Nu vor fi posibile reforme structurale iar statul romăn va rămăne prizonierul unor găști de băieții deștepți, de sinecuriști, de bugetari de lux , cu toții apărați de politicieni care la rândul lor sunt protejați de de justiția oarbă și lipsită de verticalitate.Iar despre dezastrul din sistemele de sănătate, învățământ, economie găndiți- vă că Romănia a găsit vreo 300 de milioane de euro pentru construcția unei biserici gigant dar nu a putut, la zece ani de la tragedia de la Colectiv, să construiască un spital pentru mari arși.
Pînă si această expresie”justitia oarbă”de provenientă apuseană(romană)este întoasă cu susul în jos.Dovadă ca noi traim într-o civilizatie cu accente puternic bizantine,în care valorile occidentale mai de grabă se împotmolesc,decat să se întegreze.Era să zic armonios,dar ar fi prea mult.
Păi,justitia trebuie să fie oarbă,dar fată de partile din proces,în sensul de a le trata în mod egal,asa cum a fost consacrată această expresie, NU oarbă fată de SOCIETATE,de problemele mari ale acesteia,cum se comporta Ea,de obicei,la noi.
S-a construit biserică mare anacronică,pentru că justitia este mică si cronică.Amandouă fac politica”haiducilor”,care le hiperfinantează,în sens de marire,pentru biserică,și în sens de micsorare si influentare,pentru justitie.
Justitia trebuie să fie OARBĂ la”sclipirea” rangului uneia dintre părti,atunci cand aceasta există.Altminteri,Justitia devine automat Injustitie,care,la noi,e aproape cu titlu permanent.Ca sa folosesc o expresie uzitată în domeniu.