Editorial. OAMENI DEȘTEPȚI

Brusc, toți am devenit deștepți! Toată lumea știe ce a făcut greșit Bolojan, ce ar fi trebuit să facă, toată lumea e nemulțumită de creșterile de taxe și scăderile de venituri în avalanșă. Cîteva observații.

1. Oamenii ăștia fac exact ce au promis! Cînd i-am votat, pentru asta i-am votat, nu doar ca să scăpăm de AUR. Și măsurile sînt atît de nepopulare, încît, dacă Tandemul (ND & IB) pierde, Simion sau cine o fi pe partea aia cîștigă distanțat. Apropo, atenție la Acțiunea conservatoare a lui Claudiu Târziu, Simion este un primitiv, Târziu e mult mai inteligent decît cea mai mare parte a adversarilor săi progresiști. Și, profitînd de propaganda apocaliptică (zici că vine sfîrșitul lumii după aceste scumpiri, dacă te iei după presă și postări, nu se va întîmpla nimic îngrozitor, dovadă că lumea a și uitat măsurile luate de guvernul Boc în 2011, mult mai severe decît cele de acum), Târziu poate cîștiga detașat viitoarele alegeri, iată că ne gîndim de pe acum la ele.

2. Cele mai multe critici vin din ignorarea factorului timp, măsurile au fost concoctate în mai puțin de două săptămîni și la fel de repede vor fi supuse forurilor europene. Sigur că ar fi trebuit început altfel: cu pensiile speciale, indemnizațiile din CA-uri și toate celelalte despre care au scris o mulțime, privatizarea marilor regii de stat… dar astea necesitau un timp lung de legiferare și unul și mai lung de intrare a banilor la buget. Cine nu înțelege asta este pur și simplu de rea credință. Trebuie să așteptăm valul 2 și poate 3 de măsuri pentru o critică justificată. Acum, sigur că nici mie nu-mi plac o serie de soluții, în domeniul sănătății, al învățămîntului (nu mă refer la mărirea normei, nici la burse, ci la anti-reforma dlui David) sau al culturii de unde s-au făcut tăieri chiar înainte de a apărea Ordonanța. Nu înțeleg de pildă de ce nu s-au taxat mult mai mult jocurile de noroc. Sau de ce nu reformăm odată sistemul de ajutoare sociale: suntem statul care plătește boierește nemunca, întregi categorii numite eufemistic „defavorizate” refuză să muncească pentru că trăiesc bine din „ajutoare”. Dar astea sunt remediabile cînd vor putea fi făcute acordurile de finețe. Sînt însă cîteva semne care trebuie atent privite pentru a înțelege atent ce se întîmplă…

În primul rînd, abundența de informații care ies la iveală în fiecare zi despre oameni cu venituri exorbitante: de la directorul Salrom la cel de la Transgaz, la marii șefi de feude sindicale (guralivul domn Hăncescu de la FSLI y compris), la CCR și ANRE și tot felul de alte comitete și comiții cu venituri nerușinate. Aflăm că onorabilul Ciolacu și guvernul său au cheltuit pentru pomeni electorale din fondul de rezervă al guvernului cam de 10 ori cît guvernele precedente. Lumea este firește revoltată cînd vede sumele, dar să ne punem o întrebare simplă: unde au fost aceste informații pînă acum? De ce nu au apărut ele în timpul campaniilor electorale de anul trecut și de anul acesta, ar fi schimbat ceva din rezultatele votului, cu siguranță. Ele erau la fel de publice sau de puțin publice și atunci ca și acum. Faptul că acum ies la lumină înseamnă oare că „cineva” care le ținea sub obroc a ridicat capacul de pe cutia Pandorei? Este un act de sănătate democratică ceea ce se întîmplă și mă bucură fiecare astfel de dezvăluire. Legat de asta, vă atrag atenția asupra unei informații dezvăluite de Europa Liberă de la fostul ministru de finanțe, Boloș: anume că a trimis încă de anul trecut președintelui Iohannis, prim ministrului Ciolacu și altor demnitari un document în care atrăgea atenția asupra dezastrului financiar spre care ne îndreptăm. Deci se știa! E cu atît mai grav! Aici e de observat reacția plină de arțag a PSD, alde Ciolacu, Fifor et alii care încearcă, spre a nu-și pierde electoratul, să se spele pe mîini: nu noi am făcut asta, și nici să nu-și asume măsurile de austeritate. Tandemul va avea de luptat nu numai cu greutățile economice enorme, ci și cu vocația eternă de prădător trădător a PSD-ului. Asta trebuie iar avut permanent în vedere cînd îl criticăm. PSD nu este absolut deloc dispus să sprijine o reformă autentică a statului român, pentru că atunci ar însemna să-și piardă toate privilegiile. Pe de altă parte PNL-ul (despre care am scris negativ de ani și ani) are șansa (minimă după părerea mea) de a deveni partidul important al țării dacă scapă de partea lui pesedizată și mafiotizată. Nici PNL-ul nu-l sprijină din toată inima pe Bolojan, șansa lui e ca reforma buldogului de la Oradea să reușească și intrapartinic.

Mulți au vorbit în ultimele zile despre necesitatea unui nou partid (prezidențial?) de centru, bine articulat doctrinar și care se sprijine într-adevăr Tandemul, care nu are realmente sprijin, nici popular nici partinic. După manual, cam așa ar trebui. Mă îndoiesc însă că lucrul este și posibil în practică, politica noastră este plină de politruci dar complet lipsită de constructori. Adică de oameni capabili să muncească de la fundație pînă la cocoșul de pe acoperiș. Încă ceva: observ accentuarea fenomenului îngrijorător al revigorării luptei de clasă. Este bineștiut sociologic că, în momentele de criză, se caută un țap ispășitor în cîrca căruia să fie aruncate toate vinele. Acum ținta sunt „bugetarii”. Sau se încearcă escaladarea urii între cei care lucrează „la stat” și cei care lucrează „la privat”. Ura populară este canalizată împotriva lor. Să fim serioși: bugetarii din privilighenția sunt o minoritate, care, ce-i drept, cîștigă exorbitant. Marea majoritate muncesc mult, în condiții mizere, și cu salariu sub media pe economie. Un funcționar de la o primărie de comună care stă toată ziua să facă acte pe calculator (ne-am informatizat, deh, vai de capul Sistemului informatic!) nu ia pentru asta niciun spor de ecran, precum similarii săi din instituțiile centrale. Așa cum, pe timpul pandemiei, funcționarii din instituțiile centrale – de la municipiu în sus – s-au baricadat în birourile lor, tăind practic orice relație cu publicul, în timp ce slujbașul de la comună, de la ghișeu sau eliberare de acte musai, cu orice risc, să „interacționeze” cu publicul. Atenție, deci, la judecata de clasă, globală!

Concluzia: să avem răbdare și să nu intrăm în panică, nu-i așa de rău precum ne spun cei care se tem că Tandemul va reuși. Sau nu au capacitatea să înțeleagă… Vom avea o vară toridă…și nu de meteorologie e vorba. Să ne vedem mai răcoriți la toamnă!

Prof. dr.  Christian Crăciun