Nu scriu în acest colț de pagină decît foarte rar despre chestiuni de politică externă, pentru că detest părelologia în care mulți sînt specialiști. Dar ceea ce se petrece în Franța, prin amploare și semnificații, ne atinge și pe noi. Așa cum totdeauna, de două sute de ani, cam tot ce s-a petrecut notabil în Hexagon a avut ecou la nord de Dunăre. Putem, deci, face analize comparative și contrastive. Violențele anarhice de acolo au avut ca substanță o ideologie de extremă stîngă anti-capitalistă. Că sînt nemulțumiri față de situația economică și socială, e firesc. Numai că nu nemulțumiții au dat foc primăriei din Limoges. Ci cei cărora li s-a băgat în capete și în suflete, de la 1789 încoace cel puțin, ideea că sistemul capitalist este rău, că înseamnă asuprire, inegalitate, discriminare. Oare? Scurt spus, simplist, și radical: li s-a urît cu binele! Fata aia care plîngea implorîndu-și tovarășii de luptă să nu jefuiască magazinul de lux, că nu el e dușmanul, este, îmi pare rău să o spun, unul din milioanele de idioți utili prin care lucrează demonii istoriei.
Avem de-a face cu un simptom caracteristic Occidentului modern: ura de sine, tradusă prin ura față de pilonii pe care el însuși s-a auto-construit din Antichitatea greco-romană încoace: capitalism, democrație, creștinism. Toată „filosofia” woke, cancel culture, demartelarea istoriei, negarea post-modernă a valorilor tari, post-umanismul sau trans-umanismul, deconstrucția, relativismul moral, post-cultura sînt semne ale acestei uri de sine care este introdusă în creiere și în suflete masiv. De ce să ne mirăm atunci că toate astea izbucnesc piroman în stradă, manipulate firește de forțe interesate? Nu e Parisul centrul revoluționar al lumii? Nu pensiile, salariile, chiriile, șomajul sînt explicația (materialist-marxistă în fond) dezastrului, ci ideile.
Ideile au consecințe, cum spunea un filosof, și vedem acum aceste consecințe. De exemplu bomba imigrației. A apărut recent și la noi o carte tradusă din franceză care atinge acest subiect tocmai pentru Franța: Chantal Delsol, Tragedia migrațiilor și căderea imperiilor. Migrația – și mai ales integrarea imigranților în cultura-gazdă – nu au fost fenomene „naturale”, ci provocate de anume ideologii. Citiți-o, și veți înțelege altfel imaginile apocaliptice din Franța. Președintele Macron vorbea despre „rușine și furie” față de ceea ce s-a întîmplat. Dar ce s-a întîmplat? Pentru mine are un singur nume: socialism. A combate limitele evidente ale capitalismului și ale democrației clasice (ajunse la un punct de maximă criză) prin comunismul anarhic este ca și cum ai da unui copil cu răceală și febră 1 kg de înghețată. Dar poate împiedica cineva Occidentul (adică lumea) să se sinucidă? Fiindcă despre așa ceva e vorba.
Nu-mi reproșați că m-am referit numai la extrema stîngă: între d-na Le Pen și Jean-Luc Mélenchon nu este„decît un pas și-o săritură” și nu disocierea dintre cele două extreme este tema acestui articol. Ce ecou vor avea toate astea în România dezarticulată? Unul extrem de grav, fără îndoială. Imitatori încrîncenați, luăm degrabă ce-i mai rău. Sigur, vrem să vedem și partea cealaltă a foii: oamenii din Paris care au ieșit să facă ordine și curat în urma vandalilor. Cartea citată mai sus pornea de la cucerirea Romei, în 410, de către vizigoții lui Alaric, prima cucerire a marii capitale după 800 de ani! Spre deosebire, Occidentul de azi și-a crescut cu grijă barbarii în interior: prin concesii legale, morale, religioase, politice șamd. Nu mai trebuie să îi aștepte de undeva din stepe. Dar vor veni și de acolo, dacă îi mai invită mult. Rusia a provocat Occidentul, prin războiul împotriva Ucrainei, obligîndu-l să se reînarmeze, spre oripilarea deopotrivă a stîngii și a dreptei extreme. Dar și cu costuri sociale grele pentru o populație dezobișnuită să suporte o oarecare austeritate și implicații politice înspăimîntătoare. Anarho-ecologismul, de tip Greta, anti-semitismul, feminismul cu steaguri palestiniene (voi reveni asupra acestuiinteresant subiect – și dîmbovițean – într-un material viitor) sînt semne ale acestui barbarism interior prin care civilizația occidentală se sinucide. Am văzut o doză masivă zilele acestea la Paris și alte mari orașe din Vest.
După sfîrșitul anilor ’80 integrarea țărilor ex-comuniste în UE nu s-a făcut fără hopuri și fără rețineri. Important mi se pare că experiența lor istorică nu a fost asimilată, ele au tot avertizat că Moscova este un pericol, dar politicienii cuplați la conductele de gaz au ignorat asta cu superbie pînă au atacat Ucraina. Nu cînd au invadat Crimeea, atenție! Toate aceste simptome premerg anarhia de acum și ascensiunea generală a partidelor extremiste, în timp ce, cam peste tot, Centrul este grav slăbit. Va învăța ceva Europa (politicienii ei adică) din aceste zile? Sceptic, mă îndoiesc.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!