EDITORIAL. Ba tu, ba tu!

Cînd se certau copiii, la joacă, pe vremuri (nu mai știu dacă și azi) era o dispută cine a început: Ba tu! Ba tu! strigau unul la altul. Cam la asta se reduce blocajul nostru politic. Fiecare dintre părți îi acuză pe ceilalți că stau la originea crizei. „Strategii” din servicii și partide care au pus la cale planul moțiunii par aceiași cu cei care au imaginat în 2024 mișcarea de șah catastrofală Ciolacu – Călin Georgescu, în urma căreia au trebuit anulate alegerile. Cusătura e aceeași, rudimentară, grosolană, se vede din dronă și cîrpa putredă a politicii românești pîrîie de jur împrejur. Mișcarea, la fel de prostă, a blocat țara. Și totuși, dacă lăsăm la o parte diplomația de gang, răspunsul la întrebarea cine a început? – e simplu. PSD-ul și complicii săi din toate sferele puterii. Semnaseră un protocol de guvernare care conținea și prevederea că nu vor depune o moțiune împotriva celorlalte partide din coaliție. În momentul cînd Bolojan a început să deranjeze interesele mafiilor din mai multe sectoare, să ia măsuri dureroase de reducere a deficitului („mă piș pe el de deficit” – această capodoperă de gîndire economică a lui Ciolacu ar trebui să stea ca motto etern la orice program de guvernare al PSD), a devenit inamicul public numărul unu.

Aici intervine vina majoră a președintelui Dan. Mai degrabă acuzabil pentru ce nu a făcut decît pentru ce a făcut. Lui îi convenea de minune să scape de Bolojan și a mers pe această mișcare, fără să calculeze consecințele: și dacă nu iese dansul cu noul guvern? Într-un articol anterior, făceam lista trădărilor din acest episod al istoriei noastre, recapitulez: PSD a trădat protocolul de guvernare, Veștea și grupul roșu de la liberali au trădat partidul, AUR i-a trădat pe PSD-iști la votare, președintele și-a trădat electoratul și i-a trădat pe liberalii care l-au susținut necondiționat la alegeri. Justiția trădează tot ce nu-i aduce bani fără număr, fără număr în buzunare. Ba ăla! Ba ălălalt! Apoi a urmat prostia moțiunii, lipsită de orice argument serios, nu poți acuza un șef de guvern căa sărăcit populația, cîtă vreme tu însuți faci parte din guvern. Niciun argument serios nu a fost adus în discuție. Președintele, spuneam, putea face ceva foarte simplu, să dea clar de înțeles că nu va intra în jocul (ilegal și imoral) al moțiunii. Apoi, să nu-l numească pe Veștea. Apoi, să aleagă între Siegfrid și Grindeanu (nu a argumentat nicio clipă de ce a refuzat propunerea rezonabilă a PNL de a susține inclusiv un guvern minoritar Grindeanu, cu anumite condiții). Mai înainte de toate astea, să nu o numească pe Savonea și ceilalți șefi din justiție. Atunci pesediștii ar fi avut mari rețineri, măcar. De aceea este complet necredibil cînd se plînge de blocaj, cerînd partidelor raționalitate, el este parte din criză, deși clamează o neutralitate deloc democratică. În șah situația asta se cheamă pat, nu se mai poate muta fără să pierzi. Nici măcar președintele care, în loc să limpezească o situație tulbure, a întunecat-o și mai mult. A avut  suficiente butoane de apăsat pentru a opri în fașă criza. De aceea e tardivă acum orice plîngere.

Nu-l idealizez pe Bolojan, a făcut și el greșeli destule, nu cred deloc în politicieni carismatici, salvatori ai nației, și tocmai asta îl diferențiază de alți politicieni. Faptul că a luat numai măsuri care îl fac cel puțin antipatic e o probă  de necombătut a corectitudinii într-o țară în care paparude gen Grindeanu, Ponta, Antonescu, Thuma, Simion vorbesc doar despre ei înșiși. Groaza lui Grindeanu  de a ajunge prim ministru este evidentă, probabil chiar și pentru președinte. În acest context, obsesia lui Simion & Șoșoacă pentru suspendarea președintelui ține de același scenariu de distrugere a țării prin ocupare din interior. Adică, să fie atît de haos încît numai o forță militarizată să poată ține lucrurile în frîu. Aici am ajuns. Jocul cu etichete: pro-european, anti-european, iliberal, etc. este nefolositor în asemenea împrejurări. Adică nu ne ajută cu nimic să înțelegem ce se întîmplă. Războiul de la graniță e într-un moment de cumpănă, Trump din ce în ce mai bogat și mai imprevizibil, UE tot mai derutată, vara mai toridă. Ne revedem la toamnă, cînd România va fi cu totul altfel. Adică aceeași.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN