Când pui în dialog literatura și libertatea, scrisul și valoarea, memoria și prietenia, muncile de primăvară și perspectiva înfloririi, se deschid cu precădere orizonturi interesante ce prilejuiesc întâlniri esențiale între oameni și idei.
Christian Crăciun afirma într-una din cărțile sale că nu suntem decât ceea ce ne aducem aminte, adăugând în acest episod – în siajul acestor fericite însoțiri de-a lung de viață, care sunt prieteniile – că memoria presupune mereu împărtășire, altfel se irosește. O astfel de împărtășire este și episodul II din seria Oameni care ne rămân moștenire, un fericit prilej ce creează contextul unui dialog cultural fecund între eseistul Christian Crăciun și scriitorul Mircea Dinu, cu precădere despre întâlniri providențiale. Căci prima întâlnire esențială în viață este cea cu modelele, fie în carne și oase, fie în cărți, se afirmă în acest interviu.
Christian Crăciun își pornește astfel pledoaria de la ideea că un profesor are obligația să modeleze caractere, iar a modela înseamnă a aplica o presiune, fără de care procesul modelării nu ar fi în esență posibil. Nu ne putem imagina un sculptor care nu pune presiune asupra blocului de marmură. Trecând prin relația elev-profesor și mai apoi către o prietenie cât toată viața, Mircea Dinu recunoaște că în cazul lui (și nu doar al lui, adăugăm noi), profesorul Crăciun a fost întâlnirea fundamentală, un fel de antidot la instalarea în comoditate, fiindcă fără să aplice vreo formă de constrângere, în fapt stabilea repere. Iar reperele nu pot fi altceva decât forma cea mai subtilă de presiune modelatoare.
Prieteniile sunt unul din darurile fundamentale pe care le poți avea în viață. Ele sunt și o formă de forjare, de trecere prin foc a propriului eu, recunoaște protagonistul seriei în acest episod, lucru pe care ni-l confirmă sub o formă sau alta mulți dintre prietenii săi. O jumătate de secol de însoțire intelectuală și umană, în cazul jurnalistului Serghie Bucur, un om care toată viața a citit și pentru alții, cum ni-l prezintă directorul editurii Eikon, Valentin Ajder, un triumf uman, un om care și-a transformat defectul în efect, după cum îl creionează scriitoarea Cristina Struțeanu, un prieten în adevăratul sens al cuvântului, privit din perspectiva poetei Ani Bradea, redactor al revistei Tribuna.
Dincolo de a putea epuiza subiectele propuse spre dezbatere, discuția din acest episod are totuși amplitudinea de a sublinia de pildă legătura indisolubilă dintre literatură și libertate, importanța culturii generale ca fundament al umanismului, căci valoarea estetică este valoarea umană de fapt. Dar mai ales pledează pentru necesitatea unei permanente întoarceri la valorile (estetice și morale) fundamentale, ca forme de rezistență în fața ideologiilor contemporane, a tehnologizării excesive și în special a generalizantei instalări în comoditatea inteligenței artificiale (definită de Andrei Pleșu drept găsire fără căutare) din cauza căreia omenirea comportă riscul de a deveni cât de curând obeză de negândire. Fiindcă în esență triada Bine & Adevăr & Frumos a dat bornele spiritualității europene; nu ne putem îndepărta de ele fără a ne părăsi pe noi înșine, completează Mircea Dinu, în dialog deschis, prelegerea profesorului său despre cele trei principii pe care se fundamentează civilizația europeană, anume creștinismul, filozofia greacă și dreptul roman, piloni pe care nu poți să-i clintești din loc, pentru că astfel s-ar prăbuși civilizația lumii.
Mai departe las privitorului plăcerea de a urmări până la capăt discuția de față, pornind, să zicem, de la trei dintre întrebările fertile ale acestui episod: În ce măsură este/ rămâne scriitorul un om liber? Mai locuim astăzi într-o cultură a memoriei și a modelelor? Cum pare, în context actual, necesitatea unui manual de utilizare a libertății, care să includă dreptatea, adevărul, responsabilitatea și bunul simț?
Iar în loc de concluzie, o afirmație cuprinzătoare a profesorului Christian Crăciun: Nu se poate face nimic fără dăruire, indiferent de ceea ce faci, de la pantofi la poezie. Un lucru făcut cu iubire este un lucru care durează, asta e clar.
Monica CIUREA
„cele trei principii pe care se fundamentează civilizația europeană, anume creștinismul, filozofia greacă și dreptul roman” – iată un postulat minimalist care vulnerabilizează frontiera dintre cultură și ideologie. Metoda asta de a „dialoga”, în care preopinentul întreabă și tot el răspunde, amintește de tristele „dialoguri” ale călugărului Cleopa. Nimic surprinzător, deoarece aceea este vatra de proveniență a recurentelor ideologii „conservatoare”. Înverșunare servită în aspic de elitism pompos.