Doctorul Vlad Postelnicu de la SanConfind – sfaturi despre bolile ORL

Primăvara tocmai s-a terminat, însă câteva boli specifice sezonului care s-a încheiat nu de mult, printre care se numără gripa, laringita, sinuzita etc, continuă să mai pună la încercare o bună parte din populație. Maladiile amintite pornesc de multe ori de la afecțiuni ale nasului, gâtului și urechii, toate aparținând, dar nu exhaustiv, domeniului otorinolaringologie (ORL), o specialitate medicală care se ocupă cu diagnosticarea și tratarea afecțiunilor la nivelul urechii, nasului, gâtului, căilor respiratorii superioare și sinusurilor.

În România, otorinolaringologia a început sa se contureze ca specialitate după anul 1880, desprinzându-se din medicina internă si chirurgia generală – cele doua specialități medicale fundamentale la vremea respectivă.Așa au început să apară medicii ORL și în sistemul sanitar românesc al epocii. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, bolile nasului, gâtului și urechilor au fost tratate fie de către interniști, fie de către chirurgi. Odată cu descoperirea unor noi metode de examinare, la începutul secolului XX, otorinolaringologia a fost recunoscutăîn toată lumea ca specialitate medicală distinctă.

Medic primar și doctor în medicină

Domnul doctor Vlad Postelnicu, medic primar ORL, doctor în științe medicale, este de cinci ani colaborator al Centrului Medical SanConfind. Vine de la București, unde lucrează în cadrul unei clinici private de renume. De la începutul primăverii și până azi, se poate spune că a fost unul dintre cei mai căutați doctori ai spitalului din Poiana Câmpina, dat fiind numărul ridicat al pacienților care i-au solicitat consultații.Este medic primar din anul 2014, la câțiva ani după dobândirea doctoratului în științe medicale. A absolvit medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”din București, promoția 2003. Doctorul Postelnicu are multiple competențe profesionale (în chirurgie endoscopică ORL, laser, audiologie), fiind afiliat mai multor asociații și organizații medicale internaționale. A scris numeroase studii și lucrări în reviste de specialitate și este coautor la multe altele manuale și tratate din domeniul ORL. Are, de asemenea,foarte multe participări la congrese naționale și internaționale. În primele zile după ce a ales să facă parte din echipa medicală SanConfind, ne-a declarat: ”Mi-au trecut pragul cabinetului o mulțime de pacienți, de la cel mai mic copil până la cel mai în vârstă adult, însă copiii m-au atras dintotdeauna, iar acest lucru cred că se datorează mamei mele, care este tot medic pediatru și care mi-a inoculat, încă de pe băncile facultății, dragostea pentru copii și pentru îngrijirea lor”.

Invitat al unei emisiuni la o televiziunea națională

Recent, doctorul Vlad Postelnicu a fost invitatul unei emisiuni la televiziunea Kanal D, unde a vorbit despre afecțiuni ale urechii, nasului și gâtului. ”În perioada asta încă sunt foarte căutat, pentru că primăvara abia s-a sfârșit. Dar nu s-au terminat virozele, vremea fiind ba rece, ba caldă. Abia la vară, când va veni căldura, voi fi mai liniștit, mai puțin solicitat. Nasul, gâtul și urechile sunt interconectate, așa că pot apărea boli simultan în toate cele trei organe amintite. Nasul este filtrul de aer al organismului, putem face o comparație cu filtrul de aer de la o mașină, înfundarea acestuia din urmă, poate bloca funcționarea motorului. Așa se întâmplă și în cazul bolilor de nas, apariția lor face ca organismul să nu mai funcționeze bine. Un nas înfundat mult timp duce la afectarea urechilor, scade calitatea auzului, pot să apară dureri, amețeli. Tot un nas înfundat dăunează respirației orale și are ca urmare afectarea plămânilor, răceli mai dese, agravarea bolilor pulmonare în forme incipiente sau nemanifeste. De exemplu, un astm bronșic incipient sau un astm bronșic alergic. Pneumonii care, teoretic, în mare lor majoritate, s-ar vindeca singure, din cauza unui nas înfundat nu se mai vindecă, dacă mai prinzi și o infecție bacteriană, apar complicații și mai mari. Nu mai pun la socoteală agravarea sforăitului, insomniile și alte complicații. Însă dacă orice afecțiune ORL este tratată la timp, rezolvarea ei nu întârzie să apară”.

Operațiile de amigdale și de polipi nu se fac fără un motiv întemeiat

Dureri în gât putem simți fără să avem un nas înfundat, explică doctorul Postelnicu. Iar asta din cauza faptului că de la nivelul nasului, a gâtului și, mai jos, către laringe – organul vocii, toate aceste structuri sunt interconectate. Toate formează poarta de apărare a organismului, un inel limfatic care luptă pentru asigurarea sănătății noastre. Este o luptă permanentă între organismul fiecăruia și factorii agresori. Dau ca exemplu amigdalele palatine. Lumea se vaită când ele se inflamează,  dar faptul că s-au umflat nu înseamnă o nenorocire, înseamnă că amigdalele și-au făcut treaba și au luptat împotriva infecției. Amigdalele reprezintă, schematic vorbind, unul dintre cele cinci organe limfatice ale gâtului care luptă împotriva agenților infecțioși pătrunși în organism. Primul organ ar fi spatele nasului, deasupra vălului palatin, sunt vegetațiile adenoide, care adeseori sunt mărite la copii. Sunt așa-zișii polipi nazali, formațiuni limfoide situate în spatele nasului, în zona de trecere între nas și gât. Fac parte și ele din sistemul imunitar, sunt primele dintre cele cinci amintite mai sus și au rolul de a captura și elimina microbii care pătrund în organism prin cavitatea nazală și gură. Când polipii se umflă într-o măsură rezonabilă, înseamnă că e de bine, fiindcănu au rămas inactive, au luptat pentru sănătatea corpului. De aceea, nu trebuie să cădem în greșeala unor părinți care, nefiind bine informați, sfătuiți de neprofesioniști, doresc imediat ce trece infecția să-i scoată polipii copilului. Polipii nu trebuie scoși fără un motiv întemeiat. Dacă avem mulți microbi care vor să facă petrecere în spatele nasului, îi înfruntă imediat vegetațiile adenoide. Pe acestea le putem asemui cu niște soldați care luptă cu microbii. Dacă îi înving, nu ne îmbolnăvim. Dacă pierd bătălia, începe să ne doară gâtul, să ne doară urechea, să facem febră. Operația de polipi are rostul ei, ea se face numai în anumite condiții stricte. Polipii trebuie înlăturați numai atunci când se măresc prea mult sau se inflamează prea des. Treaba asta este valabilă și în cazul amigdalelor. În urmă cu 50 de ani și mai bine, nu prea se respectau protocoalele medicale care prevedeau clar când se fac extrageri de amigdale sau vegetații adenoide. Copiii cărora li s-au extirpat prea devreme cele două structuri, adică fără un motiv întemeiat, vor suferi toată viața din cauza aceasta și vor răci mai ușor.

www.sanconfind.ro