Ziua Mondială a Libertății Presei a fost sărbătorită și la Câmpina

Ziua de 3 mai a fost declarată Ziua Mondială a Libertății Presei la 23 decembrie 1993 de către Adunarea Generală a ONU,  în urma Conferinței Generale UNESCO din 1991, atunci când s-a adoptat o rezoluție privind „Promovarea libertății presei în lume”, document care recunoștea că „o presă liberă, pluralistă și independentă este o componentă esențială a oricărei societăți democratice”. Evenimentul constituie un prilej pentru a celebra principiile care stau la baza libertății presei, pentru a evalua starea libertății presei în lume, a reînnoi eforturile pentru apărarea independenței tuturor instituțiilor mass-media, dar și pentru a aduce omagii acelor jurnaliști care și-au pierdut viața făcâdu-și meseria. Pentru că meseria de jurnalist este plină de riscuri, chiar de moarte uneori. Și nu vorbim aici numai despre jurnaliștii corespondenți de război, care urmăresc de aproape desfășurarea unor conflicte armate pentru a le putea relata mai bine, sfârșind de multe ori tragic, ca victime colaterale, ci și de jurnaliștii de investigație incomozi, ale căror anchete jurnalistice deranjează potentați ai momentului ce comandă asasinarea lor. Iar această tragică și din urmă situație nu se regăsește, din păcate, doar în dictaturi, ci și în autocrații (state semidictatoriale). Fiindcă nu doar în dictaturi  publicațiile încă sunt cenzurate, amendate, suspendate și închise, iar jurnaliștii și editorii sunt hărțuiți, atacați, deținuți și chiar uciși. E de la sine înțeles că, în orice țară democratică, în orice stat de drept, libertatea presei ar trebui să fie garantată prin Constituție, fiindcă libertatea presei este un drept fundamental al omului, un drept strâns asociat cu libertatea de exprimare și o componentă a acesteia. 

Anglia – leagănul libertății presei

Conform wikipedia.org, inventarea presei cu litere mobile, la jumătatea secolului al XV-lea, de către Johannes Gutenberg, a constituit un moment de răscruce pentru civilizația europeană de până atunci în ceea ce privește comunicarea de masă și o contribuție reală la ceea ce filosofia modernă definește ca fiind libertate. De asemenea, se consideră că presa lui Gutenberg a participat substanțial la îmbogățirea capacității de gândire științifică și conceptuală, precum și la introducerea unor norme menite să satisfacă nevoia de claritate, ordine și rațiune. Curând după invenția presei cu litere mobile oficialitățile au căutat să exercite control asupra acestui nou mod de comunicare și au incercat să cenzureze publicațiile. În 1501, papa Alexandru al VI-lea a emis un aviz care obliga tipografiile să prezinte autorităților bisericești copii ale publicațiilor înainte de publicare pentru a preveni erezia, amenințând pe cei care se eschivau cu amenzi sau chiar excomunicarea. Introdusă in Anglia de William Caxton în 1533, presa cu litere mobile a permis pentru prima dată reproducerea la scara largă a cărților. Henric al VIII-lea a interzis importul de publicații străine în Anglia și, pentru a exercita un control intern suplimentar, în 1538 a ordonat ca toate cărțile noi tipărite în Anglia să fie aprobate de către un consiliu privat înainte de publicare. John Milton (scriitor englez) a criticat cu elocvență cenzura și legea de acordare a licențelor, solicitând Parlamentului să suprime sau cenzureze publicațiile ofensive doar după apariția lor, dacă este absolut necesar. Deși abia în 1695 legea cenzurii presei englezeşti a fost eliminată, obiecțiile aduse de Milton sistemului de cenzură sunt considerate un reper important în ceea ce privește libertatea presei și libertatea de exprimare. În secolul al XVIII-lea a avut loc înflorirea jurnalismului politic și creșterea numărului de jurnaliști. Pe la jumătatea aceluiași secol, datorită absenței cenzurii, libertatea presei a avansat de la simpla enunțare a unui fapt la stadiul de principiu.  Este unanim acceptat că Anglia reprezintă leagănul presei, dar și a libertăților sale. „Libertatea presei este esențială pentru un stat liber. Dar acest lucru presupune neimpunerea unei cenzuri apriori publicațiilor, iar  nu libertatea acestora de a nu fi cenzurate pentru chestiuni penale după publicare. Orice om liber are dreptul incontestabil de a exprima orice opinie dorește în fața publicului; a interzice acest lucru înseamnă a distruge libertatea presei. Dar dacă ceea ce acesta dintâi declară public este neadevărat, cu rea intenție sau ilegal, va trebui să suporte consecințele cutezanței sale. A supune presa puterii restrictive a unui cenzor, asa cum s-a făcut în trecut, atât înainte cât și după revoluție, înseamnă a supune întreaga libertate de opinie prejudecăților unui singur om și de a-l face pe acesta judecătorul arbitrar și infailibil al tuturor punctelor de vedere controversate legate de educație, religie, și guvern”, considera, la 1760, Sir William Blackstone, un ilustru jurist și politician englez, cel care a formulat și raționamentul „prezumției de nevinovăție”.

Libertatea presei dezbătută și la Câmpina

Vineri, 3 mai 2019, la Vila Barbizon, Filiala Prahova a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, în colaborare cu Societatea Scriitorilor Prahoveni şi Biblioteca Municipală „Constantin Istrati” din Câmpina, a organizat o serată culturală în care s-au identificat și dezbătut problemele libertății presei și ale eticii profesionale a jurnalistului. Programul a conținut tematici diverse: prelegeri pe tema „Libertate şi jurnalism” (susţinute de Christian Crăciun, Codruţ Constantinescu, Nicolae Geantă), prelegere pe tema „Istoria presei din Câmpina” (susţinută de Florin Frăţilă), expoziţie de caricatură „Nicolae Iorga în presa timpului” (realizată de maestrul Nicolae Ioniță), recitaluri de epigrame susţinute de Constantin Tudorache, Corin Bianu, Ştefan Al. Saşa, o lansare de carte („Maximum de frumuseţe”, a profesorului Nicolae Geantă). 

Manifestarea de la Câmpina s-a înscris într-o serie de acțiuni organizate de UZPR Filiala Prahova în județul nostru, căci o întâlnire asemănătoare avusese loc la Ploiești cu câteva ore înainte. La întâlnire au participat reprezentanți de frunte ai UZPR: Doru Dinu Glăvan – președinte, Miron Manega – membru în Consiliul Director și directorul ziarului Certitudinea, Firiță Carp – membru al Juriului de Onoare, Disciplină și Arbitraj din cadrul UZPR, directorul Editurii „Detectiv Literar”. Au mai fost prezenți Ion Tomescu, fondatorul Galelor APLER și directorul Editurii Libra, președintele Filialei Prahova a UZPR, Claudius Dociu, precum și mulți alți jurnaliști, publicişti, scriitori, caricaturişti şi omanei de cultură din Câmpina, Ploiești, Braşov şi Bucureşti. Programul a fost pigmentat, la final, cu discuții libere, mai mult sau mai puțin contradictorii, între jurnalişti sau între confrați ai acestei bresle tot mai săracă (numeric și valoric) și diverși invitați reprezentanţi ai societăţii civile.

Opinii pro și contra

Sigur că presă liberă nu există în țări conduse de dictatori. Aici este luminos de limpede. Întrebarea este cum de poate ajunge presa oprimată în state democratice. Cum poate ajunge un ziarist din zilele noastre să-și vândă scrisul o dată cu conștiința? Cât de mare să fie putregaiul din clasa politică, de au ajuns lideri ai actualei puteri să facă politici editoriale, să dicteze instituțiilor de presă pentru a manipula alegătorii? Problema libertății presei, din punct de vedere conceptual, metafizic, se poate pune doar în statele democratice, pentru că aici se naște o mare dilemă, iar filosofia, se știe, este construită în special pe dileme. Cum, Doamne, apără și păzește, să fie îngrădită libertatea de exprimare, să fie alterată rostirea adevărului public într-un stat ce se pretinde democratic? Deoarece istoria ne arată că și în astfel de țări întâlnim uneori derapaje ale democrației sau forme de presiune ale unor guvernanți (de cele mai multe ori, de sorginte economică), prin care acești efemeri potentați pun căluș presei independente, pentru că le critică politicile abuzive. 

Printre primii invitați să ia cuvântul a fost Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, care consideră că există libertatea presei în România, chiar dacă sunt mulți jurnaliști cu conștiințele pătate care aleg calea stirilor false, ale așa-ziselor „fake-news”, pe care însă cititorii de publicații, ascultătorii de radio și telespectatorii le pot recunoaște și elimina fără foarte mare dificultate, doar printr-o preluare extrem de atentă a informațiilor, cu un discernământ sănătos. 

„La începutul acestui an, UZPR a reușit să aducă la masa dialogului patroni ai mai multor trusturi de presă, ale căror poziții păreau ireconciliabile. I-am invitat pe toți la Casa Capșa și le-am întins o mână pentru o colaborare întru realizarea binelui comun, al binelui tuturor. Le-am propus să ne întâlnim, să ne consultăm, să schimbăm opinii, pentru a realiza o mai corectă informare a cetățenilor. Cred că am făcut pași importanți în acest sens, iar această tendință în atenuarea asperităților dintre români (care nu se mai înțeleg și pentru că nu sunt corect informați ori nu receptează corect informațiile din presa de toate felurile), cum spuneam, această tendință nu cred că mai poate fi oprită”, a conchis Doru Dinu Glăvan. 

„Presa s-a născut odată cu libertatea. Adică, în momentul când, în istoria ideilor umane, s-a născut ideea de libertate a omului, atunci au început să apară și ziarele, ca expresie a libertății de opinie, a contradicției.  Presa nu poate exista decât într-un regim de libertate. Presa din regimurile dictatoriale este propagandă. De cele mai multe ori este foarte greu să distingi între presă și propagandă, pentru că există propagandă în presă și în regimurile libere, fiindcă de aia sunt libere. O altă idee ar fi că, în regimurile libere, presa are atâta libertate câtă își ia singură. Nu-i dă nimeni libertate presei. Dacă presa este puternică, noi zicem că este a nu știu câta putere în stat. Vax, nu are nicio putere. Și nu are nicio putere, pentru că este întotdeauna la îndemâna celorlalte puteri. De aceea afirm: presa nu are nicio putere dacă nu știe să și-o ia singură”, a declarat celor prezenți eseistul Christian Crăciun. 

Există în România libertatea presei, libertatea de opinie? La această întrebare credem că fiecare cititor al publicației noastre are un răspuns. Iar dacă răspunsurile nu sunt toate la fel, nu este nicio supărare, este doar libertatea de exprimare.

Adrian BRAD