„Vlogging-ul” sau video loggingul a apărut pentru prima dată în America în anul 2000 şi s-a constituit într-o alternativă a blog-ului, adică textul a fost înlocuit cu imaginea. În următorii cinci ani a devenit o adevărată industrie, publicul ţintă fiind tinerii şi adolescenţii. În România, fenomenul a apărut abia în 2011, majoritatea vloggerilor români fiind foarte tineri.
Faptul că noile generaţii îşi petrec din ce în ce mai mult timpul în mediul virtual este mai mult decât o certitudine, este un fenomen la nivel mondial şi totodată un subiect îndelung şi profund analizat de psihologii şi sociologii vremurilor noastre, care îşi exprimă îngrijorarea faţă de acest tip de socializare ce tinde să separe individul de viaţa reală. Nu ne propunem aici o analiză a acestui fenomen, ci mai degrabă pătrunderea în lumea virtuală cu ajutorul a doi tineri internauţi care se ocupă cu vlogging-ul, pe care i-am găsit la o terasă din Câmpina discutând pe marginea unui eveniment dedicat promovării tinerilor cu înclinaţii artistice, Youth Show, care va avea loc la Bucureşti în data de 10 august.
Eduard Ciobanu (16 ani) este din Câmpina, dar locuieşte şi învaţă de câţiva ani la Paris. Canalul său de YouTube (Eddie Stefan) are circa 16.000 de abonaţi, iar cel mai vizionat clip – „Mama va răspunde la întrebări” – a atins aproape 30.000 de vizionări, urmat la mică distanţă de clipul cu titlul „Mai sunt virgin? Sex talk”.
Prietenul său, Alexandru Neculae (21 ani) şi-a terminat studiile universitare şi trăieşte în Bucureşti. Axell Acrilonitril este numele canalului său de YouTube, acolo unde puteţi găsi „un amalgam de culori, gânduri şi amintiri transpuse în arta creării prin imagini şi audio-vizual”.
– Ce v-a determinat să intraţi în lumea vlogging-ului?
Eduard Ciobanu (Eddi Stefan): Cu câţiva ani în urmă, părinţii mei au luat decizia de a se muta în Franța, unde centrul meu de interes era în lumea artistică! Înscriindu-mă la o şcoală de arte plastice, am dezvoltat o anumită sensibilitate artistică ce mi-a permis o deschidere mai mare în exprimarea sentimentelor, astfel încât să reuşesc să-mi exprim gândurile pe o coală de hârtie! După ce am descoperit lumea virtuală, am început să vizionez filmări ale unor tineri care îşi povesteau viaţa pe reţelele de socializare sau prin diferite emisiuni cu subiecte legate de utilizarea unei camere de filmat sau punearea în scenă a unui videoclip. Aşa am dezvoltat o pasiune pentru lumea vlog-ului!
Eduard Ciobanu |
Alexandru Neculae (Axell Acrilonitril): Pot să spun că au fost doi factori, unul extern, format din familie, prieteni și colegi, și unul intern, care s-a născut din dorința de a fi în lumina reflectoarelor. Ca orice adolescent fragil, am trecut prin diferite momente, plăcute și mai puțin plăcute, ce m-au marcat. Observând artiștii din diferite domenii şi modul lor de viaţă, mi-am dorit și mai mult să pășesc în această lume. Literatura, muzica cu mesaje încifrate, piesele de teatru, o bună parte din filmele văzute în copilărie, arta fotografică, dar și pictura, au avut, de asemenea, o influență puternică în decizia de a mă apuca de vlogging. Odată cu începerea Facultății de Chimie, am realizat că domeniul artistic mă atrage și mai mult, deoarece îmi veneau idei pe care voiam să le exprim unui public. În acea clipă am început să îmi scriu toate ideile într-o agendă, iar cu ajutorul prietenilor și sprijinul, atât moral cât și financiar al părinților, să pun în practică ceea ce mi-am dorit din copilărie să fac.
Alexandru Neculae |
– Ceea ce faceţi în mediul virtual îi influențează în vreun fel pe cei care vă urmăresc?
Eduard Ciobanu: Odată prezent pe rețelele de socializare, după formarea unei comunităţi, devii automat un motor de idei pentru urmăritorii tăi!
Alexandru Neculae: Mediul online are influența lui, ca și mass-media. Pe unii îi poate ajuta, în sensul că după o zi mai obositoare, simt nevoia să vadă ceva care să-i binedispună. Având în vedere vremurile în care trăim, când totul se face pe fugă, omul nu mai are timp să mai deschidă și o carte, motiv pentru care preferă să se informeze altfel. Nu judec acest lucru! Rasa umană simte nevoia să se adapteze continuu la tot ce înseamnă tehnologie. În momentul în care lumea începe să te aprecieze, se formează o comunitate de abonaţi, de oameni în viaţa cărora ai intrat într-un fel sau altul şi de aici încep să apară și responsabilitățile, care nu trebuie neglijate.
– Care este sursa de inspirație pentru ceea ce faceţi?
Eduard Ciobanu: Sursa de inspiraţie provine din întâmplările de zi cu zi, din propria experiență! Filmuleţele au în general valoare educativă şi prezintă ipostaze din viaţa reală care pot ajuta sau influenţa oamenii în diferite situaţii. O modă inventată de youtuberi pe rețelele de socializare ar fi „CHALLENGE-urile” (provocări lansate de urmăritori către youtuberi sau de youtuberi între ei), „VINE-urile” ( filmulețe de mai puțin de 60 de secunde) ori „SKETCH-urile” (videoclipuri de scurtă durată cu scenarii scrise în care personajele au un anumit rol, stârnind amuzamentul publicului ), ale căror teme pot ajunge subiect de vlog!
Alexandru Neculae: La mine sursa de inspirație provine inclusiv dintr-un domeniu opus artei, și anume știința exactă. Cele două se combină într-o armonie perfectă dând astfel naștere clipurilor pe care le creez. Toate videoclipurile mele sunt inspirate de propriile gânduri, sentimente, lecții de viață, dar și din situații de viaţă ale altor oameni. De curând am realizat un scurtmetraj pe care l-am intitulat „THE CHANGE” (Schimbarea) și care este public pe canalul meu de YouTube. Este vorba de un tânăr prins în multe capcane şi care, din cauza lipsei de experienţă, pică de fiecare dată în plasă. Acest scurtmetraj este inspirat din propria mea experiență de viață. Ideile pe care le lansez în videoclipurile mele vin sub o formă amuzantă, prin care să stârnesc zâmbetul publicului care mă urmărește.
– Vloggingul este o afacere, o artă sau o pierdere de timp?
Eduard Ciobanu: Vlogging-ul este o artă, pentru că implică nişte înclinaţii artistice din mai multe domenii precum teatrul, muzica, regia… De ce? Pentru ca a fi vlogger nu înseamnă să stai în faţa unei camere de filmat şi să vorbeşti singur, aşteptând ceva în schimb! A fi vlogger înseamnă să investești, să te documentezi, să scrii nişte scenarii gândite, să le prezinţi cu convingere în fața unei camere de filmat pe care să știi să o manevrezi pentru că ai învățat! Vlogging-ul poate deveni, cu timpul, o afacere. Dacă numărul de abonaţi creşte foarte mult, apar branduri care doresc să colaboreze cu vloggerii şi utilizează imaginea lor pentru a-și promova produsele! Aceste promovări pot fi plătite, iar un contract poate fi făcut cu YouTube, în urma căruia se primeşte o remuneraţie!
Alexandru Neculae: Este o afacere în momentul în care ceea ce oferi prinde bine la public, dar este important să nu uiți să fii om, iar ceea ce faci să faci din plăcere și nu din obligație sau doar pentru că este la modă. Ca orice meserie, este şi o artă, ceva mai specială, deoarece un scenariu este scris de trei ori; o dată când îl scrii propriu-zis, apoi când îl regizezi și încă o dată când îl montezi. Dacă faci o inversiune de două cadre între ele, automat poți schimba întreaga poveste. În momentul în care filmezi, montezi cadrele și editezi videoclipul prin adăugarea de efecte sonore și video, dai naştere un material menit să înveselească publicul. Dacă ai idei originale și știi cum să transpui o realitate prin diferite mijloace artistice, atunci vlogging-ul nu este o pierdere de timp.