Urbanism sau anarhism la Câmpina?

Începând din 1990, în Câmpina s-a construit mult. Un cartier de vile elegante a apărut pe Câmpiniţa, până la poalele dealului Muscel. Vile cu arhitectură interesantă şi cu grădini frumos aranjate. Inexplicabil rămâne, însă, de ce edilii de atunci nu au trasat corect şi străzile pe care acestea au fost amplasate. Când s-a parcelat terenul de pe Câmpiniţa, care era un câmp imens, plantat cu porumb, fiecare proprietar şi-a tras gardul în grădini cu o suprafaţă cât mai mare, ajungându-se în prezent la situaţia în care majoritatea străduţelor din noul cartier să nu aibă trotuare, iar străzile prea înguste să nu permită trecerea a două maşini care vin din sens opus. 

Supărător este şi faptul că s-au dat aprobări pentru construcţia unor blocuri destinaţie de birouri care, prost proiectate, nu au mai fost terminate. De ani de zile, blocul de lângă tribunal, un schelet din beton, pune o amprentă neplăcută pe intersecţia dintre B-dul Carol şi strada 1 Decembrie 1918. În aceeaşi zonă se află şi o construcţie ridicată  deasupra beciurilor de la vechea vamă a Câmpinei, de asemenea neterminată de multă vreme, care aparţine societăţii Edil Const. 

Multe clădiri modeste ca aspect, dar cu un rol important în istoria oraşului, au fost demolate după 1990, fără a se lua în consideraţie valoarea lor pentru patrimoniul istoric al oraşului: reşedinţa domnitorului Barbu Ştirbei din curtea Colegiului Grigorescu (o clădire foarte rezistentă, trecută prin cutremure şi bombardamente, ideală pentru sediul unui muzeu al oraşului) şi casa boierilor Lahovari de pe Bulevard, donată de aceştia oraşului ca să devină un spital pentru copii. În reşedinţa Lahovari, o întreprindere forestieră a făcut pentru birouri, o clădire banală şi urâtă, cu termopane şi polistiren, într-un loc în care s-ar fi potrivit o vilă cu specificiul arhitecturii prahovene de la munte. 

Câmpina păstrează, într-o zonă cuprinsă de la faleza bulevardului până la strada principală, clădiri cu arhitectură deosebită, care amintesc de frumuseţea oraşului în perioada interbelică. 

Recent, în mijlocul acestor străduţe cu vile elegante sau case patriarhale, marea firmă care a acaparat petrolul românesc, OMV, a înălţat pe strada Plevnei, în vara care a trecut, o clădire uriaşă, o hală industrială, care s-ar fi potrivit undeva la periferia oraşului. Nu ştiu cine a fost arhitectul proiectului, dar acum, când s-au înlăturat schelele, rămân uluit de urâţenia faţadei, zugrăvită în nişte benzi ondulate, în culori pământii care, chipurile, ar trebui să sugereze zăcămintele de petrol. Clădirea cu anexele ei, foarte întinsă, e vizibilă şi din strada Plevnei şi de pe Bulevard. Şi în acest caz găsesc inexplicabilă uşurinţa cu care au primit austriecii autorizaţia să desfigureze unul din cartierele cele mai frumoase ale oraşului. 

Alin CIUPALĂ