Știri

Un român se dedică trup şi suflet pentru reintegrarea rromilor

Interviu cu NICOLAE CANTEMIR, preşedintele Oamenilor de Afaceri Rromi din judeţul Prahova
Reporter:  Am înţeles, domnule Cantemir, că aţi iniţiat o acţiune caritabilă în favoarea  elevilor de gimnaziu ai etniei pe care o reprezentaţi. Despre ce este vorba?
N.C.:  În primul rând mă interesează ca elevii rromi să poată desfăşura o activitate şcolară normală. Acum o lună de zile am fost în toate comunităţile prahovene şi m-am întâlnit cu directorii de şcoli, cu primarii, şi le-am spus că obiectivul meu a fost ca elevii rromi să meargă la şcoală şi să poată fi ajutaţi. Sunt cazuri în care nu au îmbrăcăminte, rechizite; eu am intervenit, i-am ajutut cât s-a putut să poată frecventa şcoala, să facă 8- 10 clase pentru a putea avea o şansă în viitor, pentru că altfel nu se poate.
Reporter:  De unde resurse pentru a-i ajuta, pentru că, totuşi, să-i îmbraci, să le oferi ajutor, nu este uşor?
N.C.:  Eu am un ONG care se numeşte ONG Cantemir, cu ajutorul căruia strâng fonduri de la oameni de afaceri, de la prieteni. Am avut o colaborare foarte bună şi cu câteva partide din judeţul Prahova, pentru că pe mine nu mă interesează culoarea politică. Poate fi din orice partid. Care vine către noi şi ne ajută, noi îi mulţumim. Nu suntem, deci, interesaţi de culoarea politică. Vreau ca Partida Rromilor, cu domnul Păun, să meargă în fiecare comunitate şi să voteze pentru această organizaţie. Rromii să-şi voteze rromii lor.
Reporter:  Sunteţi rrom de fel?
N.C. : Eu sunt român. Sunt dintr-o familie de moşieri de la Româneşti. Bunicul meu a ajutat rromii foarte mult. Toate pământurile pe care le au rromii în comuna Bărcăneşti – câte un pogon, câte o jumătate de pogon, cum se dădea – erau de la bunicul meu, care i-a împroprietărit. Îi spuneau „naşul”. Iar eu sunt naşul lor. Eu sunt un om sufletist. Din ce am eu îi ajut. 
Reporter:  Ce aveţi?
N.C.:  Am două pensiuni pe teritoriul comunei Bărcăneşti, am şi două magazine.
Reporter: În genere astfel de gesturi caritabile sunt rare.
N.C.:  Prin acţiunea pe care o întreprind acum urmăresc ca elevilor de etnie rromă şi familiilor defavorizate să le pot oferi o şansă. Acum este o excursie, o tabără; să vadă şi ei lumea, să se întâlnească cu alte grupuri de elevi. Să stea şi ei acolo în tabară, să simtă că există cineva care se interesează de ei, că nu sunt singuri şi marginalizaţi.
Reporter:  Unde faceţi tabăra: la munte, la mare?
N.C. :  Sâmbăta va fi plecarea şi tabăra va fi la Costineşti. Vor pleca 100 de elevi din judeţul Prahova din clasele IV – VII, pentru că cei de-a VIII-a dau examen şi nu-i putem trimite. Pentru cei de-a VIII-a, care sunt 20, voi organiza după examen o tabără la munte şi m-am gândit la Buşteni. Aici mai există o problemă pentru că trebuie să ni se dea acceptul fiecărui părinte, iar de la Primărie dovada că nu au venituri.
Reporter:  De la ce şcoli sunt elevii de clasa a VIII-a?
N.C. :   Îi iau de la şcolile 13 şi 7 din Ploieşti.
Reporter:  Şi cei care pleacă sâmbătă?
N. C. :  Sunt de la şcolile din Bărcăneşti. 
Reporter:  De la „moşie”?
N.C. ( râde) :  De la „moşie”, de la Şcoala 13 Ploieşti, Şcoala 7 Ploieşti, de la grupul sportiv de box de la Petrolul Ploieşti, care practică boxul. În general boxul este practicat de copiii săraci. Cu ajutorul domnului Moroiţă am organizat o grupă de 10 elevi. 
Reporter:  Acţiunea asta nu a fost „vocală”. Nu s-a făcut tam- tam că organizaţi asta, aşa cum se obişnuieşte, vreau să spun că este făcută cu discreţie. De ce?
N.C.:  Nu mă interesează să mă bat cu pumnul în piept. Vreau să fac ceva pentru ei din suflet. Nu vreau să–mi fac eu un nume.
Reporter:  Nu aveţi un scop ascuns?
N.C.: Nu! Nu am niciun scop ascuns.
Repoter:  Nu vă interesează să obţineţi voturi pentru primar în Bărcăneşti sau consilier judeţean?
N.C.:  Eu am avut aceste şanse. Mâine , dacă vreau să fiu consilier, ies în orice poziţie. Numai la Bărcăneşti am 3-4000 de votanţi când vreau. Nu mă interesează. N-o fac politic! Numai şi numai caritate. Am avut ajutor şi de la Crucea Roşie, de la doamna directoare, ajutoare, ce a putut să-mi aducă. Cu dânsa am dus ajutoare acasă la cei săraci. Am o colaborare foarte bună cu domnul senator Chivu, care m-a ajutat foarte mult. Am o colaborare foarte bună si cu PSD, cu domnul Cosma, şi cu cei de la PNL. Cu oameni care vor să facă ceva. Deci, să fie clar, nu mă interesează politicul.
Reporter:  V-aţi implicat familia în această treabă?
N.C.:  Sunt căsătorit, am doi copii, un băieţaş de 18 ani, fotbalist la Filipeştii de Pădure; o fetiţă, elevă la liceul Socolescu în Ploieşti. Soţia mea îmi gestionează afacerile.
Reporter:  Nu v-aţi implicat copiii în proiectele dumneavoastră?
N.C.:  Se ocupă şi copiii mei. Eu i-am obişnuit să aibă suflet. Să vă spun: la ora asta eu câştig peste 20 de milioane pe zi. La ora asta. Cu toată criza. Pensiunile mele funcţionează bine. Din cele 20 de milioane nu pot să mănânc atâta. Eu am refuzat toată viaţa să fac afaceri cu statul. Nu mă interesează astfel de afaceri. De la 14 ani am lucrat ca ajutor de ospătar la Romăneşti cu domnul Călin. Am lucrat până la 33 de ani la Romăneşti: ajutor de ospătar, ospătar, şef de sală. După 1989 mi-am deschis un magazin la Romăneşti, unul la  Puşcaşi, unul în Ploieşti pe Domnişori. În anul 2000 am deschis prima pensine la Româneşti, la mine acasă – 6 camere- şi am făcut una din 10 camere şi, mulţumesc lui Dumnezeu, avem din ce trăi. La mine au servit masa domnii Iliescu, Constantinescu; Băsescu încă n-a oprit la pensiunea mea.
Reporter:  Foarte puţini oameni de afaceri fac în zilele noastre astfel de acţiuni. Mă refer la miliardarii din topuri. Sau , dacă o fac, este rezultatul vreunui tun prin banii statului… Domnule Cantemir, aş dori să vă întreb despre statutul rromilor în România.
N.C.:  În discuţia pe care am avut-o cu domnul Păun, la Bucureşti, a reieşit faptul că dorim ca rromii să încerce să gândească că sunt rromi.
Reporter:  Rromi sau ţigani?
N.C.:  Ţigan! Dar nu are importanţă. Că e rrom, că e ţigan, tot român este. Pe ei nu-i deranjează cuvântul „ţigan”. Ei trebuie să înţeleagă să-şi aleagă liderii lor. Sunt 4 milioane şi jumătate de rromi, ungurii sunt 1,5 milioane şi sunt din 1990 la guvernare. Iar ţiganii de 4,5 milioane sunt cumpăraţi cu o sacoşă. 
Reporter:  Nu vi se pare că liderii actuali şi trecuţi nu s-au implicat deloc în emanciparea acestei etnii?
N.C.:  Au fost…
Reporter:  Cred că au fost mai mult interesele personale.
N.C.:  La fiecare şedinţă pe care am avut-o cu domnul Păun şi cu domnul Manea s-a vorbit despre acest lucru. S-a vrut cu premeditare ca această etnie să rămână la nivelul de jos al civilizaţiei. De data asta se doreşte ca etnia rromă să-şi aleagă liderii ei, să-şi aleagă personalităţile lor. Pentru că şi printre ei se află oameni inteligenţi, întreprinzători, capabili. 
A fost o perioadă de vreo 15 ani în care s-au mâncat de la Uniunea Europeană zeci de milioane de euro. Au fost milioane de euro tocate fără rezultat.            Vă dau un exemplu: Pentru comuna Bărcăneşti a fost un program făcut de un ONG: ţiganii măcelari, brutari, cofetari. S-au tocat vreun milion de euro şi nu s-a realizat nimic, pentru că aceştia nu au locuri de muncă. Pentru că nu este o realizare dacă îi şcolarizezi, dar nu îşi găsesc de muncă, pentru că ei sunt discriminaţi.
Am avut un proiect împreună cu domnul Manea, consilier general în partida rromilor la Bucureşti, care a intrat la finanţare, prin care în comuna Bărcăneşti  vom face două sere şi o fabrică de conserve de legume pe teritoriul comunei Bărcăneşti. Noi în zona aceea suntem cultivatori de legume. Deja avem terenul, în afara faptului că vom angaja 102 rromi. Vrem să-i şcolarizăm ca lucrători în agricultură, de la cultivator la mecanic, sudor, tot ce este nevoie la o seră. Este ceva viabil. Altfel degeaba îi şcolarizezi, dacă îi laşi în stradă. Am luat la pas fiecare localitate şi am văzut ce este potrivit pentru fiecare. Aici vom înfiinţa o societate care să facă mături, la Bărcăneşti vom face o cărămidărie, în afara serelor. Geaba fac eu măcelari şi cofetari dacă nu-i angajează nimeni. Mai  bine îi fac cărămidari şi sunt siguri de locul lor de muncă.
Reporter:  Franţa, Italia au luat măsuri severe împotriva ţiganilor de acolo. Franţa consideră că 90% din furturile de buzunare se datorează ţiganilor români. Ce părere aveţi în privinţa acestui comportament al etniei rrome în afara graniţelor ţării?
N.C.:  Neimplicarea celor care au condus ţara – nu există excepţie politică în această privinţă – a fost fatală. Încurajarea plecărilor afară, făcută implicit prin distrugerea locurilor de muncă din ţară, a transformat pe mulţi în oameni care stau acolo o perioadă, fură, dar banii sunt cheltuiţi tot în România. Guvernele se laudă cu banii aduşi de cei din afară în ţară, dar asta nu e realizare. Ştiţi la fel de bine ca mine că nimeni nu le acordă nicio şansă. N-au şanse. În ultimii doi ani de zile s-au închis în ţară mii de firme , care au lăsat pe drumuri milioane de lucrători, români, ce să mai vorbim de rromi. 
Se tinde să se închidă firmele mici. Astfel prosperă firmele mari. Toate guvernele au făcut jaf în România şi au lăsat în urmă ruine. S-a vândut tot. Tot ce au construit oamenii înainte de 1989 s-a vândut, s-a furat, s-a jefuit. Două persoane au cumpărat Ploieştiul, alte două Câmpina. Asta s-a urmărit. Tu, primărie, care aveai spaţii, în loc să le vinzi prin licitaţii corecte, adevărate, ai dat pe nimic. Comerţul este la pământ. Eu fac comerţ de la 14 ani şi când văd cârciuma goală, sunt bolnav. Am avut poate şi şansa de la Dumnezeu să fiu mai norocos. Dar nu e posibil să vii la cârciumă să bei o cafea şi să dai 20 de lei şi tu să o iei pe 5 lei. Nu e posibil aşa ceva. Sunt preţurile mari. Lumea se simte tâlhărită când intră într-o unitate. Speculă! Speculă pe faţă! Păi da, democratie, liberalizarea preţurilor.Trebuie să urmărim nu să ne îmbogăţim imediat, ci să facem un comerţ cu beneficii pe lungă durată. De-aia se închid unitaţile azi. Merg 2-3 luni şi apoi se închid. Oamenii nu au bani. Sunt foarte supăraţi. Nu mai are omul zâmbet pe stradă pentru că nu mai are nicio şansă. De vină toată lumea este. 
Reporter:  Aveam şanse mai mari în perioada comunistă?
N.C.:  Da! Da! Eu lucrez din 1980. Vorbesc aici numai despre rromii de la Bărcăneşti. La Româneşti erau două sere. Azi ne arată rromi bogaţi, cu castele. Şi în Franţa se arată bogăţia la ţigani… Se arată nişte castele pe la Galaţi, pe colo, pe colo. Să vină la mine să le arăt sărăcie la ţigani de n-or să mai poată sta la masă să mănânce. Când vor vedea ce case au, câţi copii au, cum dorm, n-o să mai intre mâncarea în ei. Din contră, noi, românii, le arătăm numai palatele ţiganilor. Dar nu se duc să vadă cum trăieşte majoritatea. Trăim o perioadă în care, dacă s-ar putea, să plecăm toţi afară. Revin la subiect. În 1980, pe teritoriul comunei, exista sera Bărcăneşti, serele Tătărani. După Codlea şi Bucureşti erau cele mai renumite sere din ţară. Nu mai există nimic. Totul s-a distrus. 
Reporter:  Să fi fost distruse pentru că şi-au luat ţăranii pământurile?
N.C.:  Şi la Bărcăneşti şi la Tătărani au fost terenurile Consiliului Judeţean. Şi acum ele sunt nelucrate, lăsate în paragină. Să văd şi eu dacă Consiliul Judeţean va plăti amenzile impuse de noua lege referitoare la exploatarea terenurilor. Am avut Bibibifuri cu animale, îngrijite de rromi. Erau renumite abatoarele de la Bărcăneşti. Rromii au avut atunci o şansă: o parte lucrau în sere, alţii în cele trei CAP-uri aflate pe teritoriul comunei. Nu exista om să nu aibă serviciu. Acum nu le dau nicio şansă. Se duc pe la Bucureşti şi lucrează fără carte de muncă, la blocuri, pe la câte o firmă, o lună îi plăteşte, două nu. Şi şi-au luat un obicei. Neavând din ce trăi, fură. Vă rog să mă credeţi că suntem o ţară… fură de la fier vechi la ţambre de gard. Îi ia unuia roşiile, altuia ce se nimereşte. Ei vor să supravieţuiască şi nu au altă şansă decât să fure. Încerc şi eu prin puterile mele să mă opun acestui flagel. S-a trăit mai bine pe vremea lui Ceauşescu. Toate blocurile acelea din Bărcăneşti sunt făcute pentru rromi. Că o fi vrut să-i ţină grupaţi, nu ştiu, dar le-a dat o şansă să trăiască. Nu sunt un nostalgic al vremurilor de atunci, dar nu aveau grija zilei de mâine. În cazul meu, eu sunt un om realizat. Dar ca să îmi meargă pensiunea, trebuie să am clienţi care să lucreze undeva, să ia un salariu pe care să-l cheltuiască. Să fie un circuit: unul să muncească, altul să manânce, altul să bea cafeaua. Dar dacă nu se lucrează, la un moment dat clachezi şi tu. Eu am o şansă şi vă spun că la ora asta eu dau cu 25 de lei patul. Decât să-mi ţin camerele goale, mai bine am lăsat la preţ şi, mulţumesc lui Dumnezeu, am cât de cât un venit să pot să plătesc cei 14 salariaţi pe care îi am, cu carte de muncă, în afara familiei mele. Cred că Nicolae Cantemir îşi face datoria. Din 1992 lucrez cu personalul acesta şi, dacă cineva a greşit, l-am luat de-o parte şi am vorbit cu el: ”Uite, măi fato sau băiatule, eu îţi dau 800 sau 1000 de lei, trebuie să fii corect cu mine”. În afara faptului că iarna le cumpăr lemne, fiecare din ei are un sfert de porc de la mine şi mai iau ceva pentru copilaşii lor: fructe, cadouri. Vă rog să mă credeţi şi să verificaţi că în istoria asta nimeni nu s-a putut îmbogăţi, decât cei care au lucrat sau lucrează cu statul. Ceilalţi, care au o firmuliţă şi dau bani la stat, au probleme cu controalele, cu fel de fel de piedici. Eu sunt de acord cu controalele, nici nu mă gândesc. Trebuie să fim o ţară civilizată, să ne plătim taxele la stat, dar dai 80% şi tu rămâi cu nimic. Nu ştiu dacă în Prahova mai poţi găsi un pat de cazare la 25 de lei.
Reporter:  Ne oprim aici sau vreţi să mai adăugaţi ceva?
N.C.:  Aş mai avea de spus căte ceva, care pe mine mă roade cel mai mult. Mergeţi o dată la Româneşti şi veţi vedea că am cumpărat un teren de 60 de milioane pe care l-am făcut cimitir. L-am donat la biserică şi personal am ajutat peste 30 de persoane cu cheltuielile de înmormântare. Pe banii mei şi a încă vreo 7-8 prieteni de-ai mei, care au dat şi ei 2-3-4 milioane, cât au putut. Le luăm un coşciug, îi scoatem de la morgă şi îi înmormântăm într-un teren al meu, pe care l-am donat bisericii. În rest, să dea Dumnezeu să fie mai bine şi să ne întâlnim cu bine. 
Cred că tot ce s-a întâmplat în ţara asta, n-aş putea spune că a fost sau nu premeditat, dar un lucru e clar: s-a ajuns unde s-a ajuns şi din cauza jocurilor de noroc. Cazinourile, jocurile de noroc au dus ţara spre ruină. S-a furat şi s-a jucat la jocurile de noroc, de unde statul român nu ia mare lucru. Nu sunt impozitate la adevărata miză jocurile de noroc, cazinourile. Trebuia ca statul să ia 80% şi 20% proprietarul. Dacă aceste jocuri ar fi fost interzise pe teritoriul României, ţara n-ar fi ajuns aici. Şi vă rog să verificaţi, că dacă nu este aşa, răspund în faţa oricui. Din cauza sărăciei, omul se duce la jocuri, în speranţa că dintr-un milion face două. Şi îl pierde şi pe ăla. Se apucă de băut, încalcă legile. Jocuri de noroc există în toată lumea. Şi la noi să fie în hotelurile de 5 stele, la Sinaia, la Mamaia, Predeal, în staţiunile renumite, dar să nu ai voie ca la fiecare bloc să ai sală de jocuri, la fiecare bar – jocuri mecanice. Banii ăştia pleacă în final în afara ţării. 
Vă spun că am cunoştinţă de oameni care au devenit săraci în câteva ore: toţi banii i-au dat la ruletă. Unii au pierdut în câteva secunde 200 de mii de euro, în a doua secundă câştigă altul banii aceştia, dar ei trec de la unul la altul fără ca statul să îi impoziteze. Dacă un cap luminat ar limita jocurile de noroc – personal nu sunt un iubitor al acestor jocuri- banii care pleacă cu sacii afară ar rămâne în ţară. Statul român nu încasează cât ar trebui de pe urma acestora. Am curaj să cred că într-un an sau doi ţara n-ar mai avea probleme, dacă s-ar rezolva problema jocurilor de noroc. Nimeni nu câştigă. Mulţi s-au îmbogăţit din tunuri, au furat milioane de euro prin afaceri necinstite, au dus banii la jocuri de noroc şi de acolo în alte conturi. Cu sacii. Aş vrea să văd că acestea, ca şi drogurile, vor fi interzise.           
Emanoil TOMA

Un comentariu

  1. daca tot veti un suflet asa bun va rog sa ma ajutati si pe mine sa intru la scoala ca nu reusesc de una singura din cauza ca sunt tiganca.am terminat opt clase in scoala 7 si vreu sa intru la fara frecvent in 3 toma caragiu.va rog sa ma ajutati.ast postare daca ma ajutati sunt din ploiesti

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare