Un nou roman semnat de Ion Ochinciuc: «CĂLUGĂRIŢA»

Cunoscutul scriitor bucureştean Ion Ochinciuc, autorul unui număr impresionant de romane poliţiste şi de aventuri publicate, multe dintre ele bucurându-se de o largă audienţă la public (de exemplu “Îngerul negru” s-a tipărit în 140.000 de exemplare, vândute integral), oferă cititorilor săi, pentru prima dată, un roman de dragoste. 

Romanul, ca specie a genului epic, în proză, greu de definit şi de clasificat, datorită complexităţii interferenţei lui cu alte genuri literare, este forma predilectă a maestrului Ion Ochinciuc.

Recentul volum – «Călugăriţa – în umbra unei femei», apărut într-o ţinută elegantă, cu o grafică fină, a întrunit sufragiile unanime ale criticii de specialitate: “Intrigă, suspans, crimă, sinucidere, ingrediente folosite cu măiestrie de cunoscutul şi apreciatul scriitor Ion Ochinciuc” (Sofia Şincan); “I. Ochinciuc are cele două haruri obligatorii pentru un prozator: 1. construcţia personajelor vii, care capătă în mintea cititorului o identitate biografică precisă şi 2. imaginează situaţii pline de sens, cu miile de moduri invizibile care colorează o atmosferă, o istorie care se transformă continuu în istorisire” (Christian Crăciun).

În acelaşi sens, Cosmin Perţa, în prefaţa: “Ion Ochinciuc, un maestru al romanului poliţist, din nou pe scenă”, remarcă: “Este un prozator clasic, hârşit, care observă lumea cu delicateţe şi extrage din ea elementele care nu se perimează”.

Romanul «Călugăriţa…», “vârful de lance al cărţilor mele” – mărturiseşte autorul – este rodul unei activităţi literare îndelungate, a unei experienţe de viaţă, al multiplelor funcţii deţinute, toate împletite armonios cu un indubitabil talent.

Receptiv la unele sugestii privind tehnoredactarea manuscrisului (v. p. 26, 73, 111, 141, 143, 175 etc.), autorul a intervenit prompt, a făcut corecţiile corespunzătoare şi a compartimentat întregul material în 49 de capitole, facilitând cursivitatea, supleţea şi eleganţa textului final. 

Titlul cărţii, «Călugăriţa», însoţit de o grafică subtilă, ilustrând în paralel insecta – Mantis religiosa (vorace, carnivoră etc.) şi o călugăriţă (fermecătoare, nudistă), se integrează în rigorile structurale şi compoziţionale ale romanului.

Excelenta corespondenţă dintre titrare şi grafică, precum şi conducerea cu abilitate a naraţiunii, asigură strălucit suspansul întregului roman.

Prin particularităţile compoziţionale – proporţia echilibrelor volumelor narative, construcţia, coerenţa etc. – «Călugăriţa» se încadrează în tipul romanului tradiţional de tip balzacian. El are o construcţie cu acţiune complexă şi de mare întindere, personaje numeroase şi intrigă complicată.

Prozator clasic, experimentat, fin observator al mediilor: social, economic, politic, Ion Ochinciuc îşi alege cu migală personajele, cu ajutorul cărora construieşte o poveste plină de suspans.

Întrunind o diversitate de tipuri umane, personajele romanului sunt prezentate în raporturile lor cu intriga romanului, cu o anumită concepţie de viaţă, cu celelalte personaje, cu atmosfera.

Astfel, după locul pe care îl ocupă în compoziţia operei, personajele principale sunt excelent caracterizate: Simona (Ştefaniu) Dedulescu – grafician, orfană de la 2 ani, chipul mic, oval, ochii cu licăriri de opalm graţioasă, frumoasă, suplă, exuberantă; Rolo Dedulescu – inginer mecanic, 35 de ani, cercetător principal, politicos, ţinută elegantă; Dezideriu Popică – Pop – fermecător povestitor, gen bon viveur în saloanele artistice şi literare; Mircea Cozianu – statură atletică, înfăţişare chipeşă, ţinută elegantă, loc în publicistica românească. Posturile de radio şi tv se întreceau în a-l avea colaborator. Romancier şi pamfletar. Nu era în graţiile criticilor literare.

Romanul este presărat, de asemenea, cu o serie de personaje secundare: Luli Cricoveanu, Popa Lae, Dionisie Mogoş, Ina Manciopol, Ben Colescu, Vlad Pătraşcu, Dorel Vartic etc.

Pentru dezvăluirea gândurilor şi sentimentelor personajelor şi a angajării acestora în acţiune, autorul a folosit un dialog viu colorat, de o impecabilă naturaleţe:

“- De ce ţi se spune Călugăriţa?

– Poate pentru că am fost crescută şi educată într-o familie preoţească şi pentru faptul că n-am acceptat să fiu curtată de niciun coleg” (p.32) sau:

“- Mişto limuzina!

– Pe cine o fi aşteptând?

– Individul pare a fi un barosan.

– Hopa! Ia uitaţi-vă la Călugăriţa.

– Joacă tare fata!

– Îmi place că ţine la preţ. (p. 24)

Pline de farmec, substanţă şi sensibilitate, proverbele, maximele şi cugetările folosite de autor asigură o fluenţă deosebită lecturii: “Când dă Dumnezeu apoi nu se zgârceşte” (p. 17) sau “Ce-a unit Dumnezeu numai El desparte” (p. 50) ori “Primum non nocere”; “Nil novi sub sole” (p. 152).

Meritul incontestabil al maestrului Ion Ochinciuc constă în asigurarea celor trei elemente definitorii ale unui roman de calitate: intriga, caracterizarea personajelor şi cadrul, realizate impecabil în structura şi dinamica lucrării.

O carte superbă, scrisă cu mult talent şi rafinament literar, “care te prinde şi te sufocă, întocmai ca Mantis religiosa autentică”.

Theodor MARINESCU