Povestea
atelierului OMU Wood Design, deținut de câmpineanul Ionuț Apetre, a apărut
într-o publicație lunară de specialitate în industria lemnului. Vă invităm să
citiți, în continuare, un reportaj publicat în revista Intarzia & Castor,
ediția octombrie 2018, semnat de Alexandra Irimiea.
atelierului OMU Wood Design, deținut de câmpineanul Ionuț Apetre, a apărut
într-o publicație lunară de specialitate în industria lemnului. Vă invităm să
citiți, în continuare, un reportaj publicat în revista Intarzia & Castor,
ediția octombrie 2018, semnat de Alexandra Irimiea.
Ionuț
Apetre este un altfel de inginer de industria lemnului. Deși primește cuminte
planuri de la designeri și arhitecți, reușește să-i convingă să facă mobila în
stilul lui. Este pasionat de design și oferă
fiecărui client mobilă unicat, musai din lemn masiv.
Apetre este un altfel de inginer de industria lemnului. Deși primește cuminte
planuri de la designeri și arhitecți, reușește să-i convingă să facă mobila în
stilul lui. Este pasionat de design și oferă
fiecărui client mobilă unicat, musai din lemn masiv.
Fiu de
tâmplar, Ionuț a lucrat de mic copil în lemn. De la 13-14 ani își ajuta tatăl
în atelierul său din orașul Câmpina, județul Prahova, pe care acesta l-a
înființat imediat după revoluție. Știa să bată balamale la uși, dar a construit
cu pasiune și diverse obiecte, machete de avioane, inclusiv o bicicletă din
lemn. „Doar m-am născut în talaș!“, explică el cu mândrie. În scurt timp, numele său, Apetre, cel care
a dat și numele atelierului, a devenit cunoscut la nivel local. „Tata făcea mai
mult uși-ferestre. Multe case de pe Valea Prahovei au tâmplăria făcută de tata.
La momentul cel mai înalt de dezvoltare avea 46 de angajați“, amintește el cu drag.
Așadar, era firesc ca după terminarea liceului, mama lui să-l trimită la
Facultatea de Industrializarea Lemnului. Aici a învățat cu mai mult drag decât
în școală și este mândru de profesia pe care o are. De altfel, păstrează la loc
de cinste, în showroom, măsuța și scaunul pe care le-a făcut pentru lucrarea de
licență, pentru care a luat nota 10.
tâmplar, Ionuț a lucrat de mic copil în lemn. De la 13-14 ani își ajuta tatăl
în atelierul său din orașul Câmpina, județul Prahova, pe care acesta l-a
înființat imediat după revoluție. Știa să bată balamale la uși, dar a construit
cu pasiune și diverse obiecte, machete de avioane, inclusiv o bicicletă din
lemn. „Doar m-am născut în talaș!“, explică el cu mândrie. În scurt timp, numele său, Apetre, cel care
a dat și numele atelierului, a devenit cunoscut la nivel local. „Tata făcea mai
mult uși-ferestre. Multe case de pe Valea Prahovei au tâmplăria făcută de tata.
La momentul cel mai înalt de dezvoltare avea 46 de angajați“, amintește el cu drag.
Așadar, era firesc ca după terminarea liceului, mama lui să-l trimită la
Facultatea de Industrializarea Lemnului. Aici a învățat cu mai mult drag decât
în școală și este mândru de profesia pe care o are. De altfel, păstrează la loc
de cinste, în showroom, măsuța și scaunul pe care le-a făcut pentru lucrarea de
licență, pentru care a luat nota 10.
 |
| Ionuţ Apetre alături de echipa sa |
Drumul pe
cont propriu…
cont propriu…
Odată cu
terminarea studiilor, Ionuț a lucrat o vreme în atelierul tatălui său, dar n-a
rezistat prea mult timp. Conflictul dintre generații și-a spus cuvântul și
ideile celor doi nu au mers pe aceeași cale. „Ne certam mereu pentru că fiecare
avea viziunea lui. Așa că am vrut s-o iau pe cont
propriu!“,
explică inginerul. Ca atare, a hotărât să
lucreze pentru o serie de companii private din România, însă mărturisește că
l-a ajutat foarte mult și experiența pe care a dobândit-o în străinătate, la fabrici din Italia și Franța. Apoi, reîntors în țară, a lucrat 11 ani
și jumătate în corporație, ca director de producție al fabricii Corom Export
din Vâlcea, parte a grupului francez Couture. „Am avut șansa și onoarea să fiu
primul angajat“, spune el zâmbind. A învățat multe acolo, dar a avut parte și
de mult stres. „Mă săturasem de atmosfera corporatistă și de
ședințe! În
plus, într-un anumit context intern am luat
decizia – nu sunt deștept să fac ceva pe cont propriu?“, explică Ionuț.
terminarea studiilor, Ionuț a lucrat o vreme în atelierul tatălui său, dar n-a
rezistat prea mult timp. Conflictul dintre generații și-a spus cuvântul și
ideile celor doi nu au mers pe aceeași cale. „Ne certam mereu pentru că fiecare
avea viziunea lui. Așa că am vrut s-o iau pe cont
propriu!“,
explică inginerul. Ca atare, a hotărât să
lucreze pentru o serie de companii private din România, însă mărturisește că
l-a ajutat foarte mult și experiența pe care a dobândit-o în străinătate, la fabrici din Italia și Franța. Apoi, reîntors în țară, a lucrat 11 ani
și jumătate în corporație, ca director de producție al fabricii Corom Export
din Vâlcea, parte a grupului francez Couture. „Am avut șansa și onoarea să fiu
primul angajat“, spune el zâmbind. A învățat multe acolo, dar a avut parte și
de mult stres. „Mă săturasem de atmosfera corporatistă și de
ședințe! În
plus, într-un anumit context intern am luat
decizia – nu sunt deștept să fac ceva pe cont propriu?“, explică Ionuț.
A lăsat în urmă o companie care avea, acum patru ani, 180 de angajați
și unde se lucra în trei schimburi în două hale de aproximativ 4000 mp, cu câte
2-3 camioane de mobilier din lemn masiv pe săptămână, export în Franța și Anglia.
și unde se lucra în trei schimburi în două hale de aproximativ 4000 mp, cu câte
2-3 camioane de mobilier din lemn masiv pe săptămână, export în Franța și Anglia.
Hotărât
să facă o schimbare, Ionuț și-a cumpărat un teren în Vâlcea unde voia să-și amenajeze un mic atelier, dar s-a
întors acasă. Tatăl său se îmbolnăvise și afacerea nu mai mergea așa de bine.
Avea nevoie de ajutorul fiului. Au lucrat o perioadă împreună, dar de anul
acesta, din martie, după moartea tatălui său, Ionuț a preluat afacerea. A
deschis o companie nouă, a schimbat numele atelierului, din Apetre în Omu Wood Design, și a aplicat pentru a obține fonduri prin programul start-up.
Vrea să retehnologizeze baza cu utilaje noi, însă nu dorește să construiască un
imperiu.
să facă o schimbare, Ionuț și-a cumpărat un teren în Vâlcea unde voia să-și amenajeze un mic atelier, dar s-a
întors acasă. Tatăl său se îmbolnăvise și afacerea nu mai mergea așa de bine.
Avea nevoie de ajutorul fiului. Au lucrat o perioadă împreună, dar de anul
acesta, din martie, după moartea tatălui său, Ionuț a preluat afacerea. A
deschis o companie nouă, a schimbat numele atelierului, din Apetre în Omu Wood Design, și a aplicat pentru a obține fonduri prin programul start-up.
Vrea să retehnologizeze baza cu utilaje noi, însă nu dorește să construiască un
imperiu.
„Sper ca
2019 să fie anul marii schimbări pentru că vreau să reamenajez atelierul, să am
un mix de utilaje cu care să pot face mai multe lucruri pe care deocamdată le
fac manual“,
explică inginerul. Lucrează cot la cot împreună cu soția lui și patru angajați de care este foarte
mândru. Pe cei trei băieți, toți tâmplari, îi cunoaște din copilărie, iar pe
singura angajată, o doamnă de 46 de ani, este bucuros că a luat-o din șomaj și a format-o în finisaj. „Atelierul tatei purta numele lui,
dar pe mine nu mă interesează asta pentru că oricum eu nu pot să fac nimic
singur. Dacă nu erau băieții, nu aveam cum să evoluez. Ce mă făceam eu fără ei? Nici ei fără mine,
dar nici eu fără ei. Doar împreună putem! Omu e brandul nostru. Am înregistrat
numele și sigla la OSIM, acum doi ani, dar nu mă așteptam să fie liber. Omu pentru că omul, pe Pământul ăsta, e cel mai important. Omu
înseamnă o comunitate“, explică Ionuț cu pasiune.
2019 să fie anul marii schimbări pentru că vreau să reamenajez atelierul, să am
un mix de utilaje cu care să pot face mai multe lucruri pe care deocamdată le
fac manual“,
explică inginerul. Lucrează cot la cot împreună cu soția lui și patru angajați de care este foarte
mândru. Pe cei trei băieți, toți tâmplari, îi cunoaște din copilărie, iar pe
singura angajată, o doamnă de 46 de ani, este bucuros că a luat-o din șomaj și a format-o în finisaj. „Atelierul tatei purta numele lui,
dar pe mine nu mă interesează asta pentru că oricum eu nu pot să fac nimic
singur. Dacă nu erau băieții, nu aveam cum să evoluez. Ce mă făceam eu fără ei? Nici ei fără mine,
dar nici eu fără ei. Doar împreună putem! Omu e brandul nostru. Am înregistrat
numele și sigla la OSIM, acum doi ani, dar nu mă așteptam să fie liber. Omu pentru că omul, pe Pământul ăsta, e cel mai important. Omu
înseamnă o comunitate“, explică Ionuț cu pasiune.
Vrea să
dezvolte atelierul, dar nu urmărește să se îmbogățească. Își dorește o afacere
sănătoasă, care să-i ofere un venit decent și suficient timp liber pentru a-l
petrece împreună cu soția și cele două fetițe, de vârstă preșcolară. De altfel, micuțele îl însoțesc deseori în
atelier, ba chiar și în vizitele de lucru, pe teren. „Pe cea mare o iau cu mine
la clienți acasă, să luăm măsuri. Vreau să învețe să interacționeze și poate vor dori să preia atelierul când vor fi
mari. Însă nu le voi impune asta, cum îmi făcea tata. Trebuie să ai pasiune
pentru lemn, altfel nu poți lucra“, mai spune el.
dezvolte atelierul, dar nu urmărește să se îmbogățească. Își dorește o afacere
sănătoasă, care să-i ofere un venit decent și suficient timp liber pentru a-l
petrece împreună cu soția și cele două fetițe, de vârstă preșcolară. De altfel, micuțele îl însoțesc deseori în
atelier, ba chiar și în vizitele de lucru, pe teren. „Pe cea mare o iau cu mine
la clienți acasă, să luăm măsuri. Vreau să învețe să interacționeze și poate vor dori să preia atelierul când vor fi
mari. Însă nu le voi impune asta, cum îmi făcea tata. Trebuie să ai pasiune
pentru lemn, altfel nu poți lucra“, mai spune el.
Nu duce
lipsă de clienți, dar ca un paradox, nu prea lucrează pentru acasă. „Avem
lucrări la Constanța, în București, prea puțin la noi, în Câmpina. Cel mai mult
mă enervează că în România cultura lemnului nu este la un anumit nivel, cum
eram obișnuit în străinătate. Acolo, cine lucra în
lemn era apreciat. La noi oamenii nu fac diferența între mobilierul din PAL și
cel din lemn masiv, iar marile lanțuri sunt luate ca etalon“, adaugă el mâhnit.
lipsă de clienți, dar ca un paradox, nu prea lucrează pentru acasă. „Avem
lucrări la Constanța, în București, prea puțin la noi, în Câmpina. Cel mai mult
mă enervează că în România cultura lemnului nu este la un anumit nivel, cum
eram obișnuit în străinătate. Acolo, cine lucra în
lemn era apreciat. La noi oamenii nu fac diferența între mobilierul din PAL și
cel din lemn masiv, iar marile lanțuri sunt luate ca etalon“, adaugă el mâhnit.
Ionuț
lucrează doar piese din lemn masiv, pentru cei care vor o mobilă altfel și
cărora le place design-ul. Pe lângă formele neobișnuite sau combinațiile de
materiale, el oferă și o bogăție de culori, pe care se vede clar structura
lemnului.
lucrează doar piese din lemn masiv, pentru cei care vor o mobilă altfel și
cărora le place design-ul. Pe lângă formele neobișnuite sau combinațiile de
materiale, el oferă și o bogăție de culori, pe care se vede clar structura
lemnului.
Are zeci
de mostre cu nuanțe vesele, de tot felul, însă la toate fibra lemnului este
scoasă în evidență. „Îmi place să se vadă că mobila e din lemn, dar nu doar cel vopsit transparent
arată frumos. De aceea am făcut în atelier mai multe mostre cu diverse tonuri,
propriile combinații. Viața e colorată! Dacă aș face toată mobila wenge ar fi
monoton“,
explică inginerul. Lucrează cu mai multe
specii de lemn: molid, brad, douglas, frasin, stejar, cireș, arin, fiecare cu specificul ei. Ce nu poate face? O mobilă
ieftină. „Oricând pot să concurez pe orice tip de produs de la IKEA. Îl fac și
mai bine, dar nu pot la același preț pentru că mobila noastră e din 100% lemn
masiv, nu din PAL sau panouri furniruite“, spune el răspicat. Apoi adaugă: „Eu
nu fac prețul după ce mașină are clientul sau cât
costă în alte magazine. Anticipez un anumit număr de ore de muncă, văd cât
material intră și pun un profit decent.
Nu te îmbogățești din asta, arată-mi tâmplari bogați!“.
de mostre cu nuanțe vesele, de tot felul, însă la toate fibra lemnului este
scoasă în evidență. „Îmi place să se vadă că mobila e din lemn, dar nu doar cel vopsit transparent
arată frumos. De aceea am făcut în atelier mai multe mostre cu diverse tonuri,
propriile combinații. Viața e colorată! Dacă aș face toată mobila wenge ar fi
monoton“,
explică inginerul. Lucrează cu mai multe
specii de lemn: molid, brad, douglas, frasin, stejar, cireș, arin, fiecare cu specificul ei. Ce nu poate face? O mobilă
ieftină. „Oricând pot să concurez pe orice tip de produs de la IKEA. Îl fac și
mai bine, dar nu pot la același preț pentru că mobila noastră e din 100% lemn
masiv, nu din PAL sau panouri furniruite“, spune el răspicat. Apoi adaugă: „Eu
nu fac prețul după ce mașină are clientul sau cât
costă în alte magazine. Anticipez un anumit număr de ore de muncă, văd cât
material intră și pun un profit decent.
Nu te îmbogățești din asta, arată-mi tâmplari bogați!“.
 |
| Uşile din lemn masiv în stil gotic reprezintă doar o parte din varietatea de modele pe care echipa lui Ionuţ le realizează |
Ușa pe
care intră clienții nemulțumiți
care intră clienții nemulțumiți
Uși din
stejar masiv în stil gotic, o masă în stil industrial, un uriaș pahar de
Cabernet din stejar, un blat din lemn ars, în stil japonez, o elice de avion, o masă din grinzi vechi de 180 de ani ale unei case demolate, ce
se sprijină pe o structură din lanțuri și multe, multe scaune cu design atipic.
Acestea sunt doar câteva dintre piesele de mobilier ce pot fi realizate la Omu
Wood Design.
stejar masiv în stil gotic, o masă în stil industrial, un uriaș pahar de
Cabernet din stejar, un blat din lemn ars, în stil japonez, o elice de avion, o masă din grinzi vechi de 180 de ani ale unei case demolate, ce
se sprijină pe o structură din lanțuri și multe, multe scaune cu design atipic.
Acestea sunt doar câteva dintre piesele de mobilier ce pot fi realizate la Omu
Wood Design.
Însă cu
totul specială este ușa de la biroul lui, fiind realizată ca pe vremea lui
Ștefan cel Mare. „Tata avea o ușă veche și am vrut să fac ceva altfel, în
stilul vintage care-mi place mult. Acum mai bine de 500 de ani oamenii nu aveau
un magazin ca să ia produse de finisaj, nu aveau cum să dea cu baiț. Această
ușă e din lemn de douglas, singurul rășinos care are tanin. În contact cu o
soluție făcută ca stramoșii noștri din oțet din vin / rugină /miere de
albine – reacționează chimic și rezultă culoarea asta naturală și o și protejează. De aici sunt tonurile de culori. Apoi am pus
noi niște
lanțuri și cătușe“, povestește el zâmbind. Tot la birou mai are o ușă neobișnuită, de la o debara. Este din lemn ars și pe ea stă scris:
„Aici intră clienții nemulțumiți“. Explicația? „Am
zis să mai lăsăm un pic toată încrâncenarea de zi cu zi
pentru că putem discuta serios și în spirit de glumă“, spune Ionuț. De altfel,
ușa are pictat logo-ul firmei și poartă amprentele mezinei lui care l-a ajutat,
în joacă, să o personalizeze.
totul specială este ușa de la biroul lui, fiind realizată ca pe vremea lui
Ștefan cel Mare. „Tata avea o ușă veche și am vrut să fac ceva altfel, în
stilul vintage care-mi place mult. Acum mai bine de 500 de ani oamenii nu aveau
un magazin ca să ia produse de finisaj, nu aveau cum să dea cu baiț. Această
ușă e din lemn de douglas, singurul rășinos care are tanin. În contact cu o
soluție făcută ca stramoșii noștri din oțet din vin / rugină /miere de
albine – reacționează chimic și rezultă culoarea asta naturală și o și protejează. De aici sunt tonurile de culori. Apoi am pus
noi niște
lanțuri și cătușe“, povestește el zâmbind. Tot la birou mai are o ușă neobișnuită, de la o debara. Este din lemn ars și pe ea stă scris:
„Aici intră clienții nemulțumiți“. Explicația? „Am
zis să mai lăsăm un pic toată încrâncenarea de zi cu zi
pentru că putem discuta serios și în spirit de glumă“, spune Ionuț. De altfel,
ușa are pictat logo-ul firmei și poartă amprentele mezinei lui care l-a ajutat,
în joacă, să o personalizeze.
Însă
dintre toate piesele pe care Ionuț Apetre le-a făcut din lemn, cea mai dragă este de o cască de motocicletă, pe care i-a dăruit-o șefului lui francez,
de la fabrica din Vâlcea, în semn de prietenie, ca un cadou de despărțire. De
altfel, ceea ce are acum, la atelier și nu i-a putut oferi corporația este
libertatea de a crea în lemn orice obiect își imaginează. „Făceam și acolo
mobilă frumoasă, mă ocupam de implementarea ei, dar normal, nu-mi permiteau design-ul propriu. În
atelierul meu pot face orice, oricând“, explică el
scurt.
dintre toate piesele pe care Ionuț Apetre le-a făcut din lemn, cea mai dragă este de o cască de motocicletă, pe care i-a dăruit-o șefului lui francez,
de la fabrica din Vâlcea, în semn de prietenie, ca un cadou de despărțire. De
altfel, ceea ce are acum, la atelier și nu i-a putut oferi corporația este
libertatea de a crea în lemn orice obiect își imaginează. „Făceam și acolo
mobilă frumoasă, mă ocupam de implementarea ei, dar normal, nu-mi permiteau design-ul propriu. În
atelierul meu pot face orice, oricând“, explică el
scurt.
Se
promovează intens pe rețelele de socializare, însă Ionuț știe că un client nu se convinge doar cu o poză pe Facebook, de
aceea a creat un mini showroom în incinta atelierului. Are vitrină la stradă și
astfel reușește să atragă mulți clienți. Totuși, cele mai multe comenzi le are
din recomandări, din gură în gură. „Toate produsele de aici sunt ale mele și nu
le vând. Le-am făcut ca să reprezinte oglinda a tot ceea ce putem noi oferi“,
mai spune el.
promovează intens pe rețelele de socializare, însă Ionuț știe că un client nu se convinge doar cu o poză pe Facebook, de
aceea a creat un mini showroom în incinta atelierului. Are vitrină la stradă și
astfel reușește să atragă mulți clienți. Totuși, cele mai multe comenzi le are
din recomandări, din gură în gură. „Toate produsele de aici sunt ale mele și nu
le vând. Le-am făcut ca să reprezinte oglinda a tot ceea ce putem noi oferi“,
mai spune el.
Este
pasionat de finisajele neobișnuite și
formele moderne, dar în același timp are dragoste și respect față de vechi. Ionuț păstrează pe peretele showroom-ului, ca
ornament, prima tejghea pe care a lucrat tatăl lui, din 1958, de pe vremea când
era un puștan și lucra la cooperativă.
pasionat de finisajele neobișnuite și
formele moderne, dar în același timp are dragoste și respect față de vechi. Ionuț păstrează pe peretele showroom-ului, ca
ornament, prima tejghea pe care a lucrat tatăl lui, din 1958, de pe vremea când
era un puștan și lucra la cooperativă.
Cei care
intră în atelierul său își dau seama imediat că au de-a face cu un inginer
iscusit, care nu produce același tip de mobilă tuturor clienților. Se simte
dragostea pentru lemn și dorința de a oferi fiecărui clientproduse unicat, care
să reflecte spiritul lui și al casei.
intră în atelierul său își dau seama imediat că au de-a face cu un inginer
iscusit, care nu produce același tip de mobilă tuturor clienților. Se simte
dragostea pentru lemn și dorința de a oferi fiecărui clientproduse unicat, care
să reflecte spiritul lui și al casei.
Are câțiva
furnizori pe plan local cu care a închegat relații bune
de afaceri și este convins că o țară puternică este
alcătuită din multe, multe firme cu puțin angajați. „Din afacerea asta trăiesc
cinci familii. Angajații mei sunt prietenii mei și cea mai mare satisfacție a
mea este ca ei și clienții să fie mulțumiți de mine. Nu vreau să mă îmbogățesc,
vreau să duc o viață liniștită“, își expune el pe scurt filosofia de business.
furnizori pe plan local cu care a închegat relații bune
de afaceri și este convins că o țară puternică este
alcătuită din multe, multe firme cu puțin angajați. „Din afacerea asta trăiesc
cinci familii. Angajații mei sunt prietenii mei și cea mai mare satisfacție a
mea este ca ei și clienții să fie mulțumiți de mine. Nu vreau să mă îmbogățesc,
vreau să duc o viață liniștită“, își expune el pe scurt filosofia de business.
