UN AN FĂRĂ PAOLO

Într-o zi de marți, 24 noiembrie, a anului trecut, Câmpina afla, încă de la primele ore ale dimineții, despre trecerea în neființă a lui Paolo Gozzo, misionarul care în urmă cu 17 ani venise pe aceste meleaguri să-i ajute pe cei mai fragili membri ai comunității, copiii proveniți din familii vulnerabile. Internat la Spitalul Municipal Câmpina din cauza infectării cu SARS-CoV-2, acesta s-a luptat pentru viață timp de 13 zile, însă inima sa a cedat pe fondul faptului că suferea și de alte afecțiuni.
Paolo Gozzo a ajuns în orașul nostru prin asociația umanitară Caritas Italia. Ca orice misionar, și-a dedicat viața întrajutorării semenilor săi, fiind susținut în munca sa de prieteni, cunoscuți ori diverși sponsori. La începutul activității sale, mergea prin toate cartierele de romi din Câmpina, din casă în casă, pentru a-i ajuta pe cei mici să deslușească tainele scrisului, cititului și ale socotitului ori să-și facă temele.

În anul 2005 a înființat AISI (Asociația Inima Sfântă a lui Iisus), ale cărei servicii vizau atât calitatea educației, cât și schimbarea atitudinilor și comportamentelor persoanelor beneficiare, astfel că s-a încercat prevenirea abandonului școlar, integrarea în societate a copiilor proveniţi din familiile vulnerabile, creșterea accesului la educație pentru copiii de vârstă preșcolară și școlară din medii vulnerabile, precum și desfășurarea de activități educaționale.
În anul 2019, Paolo a demarat lucrările de construcție a unei case în cartierul Voila, în regie proprie, pentru ca, împreună cu un asistent maternal, să se poată ocupa de copiii aflați în centrele de plasament pe care statul român, la impunerea Uniunii Europene, le închid. Acest proiect este continuat de cel mai apropiat colaborator al lui Paolo, Corina Giurcă, pe care a întâlnit-o în cadrul unor acțiuni de voluntariat desfășurate în Câmpina.

La împlinirea unui an de când Paolo și-a încheiat misiunea pe acest pământ, Corina Giurcă ne-a trimis pe adresa redacției câteva cuvinte prin care a dorit să cinstească memoria celui care i-a fost deopotrivă mentor și prieten.

”Paolo Gozzo-frântură din Divinitate

Anul 2020 a răpit de pe scena câmpineană mulți oameni de calitate și de sprijin ai comunității. Anul trecut, pe 23 noiembrie, comunitatea locală, prietenii și colaboratorii primeau, în lacrimi și cu nemăsurată tristețe, vestea morții lui Paolo Gozzo… Cu mult privit în gol la început, cu mai mult privit în urmă după aceea.
Se împlinește astăzi un an de când Paolo nu mai este printre noi. Un apel telefonic într-o zi de luni și lumea a părut că se năruie pe fondul unor detalii medicale care nu mai aveau niciun rost. Era deja târziu.
În anul care s-a scurs, compasiunea și cuvintele frumoase n-au lipsit din nicio discuție care îl avea ca subiect pe Paolo și munca lui. Cei care l-au cunoscut știu că a ales o viață dedicată atingerii unui scop și că acceptase, odată cu alegerea făcută, sacrificiile pe care aceasta le impunea. Paolo era în echilibru sufletesc, lucru greu de priceput pentru noi, ceilalți. Nevoile sale individuale încetaseră odată cu alegerea făcută, conștient că la sfârșit își va îmbrățișa îndumnezeirea.
Paolo Gozzo a predat lecții din cele mai importante legate de iubirea aproapelui. Preda ținându-și respirația, neobosit, în sărăcii extreme, nezdruncinat de problemele sociale, motivat de carențele emoționale, acaparat de tumultul birocrației, de controlul instituțiilor ori nepăsarea autorităților. „“acă n-ar fi sacrificiu, nu s-ar mai numi misiune” – spunea el. Menirea sau misiunea sa aveau un scop greu de pătruns, de parcurs, de îndeplinit. Dar el a reușit!
Zilele se succed cu repeziciune, mâine devine ieri, iar moartea trage un paravan al tăcerii între noi și lumea de dincolo. Pentru accentul său și vocea al cărei timbru mulți și-l amintesc, pentru expresia „acciapatarica” înregistrată la OSIM-ul sufletului, pentru momentele mari în care viața ne-a contrazis legat de tot ce știam, pentru tot ce e drept și frumos, pentru ce merită stăruință, nu-i zădărnicim moartea, ci amintind despre el, îl recuperăm pe moment.

În 2021, moștenirea faptelor bune rămase de la Paolo este concretizată în Asociația Inima Sfântă a Lui Isus (A.I.S.I.) și în proiectul-pilot din cartierul Voila. Deși totul este încă blocat în abisul birocratic de aproape un an, luptând cu dedicație pentru a duce visul lui mai departe, momentul reușitei se apropie.
Paolo este o frântură din Divinitate. Ca și noi. Acum e cu Dumnezeu. A plecat acolo unde era pregătit…
Pentru Paolo, cu stimă pentru ce a fost și ce îmi va fi,
Corina Giurcă – Președinte A.I.S.I.”