TRIBUNA IDEILOR. Reîmpădurirea Câmpinei, un deziderat de atins

La începutul secolului XX, între anii 1898-1910, ani de maximă producţie petroliferă, cu peste 300.000 tone extrase anual, oraşul Câmpina ocupa primul loc în România, iar România locul 2 în Europa şi locul 3 în lume. Malul abrupt al râului Prahova, pe porţiunea de la intrarea în oraş până în dreptul Bulevardului, era o pădure de sonde (peste 300), total lipsit de vegetaţie, iar peisajul arăta cumva ca în Arizona sau Texas, deşi aspectul oraşului situat pe o terasă înaltă era  verde: urban şi agricol în acelaş timp, având peste 24.000 pomi fructiferi (meri, nuci şi pruni). 

După anul 1915, producţia de petrol a scăzut treptat, locul Câmpinei fiind preluat de Schelele din Moreni, Băicoi şi din alte zone. Sondele au început să se rărească, rămânând doar pe platforma numită Schela. Astfel, în anii ’30, Primăria oraşului a decis să amenajeze faleza râului Prahova creând actualul bulevard, populat pe o singură parte cu vile în stil elveţian, german şi englez. S-au plantat copaci de esenţe nobile: brazi, fagi, arţari, mesteceni, plopi, tei. S-a amenajat o şosea, care coboară în serpentine până în dreptul podului peste râul Prahova numit “Podul lui Raky”, construit de inginerul alsacian Anton Raki cu bani proprii, aflat acum într-o stare de degradare avansată, deşi pe toată lungimea oraşului până la gară nu există alt pod care să-l înlocuiască. S-au amenajat scări de piatră între serpentine, ba chiar şi o scară cu peste  300 trepte, de la nivelul bulevardului până la nivelul podului lui Raki. 

Între anii 1946-1950, o puternică secetă a lovit ţara noastră, iar peisajul dealurilor de pe malul râului Prahova a devenit arid, fără urme de vegetaţie. În anul 1949, odată cu construirea variantei de şosea spre Comarnic ce ocoleşte oraşul Câmpina, a început  campania de împădurire a dealurilor cu specii de foioase înalte, iar pe panta abruptă de deasupra  şoselei s-au plantat brazi şi pini. Separat de acţiunile primăriei, marele savant Dr. C-tin Istrati, a plantat pe terenul său de pe Câmpiniţa arbori de esenţă nobilă, iar societăţile petrolifere au amenajat ştranduri şi terenuri de sport străjuite de brazi şi plopi înalţi. Anii care au urmat după 1950 au fost ploioşi şi umezi, astfel că vegetaţia a avut timp să se dezvolte, dealurile s-au reîmpădurit, iar oraşul a devenit o adevărată grădină. După seismul din 1977, cu ocazia sistematizării oraşului, s-a desfiinţat parcul central  (parcul cu brazi al Primăriei) şi au fost tăiaţi sute de copaci – brazi, plopi, pomi fructiferi, locul lor find ocupat de blocuri şi spaţii de parcare. Prin grija Primăriei, în ultimii 10 ani s-au replantat copaci pe arterele principalele ale oraşului, dar este încă foarte mult loc pentru spaţiu verde. O metodă simplă, la îndemâna tuturor locuitorilor oraşului, propusă de Societatea Filarmonică locală, este să se planteze copaci în grădinile şi curţile proprii. Scriitorul Marin Preda relata într-o povestire că Ilie Moromete, celebrul său personaj, la un moment dat, nemaiavând lemne de foc, a tăiat unul din salcâmii plantaţi de el la marginea gardului. Aşa procedau oamenii înţelepţi ca să  nu sufere de lipsă de lemne pentru foc, plantau copaci lângă gard, în interiorul curţii. În acest fel, strada arată mai largă decât dacă s-ar planta pe trotuar, iar pentru ca rădăcinile lor să nu distrugă asfaltul, puieţii sunt plantaţi la o adâncime de peste un metru, pentru a nu duce astfel nici lipsă de apă. 

Câmpina, unul din cele mai industrializate oraşe din ţară, ai cărui salariaţi depăşeau ca număr populaţia proprie, după epoca industrială, are perspectiva să devină centru turistic, un oraş verde, în care esenţele răşinoase (brazi şi molizi) convieţuiesc cu foioasele (plopi, fagi, arţari, stejari, tei, paltini, salcâmi), dându-i un aspect de staţiune, foarte potrivit cu peisajul din jur. În acest sens, ar fi necesară reîmpădurirea pantelor oraşului: Drumul gării (vechi şi nou), Bulevardul, Parcul Istrati, Baronul, pentru evitarea alunecărilor de teren cauzate de tăierea şi îmbătrânirea copacilor. Dacă cei aproape 40.000 de locuitori ai oraşului ar planta, în cele peste 1000 de curţi, copaci de esenţă nobilă pe lângă gard, iar în interior pomi fructiferi, oraşul Câmpina, beneficiind şi de o ionizare negativă, ar putea deveni în scurt timp o staţiune turistică sub-montană de talie internaţională.  

Tudor Moisin