Știri

Tracțiunea ca metodă de recuperare medicală

Tracțiunea este o metodă utilizată pentru întinderea  țesuturilor moi  și  pentru îndepărtarea suprafețelor articulare prin aplicarea unei forțe de tragere.
Tracțiunile datează din vremea lui Hipocrat, care le utiliza mai ales pentru  tratarea fracturilor de femur. Cyriax a fost cel care a popularizat această metodă ca și mijloc de tratament pentru afecțiunile discale lombare. În prezent, tracțiunile sunt folosite în tratamentul afecțiunilor lombare și cervicale dureroase.
Aceasta este o  metodă de tratament nechirurgical, având ca scop distanțarea intervertebrală, proces prin care se creează un efect  de vid sau de presiune negativă în interiorul discurilor. Acest vid ajută discurile să se hidrateze, creând mediul de vindecare.
Tracțiunile pot fi aplicate  prin diferite metode manuale, mecanizate, motorizate sau hidraulice. Tracțiunea se efectuează cu o forță suficient de mare pentru a contracara  frecarea  pe masa de tracțiune, pentru a întinde ligamentele și pentru  cedarea  forței  musculare.  
Tracțiunea poate fi continuă (ore), cu o fortă de tracțiune slabă, sau  intermitentă, discontinuă. A doua metodă este preferată. Se utilizează o forță care crește progresiv, atinge o valoare maximă care este menținută  timp de cateva secunde sau minute, apoi scade până la zero sau până la o anumită valoare, după care se reia ciclul de tracțiune. Forța de tractiune este progresivă în cadrul unei ședințe, dar și de la o ședință la alta. Se efectuează o ședință pe zi, 3-5 ședințe pe săptămână.
Pentru a realiza decompresia segmentelor vertebrale lombare, tracțiunea  necesită o forță semnificativ superioară celei pentru tracțiunea cervicală. Sistemele de tracțiune lombară includ două centuri (toracică și pelvină) și o masă de tracțiune  care are o jumătate staționară și una mobilă. Jumătatea inferioară a corpului este poziționată pe jumătatea mobilă. Centura pelvină este tracționată prin intermediul unui sistem  motorizat cu forța și timpii prestabiliți.
Tracțiunile sunt indicate cel mai des pentru tratarea radiculopatiilor cervicale. Alte indicații sunt: sindroame clinice dureroase cervicale sau  lombare de  cauză mecanică determinate de afectarea discului, ligamentelor sau maselor musculare. 
Contraindicațiile sunt: osteoporoza, cancerul, osteomielita, discita, fractura vertebrală, sarcina, hipertensiunea și afecțiunile cardiovasculare decompensate, hiperalgiile  cervicale sau lombare, sindromul dural prezent, cifoze, scolioze, vârsta peste 60 ani, persoanele cu sistem nervos labil .
Tracțiunile vertebrale impun o supraveghere continuă a pacientului de către kinetoterapeut  și trebuie precedate de investigații imagistice (RMN, osteodensitometrie).
Dr. Loredana Paul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare