O fi de rău să fii cârcotaş în sens constructiv, adică să fii perfecţionist, să doreşti ca toate lucrurile făcute de oameni să iasă cât mai bine? O fi “de porc” treaba asta?, cum se spune în limbajul argotic despre lucrurile urâte. Nu ştiu sigur dacă e “de porc” chestia cu pricina, dar cârnaţii pe care i-am mâncat la Târgul Mierii 2012, făcuţi pe un grătar încins, aşezat strategic la colţul clădirii gazdă a evenimentului, au fost sigur de porc.
Acum, dacă mă întrebaţi ce-am căutat eu să mănânc mici şi cârnaţi la un târg al mierii, de-al dracului am să vă răspund: ce-au căutat şi americanii în Irak. Că yankeii s-au dus acolo să găsească niscaiva arme nucleare şi s-au pricopsit cu exploatarea unor uriaşe resurse de petrol. Ce, au vrut ei să iasă aşa? Or fi vrut (că au cam vrut), dar aşa s-a şi potrivit. Fiindcă putea să iasă ca-n Vietnam.
Acum, dacă mă întrebaţi ce-am căutat eu să mănânc mici şi cârnaţi la un târg al mierii, de-al dracului am să vă răspund: ce-au căutat şi americanii în Irak. Că yankeii s-au dus acolo să găsească niscaiva arme nucleare şi s-au pricopsit cu exploatarea unor uriaşe resurse de petrol. Ce, au vrut ei să iasă aşa? Or fi vrut (că au cam vrut), dar aşa s-a şi potrivit. Fiindcă putea să iasă ca-n Vietnam.
Tot aşa s-a potrivit şi la mine. M-am dus la Târgul Mierii să cumpăr un borcan cu miere de mană (că sortimentul ăsta cică ar fi mai trendy, mai în tendinţi), dar nu am reuşit să-mi răsfăţ papilele gustative cu degustări ale unor produse de la albine, ci doar să-mi umplu burta cu produse de la nişte biete porcine.
Iar asta poate şi pentru faptul că, venind dinspre Casa de Pensii, pe aleea laterală care duce la intrarea în Casa Tineretului (gazda Târgului Mierii în perioada 24-26 februarie), prima “ispită” a fost grătarul cu mici, cârnaţi şi fleici din ceafă de purcel, ce scotea un fum ameţitor şi degrabă producător de apă în gura pofticiosului trecător.
Apoi, pe aceeaşi parte cu grătarul, o tonetă cu produse din carne de porc şi de oaie, numai bune de cumpărat pentru acasă (şorici, cârnaţi, mezeluri, muşchi, pastramă), urmată de o tonetă cu produse din lapte de oaie şi de vacă (brânză telemea sau brânză de burduf în scoarţă de copac, unt, smântână). Vizavi de aceasta din urmă, o tonetă cu şepci şi căciuli (din piele, din blană de vulpe, de iepure, de nutrie şi de multe alte necuvântătoare). Nimic de albine şi de la albine, la primele “standuri” întâlnite. La un eveniment al apicultorilor din judeţ şi din toată ţara. De aia stau şi mă gândesc: oi fie eu prea cârcotaş? Sau la un târg al mierii ar trebui să găseşti doar produse şi utilaje apicole. Nu cărnărie, cârnăţărie, brânzărie, blănărie. O fi şi această desfăşurare de participanţi un semn că, pe acuta criză economică mondială, orice târg de miere este bun pentru unii comercianţi să vândă vizitatorilor produse care nu au nicio legătură cu apicultura.
Ca să mă fac mai bine înţeles. Dacă s-ar fi organizat, în aceeaşi locaţie, un târg al cărţii şi al editorilor de carte, grătarul cu mici şi cârnaţi, nelipsit de la orice talcioc sau serbare câmpenească, ar fi fost tot la fel de bine integrat în peisajul din curtea Casei Tineretului? Încercam să mă gândesc la un târg al mierii organizat în Germania, dar nu-mi puteam închipui amenajarea, la intrarea sa, a unui “stand” cu cârnaţi şi bere.
Iar asta poate şi pentru faptul că, venind dinspre Casa de Pensii, pe aleea laterală care duce la intrarea în Casa Tineretului (gazda Târgului Mierii în perioada 24-26 februarie), prima “ispită” a fost grătarul cu mici, cârnaţi şi fleici din ceafă de purcel, ce scotea un fum ameţitor şi degrabă producător de apă în gura pofticiosului trecător.
Apoi, pe aceeaşi parte cu grătarul, o tonetă cu produse din carne de porc şi de oaie, numai bune de cumpărat pentru acasă (şorici, cârnaţi, mezeluri, muşchi, pastramă), urmată de o tonetă cu produse din lapte de oaie şi de vacă (brânză telemea sau brânză de burduf în scoarţă de copac, unt, smântână). Vizavi de aceasta din urmă, o tonetă cu şepci şi căciuli (din piele, din blană de vulpe, de iepure, de nutrie şi de multe alte necuvântătoare). Nimic de albine şi de la albine, la primele “standuri” întâlnite. La un eveniment al apicultorilor din judeţ şi din toată ţara. De aia stau şi mă gândesc: oi fie eu prea cârcotaş? Sau la un târg al mierii ar trebui să găseşti doar produse şi utilaje apicole. Nu cărnărie, cârnăţărie, brânzărie, blănărie. O fi şi această desfăşurare de participanţi un semn că, pe acuta criză economică mondială, orice târg de miere este bun pentru unii comercianţi să vândă vizitatorilor produse care nu au nicio legătură cu apicultura.
Ca să mă fac mai bine înţeles. Dacă s-ar fi organizat, în aceeaşi locaţie, un târg al cărţii şi al editorilor de carte, grătarul cu mici şi cârnaţi, nelipsit de la orice talcioc sau serbare câmpenească, ar fi fost tot la fel de bine integrat în peisajul din curtea Casei Tineretului? Încercam să mă gândesc la un târg al mierii organizat în Germania, dar nu-mi puteam închipui amenajarea, la intrarea sa, a unui “stand” cu cârnaţi şi bere.
Chiar dacă nemţii sunt mari mâncători de cârnaţi şi mari băutori de bere. Acest amestec de produse din domenii diverse, la un târg specializat pe un singur domeniu, ni s-a părut a ştirbi puţin din “ştaiful” evenimentului, care a căpătat astfel aerul unui talcioc balcanic.
În rest, nu putem reproşa nimic acestui târg, care a atras mii de persoane în cele trei zile de desfăşurare. Să mă ierte organizatorii târgului şi cititorii Oglinzii, poate că nici nu am dreptul să cârcotesc atâta, eu, care nu am fost în stare să-mi chivernisesc bine banii drămuiţi de-casă, special destinaţi pentru un borcan cu miere, dar cheltuiţi parţial pe o porţie de cârnaţi şi pe una cu mici. Am zis şi eu aşa, păcatele mele, doar pentru că mi-ar fi fost drag să iasă perfect Târgul Mierii de la Câmpina. Dintr-un puseu de patriotism local. Uite de-aia, aşa perfecţionist cum sunt (tocmai ca să mă simt perfect, am dat mierea pe cârnaţi şi mititei), nu am să ajung niciodată politician. Pentru că alţii nu se mai satură să-şi lingă degetele, după ce-au ajuns la butoiul cu miere al puterii locale, iar eu nici măcar în posesia unui borcan cu miere nu sunt în stare să ajung.
Dar să revenim la Târgul Mierii şi la descrierea desfăşurării sale. Ultimele trei zile ale săptămânii trecute au transformat Câmpina în capitala mierii, a produselor şi utilajelor apicole. În organizarea Asociaţiei Apicole “Valea Prahovei” (AAVP), a Consiliului Local şi a Primăriei Câmpina, s-a desfăşurat, la Casa Tineretului, ediţia a şasea a Târgului Mierii, cea mai importantă manifestare de acest gen din România. Conform unor aprecieri făcute anul trecut, în întreaga ţară se desfăşoară anual mai multe târguri ale apicultorilor, dar cel de la Câmpina este cel mai mare şi mai apreciat de către cei din branşă.
Vineri, la ora 11.00, a avut loc inaugurarea Târgului, la care a participat primarul Horia Tiseanu plus câţiva consilieri municipali şi membri din conducerea executivului câmpinean. Spre deosebire de alte editii, când aglomeraţia cea mai mare era înregistrată în prima zi, după care numărul vizitatorilor începea să scadă vizibil, ediţia din acest an s-a bucurat de o prezenţă numeroasă şi aproape constantă în toate cele trei zile de desfăşurare. Nu or fi fost 10-12 mii de vizitatori din întreaga ţară, cum se aşteptau cei de la AAVP, conform celor scrise pe invitaţie, dar nici prea departe de cifrele avansate nu cred că a fost numărul vizitatorilor. A devenit o tradiţie ca, în prima zi, să se desfăşoare cele mai multe concursuri, cu participarea publicului doritor.
Astfel, vineri, 24 februarie, au fost premiaţi “Cel mai bun degustător de miere” (alesul a fost consilierul municipal Daniel Telegescu, cel care a identificat corect aproape 10 sortimente diferite de miere), “Cel mai mare mâncător de miere” (un localnic care a îngurgitat o carafă cu 1,5 kg de miere în 30 de secunde), “Cel mai dulce primar” (vă lăsăm să ghiciţi cine s-a pricopsit cu această postură, dar vă putem ajuta printr-o nevinovată dezvăluire: iniţialele numelor sale sunt H şi T). Tot în cadrul unor concursuri, au fost evidenţiate, de asemenea, “Cea mai bună miere”, “Cel mai bun articol apărut în 2011 într-o publicaţie apicolă”, “Cea mai frumoasă prezentare de stand”, “Cea mai frumoasă fotografie pe teme apicole”, “Cel mai interesant (inovativ) produs”. Tot ca o noutate, în ediţia 2012a Târgului Mierii, s-au desfăşurat mai multe ateliere de creaţie, cu participarea unui număr însemnat de elevi de la mai multe şcoli din Câmpina. Premiul I în acest concurs cu tematici apicole a fost câştigat, la egalitate, de Şcoala B.P. Hasdeu şi Şcoala Ion Câmpineanu, care au împărţit frăţeşte premiul. Nu a mai avut loc concursul “Albinel şi Albinuţa”, cu probe de cultură generală din domeniul apicol, dar întocmai ca în precedentele ediţii, printre apicultori şi vizitatori s-a plimbat întruna Albinuţa Nina, mascota Târgului, care a întreţinut atmosfera. Tot vineri, au avut loc nişte preselecţii cu elevi talentaţi în ale cântatului la chitară. Primii trei elevi selecţionaţi au deschis spectacolul de muzică folk oferit, a doua zi, de către cunoscutul cantautor Mircea Vintilă, dar şi de Zoia Alecu şi Ovidiu Mihăilescu.
Tot sâmbătă, a avut loc Adunarea Generală a Federatiilor Apicole din Romania – ROMAPIS, dar şi Balul Stuparilor, la restaurantul Amana Inn din Câmpina. Duminică, 26 februarie, s-a desfăşurat o conferinţă-simpozion: “Apicultura şi provocările crizei”, precum şi o tombolă cu unelte şi echipamente apicole. Apicultori veniţi din toată ţara au oferit o gamă largă de produse apicole, de la miere (de salcâm, de tei, de mentă, de floarea-soarelui, polifloră, de rapiţă, de mană, cele mai căutate dintre sortimentele de miere fiind ultimele două), până la utilaje apicole şi numeroase produse cosmetice şi farmaceutice pe bază de miere, polen, propolis şi lăptişor de matcă. Foaierul Casei Tineretului s-a dovedit neîncăpător, ceea ce a făcut ca mulţi producători de echipamente şi utilaje apicole să-şi desfacă marfa în foaierul de la primul etaj şi la tarabele din curtea clădirii.
Orice s-ar spune, în afară de cele câteva trăsături de talcioc balcanic amintite ceva mai devreme, Târgul Mierii 2012 s-a dovedit a fi o mare reuşită, care i-a mulţumit deopotrivă pe apicultori şi pe vizitatori.
Dar să revenim la Târgul Mierii şi la descrierea desfăşurării sale. Ultimele trei zile ale săptămânii trecute au transformat Câmpina în capitala mierii, a produselor şi utilajelor apicole. În organizarea Asociaţiei Apicole “Valea Prahovei” (AAVP), a Consiliului Local şi a Primăriei Câmpina, s-a desfăşurat, la Casa Tineretului, ediţia a şasea a Târgului Mierii, cea mai importantă manifestare de acest gen din România. Conform unor aprecieri făcute anul trecut, în întreaga ţară se desfăşoară anual mai multe târguri ale apicultorilor, dar cel de la Câmpina este cel mai mare şi mai apreciat de către cei din branşă.
Vineri, la ora 11.00, a avut loc inaugurarea Târgului, la care a participat primarul Horia Tiseanu plus câţiva consilieri municipali şi membri din conducerea executivului câmpinean. Spre deosebire de alte editii, când aglomeraţia cea mai mare era înregistrată în prima zi, după care numărul vizitatorilor începea să scadă vizibil, ediţia din acest an s-a bucurat de o prezenţă numeroasă şi aproape constantă în toate cele trei zile de desfăşurare. Nu or fi fost 10-12 mii de vizitatori din întreaga ţară, cum se aşteptau cei de la AAVP, conform celor scrise pe invitaţie, dar nici prea departe de cifrele avansate nu cred că a fost numărul vizitatorilor. A devenit o tradiţie ca, în prima zi, să se desfăşoare cele mai multe concursuri, cu participarea publicului doritor.
Astfel, vineri, 24 februarie, au fost premiaţi “Cel mai bun degustător de miere” (alesul a fost consilierul municipal Daniel Telegescu, cel care a identificat corect aproape 10 sortimente diferite de miere), “Cel mai mare mâncător de miere” (un localnic care a îngurgitat o carafă cu 1,5 kg de miere în 30 de secunde), “Cel mai dulce primar” (vă lăsăm să ghiciţi cine s-a pricopsit cu această postură, dar vă putem ajuta printr-o nevinovată dezvăluire: iniţialele numelor sale sunt H şi T). Tot în cadrul unor concursuri, au fost evidenţiate, de asemenea, “Cea mai bună miere”, “Cel mai bun articol apărut în 2011 într-o publicaţie apicolă”, “Cea mai frumoasă prezentare de stand”, “Cea mai frumoasă fotografie pe teme apicole”, “Cel mai interesant (inovativ) produs”. Tot ca o noutate, în ediţia 2012a Târgului Mierii, s-au desfăşurat mai multe ateliere de creaţie, cu participarea unui număr însemnat de elevi de la mai multe şcoli din Câmpina. Premiul I în acest concurs cu tematici apicole a fost câştigat, la egalitate, de Şcoala B.P. Hasdeu şi Şcoala Ion Câmpineanu, care au împărţit frăţeşte premiul. Nu a mai avut loc concursul “Albinel şi Albinuţa”, cu probe de cultură generală din domeniul apicol, dar întocmai ca în precedentele ediţii, printre apicultori şi vizitatori s-a plimbat întruna Albinuţa Nina, mascota Târgului, care a întreţinut atmosfera. Tot vineri, au avut loc nişte preselecţii cu elevi talentaţi în ale cântatului la chitară. Primii trei elevi selecţionaţi au deschis spectacolul de muzică folk oferit, a doua zi, de către cunoscutul cantautor Mircea Vintilă, dar şi de Zoia Alecu şi Ovidiu Mihăilescu.
Tot sâmbătă, a avut loc Adunarea Generală a Federatiilor Apicole din Romania – ROMAPIS, dar şi Balul Stuparilor, la restaurantul Amana Inn din Câmpina. Duminică, 26 februarie, s-a desfăşurat o conferinţă-simpozion: “Apicultura şi provocările crizei”, precum şi o tombolă cu unelte şi echipamente apicole. Apicultori veniţi din toată ţara au oferit o gamă largă de produse apicole, de la miere (de salcâm, de tei, de mentă, de floarea-soarelui, polifloră, de rapiţă, de mană, cele mai căutate dintre sortimentele de miere fiind ultimele două), până la utilaje apicole şi numeroase produse cosmetice şi farmaceutice pe bază de miere, polen, propolis şi lăptişor de matcă. Foaierul Casei Tineretului s-a dovedit neîncăpător, ceea ce a făcut ca mulţi producători de echipamente şi utilaje apicole să-şi desfacă marfa în foaierul de la primul etaj şi la tarabele din curtea clădirii.
Orice s-ar spune, în afară de cele câteva trăsături de talcioc balcanic amintite ceva mai devreme, Târgul Mierii 2012 s-a dovedit a fi o mare reuşită, care i-a mulţumit deopotrivă pe apicultori şi pe vizitatori.