Saltele de pat putrede şi mucegăite, colace de veceu, mopuri, pansamente folosite, moloz, conducte ruginite şi gata să explodeze, calorifere dezafectate, pereţi plini de mucigai, cu tencuiala căzută până la cărămidă, pânze de păianjen atât de groase încât par cârpe, apa de jumătate de metru în care băltesc tot felul de cartoane, cutii şi sticle. Tot acest focar de infecţie se află la subsolul Spitalului Municipal Câmpina, pe acelaşi hol unde se află cabinete medicale. Doar un singur perete, cu tencuiala căzută, cu gărui de intră pumnul desparte cabinetul de planing familial de această hazna. La câţiva metri de acest focar de infecţie se află Fizoterapia şi cabinetul de Oncologie. Poate ce-i mai grav, tot la subsol, conducerea spitalului a găsit de cuviinţă să amenajeze şi secţia de pediatrie. Nesimţirea administratorilor acestei unităţi sanitare este greu de calificat. Orice persoană care ajunge la tratamente în ac
eastă aripă a spitalului câmpinean poate cădea oricând în mocirlă. Uşa de la subsol este deschisă în permanenţă. Nimeni nu se sinchiseşte să pună un lacăt la uşă, măcar să ascundă de ochii lumii jegul de acolo. Culmea, în această cloacă infectă se află depozitul materialelor cu care femeile de serviciu asigură curăţenia. Mai mulţi saci cu cloramină şi cârpele cu care se spală pe jos sunt depozitate în acest subsol.
eastă aripă a spitalului câmpinean poate cădea oricând în mocirlă. Uşa de la subsol este deschisă în permanenţă. Nimeni nu se sinchiseşte să pună un lacăt la uşă, măcar să ascundă de ochii lumii jegul de acolo. Culmea, în această cloacă infectă se află depozitul materialelor cu care femeile de serviciu asigură curăţenia. Mai mulţi saci cu cloramină şi cârpele cu care se spală pe jos sunt depozitate în acest subsol.Medicii se tem să vorbească
Medicii care au cabinetele la subsol sunt în culmea disperării. Din motive greu de înţeles, refuză să facă reclamaţie la autorităţile abilitate să ia măsuri în acest sens. Refuză să facă declaraţii presei, refuză să facă plângere. Tolerează această plagă de teamă să nu-şi piardă serviciul. Singurul cadru medical care a avut curajul să sesizeze că la subsol nu este un loc ideal pentru cabinete medicale a fost sancţionat pe motiv că a vorbit cu presa fără să aibă acceptul conducerii. Nu este exclus ca recent inauguratul cabinet de pediatrie să ascundă în spatele pereţilor de rigips şi a tavanului fals, aceeaşi mizerie de nedescris. Poate aşa se explică şi de ce aparatul de aer condiţionat nu poate fi pus în funcţiune pentru că scoate scântei, poate aşa se explică de ce plăcile de tavan fals sunt îmbibate cu infiltraţii maronii. Pe deasupra saloanelor unde sunt trataţi copiii, bolnavii de cancer şi pacienţii care au nevoie de fizioterapie trec conductele cu fecale.
Medicii care au cabinetele la subsol sunt în culmea disperării. Din motive greu de înţeles, refuză să facă reclamaţie la autorităţile abilitate să ia măsuri în acest sens. Refuză să facă declaraţii presei, refuză să facă plângere. Tolerează această plagă de teamă să nu-şi piardă serviciul. Singurul cadru medical care a avut curajul să sesizeze că la subsol nu este un loc ideal pentru cabinete medicale a fost sancţionat pe motiv că a vorbit cu presa fără să aibă acceptul conducerii. Nu este exclus ca recent inauguratul cabinet de pediatrie să ascundă în spatele pereţilor de rigips şi a tavanului fals, aceeaşi mizerie de nedescris. Poate aşa se explică şi de ce aparatul de aer condiţionat nu poate fi pus în funcţiune pentru că scoate scântei, poate aşa se explică de ce plăcile de tavan fals sunt îmbibate cu infiltraţii maronii. Pe deasupra saloanelor unde sunt trataţi copiii, bolnavii de cancer şi pacienţii care au nevoie de fizioterapie trec conductele cu fecale.
Un pacient a descoperit dezastrul
Poate că acest dezastru ar fi rămas neobservat dacă un pacient n-ar fi fost revoltat de ceea ce a descoperit la Câmpina. „Vin pentru prima dată la fizoterapie şi nu şitam exact unde este cabinetul. Cum era duminică şi mai nimeni pe holuri, am căutat singur din uşă în uşă să vad măcar ce program au medicii. Am simţit mirosul de rânced de cum am coborât scările dar nu m-am aşteptat să dau peste nenorocirea asta. Uşa era întredeschisă. Am băgat capul în speranţa că dau peste vreo asistentă, să intreb de programul de la fizioterapie. Am încremenit cânt am descoperit hazanua aia. Mi s-a părut că văd şi hoituri de animale plutind în apă. Oricum mirosul este de nedescris. Revoltat am ieşit imediat cu gândul să merg la directorul spitalului şi să reclam. Am mers din uşă în uşă până la etajul al doilea dar nu am găsit pe nimeni. N-am putut decât să observ luxul în care stau medicii la etajele din policlinică. Numai termopane şi rigips. Pacienţii, amărâţii în faze terminale cu cancerul care le mănâncă întreg corpul sunt trimiş în cloaca aia infectă. Copiii la fel. Cum să mergi să te tratezi acolo când nu ştii dacă mai ieşi viu din subsolul acela plin de rahat al propriu.” a ţinut să povestească unul Mircea Nedelcu, un câmpinean plecat de ani de zile din ţară, dar care s-a gândit ca n-ar fi rău să-şi trateze torticolisul cât timp se află în vacanţă la Câmpina.
Poate că acest dezastru ar fi rămas neobservat dacă un pacient n-ar fi fost revoltat de ceea ce a descoperit la Câmpina. „Vin pentru prima dată la fizoterapie şi nu şitam exact unde este cabinetul. Cum era duminică şi mai nimeni pe holuri, am căutat singur din uşă în uşă să vad măcar ce program au medicii. Am simţit mirosul de rânced de cum am coborât scările dar nu m-am aşteptat să dau peste nenorocirea asta. Uşa era întredeschisă. Am băgat capul în speranţa că dau peste vreo asistentă, să intreb de programul de la fizioterapie. Am încremenit cânt am descoperit hazanua aia. Mi s-a părut că văd şi hoituri de animale plutind în apă. Oricum mirosul este de nedescris. Revoltat am ieşit imediat cu gândul să merg la directorul spitalului şi să reclam. Am mers din uşă în uşă până la etajul al doilea dar nu am găsit pe nimeni. N-am putut decât să observ luxul în care stau medicii la etajele din policlinică. Numai termopane şi rigips. Pacienţii, amărâţii în faze terminale cu cancerul care le mănâncă întreg corpul sunt trimiş în cloaca aia infectă. Copiii la fel. Cum să mergi să te tratezi acolo când nu ştii dacă mai ieşi viu din subsolul acela plin de rahat al propriu.” a ţinut să povestească unul Mircea Nedelcu, un câmpinean plecat de ani de zile din ţară, dar care s-a gândit ca n-ar fi rău să-şi trateze torticolisul cât timp se află în vacanţă la Câmpina.
