… sau ca după un management defectuos!
De mai multe săptămâni vă tot prezentăm situaţia jalnică în care se află diferite compartimente ale Spitalului Municipal sau ale Policlinicii Municipale. Spre deosebire de alte situaţii similare, de această dată, reacţia societăţii civile, a oamenilor simpli, care se lovesc – vor, nu vor – de serviciile oferite de cadrele medicale din unitatea câmpineană, a fost peste aşteptări. După ce v-am prezentat situaţia Cabinetului de Pediatrie, apoi cazul dr. Minerva Stanciu, de această dată este vorba – ca şi în ediţia precedentă – de subsolul Policlinicii, în zona în care se află Cabinetul – pompos numit – de planning familial. Pentru că imaginile şi comentariul unei bucureştence venite la acest cabinet sunt mai presus de orice comentarii, vă redăm integral scrisoarea primită pe adresa redacţiei de la această doamnă din Bucureşti, precum şi pozele realizate de dumneaiei la Spitalul Municipal. Şi ar mai un lucru de spus: aşteptăm să vedem pe cine va sancţiona acum conducerea Spitalului Municipal pentru realizarea acestor poze?! Poate ar fi mai bine ca, în loc de anchete, administraţia instituţiei să rezolve problemele cu adevărat importante…
“Stimată redacţie, Mă numesc Dana Andronic, locuiesc în Bucureşti şi mă aflu în vacanţă la Câmpina de trei săptămâni. Vineri, 29 august 2008, am mers la Spitalul Municipal Câmpina în căutarea unui cabinet de planning familial. Am crezut că am greşit drumul în clipa în care am pătruns în subsolul spitalului, unde plutea un miros de mucegai de nedescris, provenit din pereţii aflaţi într-un grad inacceptabil de deteriorare. Tavanul era traversat de conducte groase, complet descoperite, provenite, probabil, de la grupurile sanitare şi care m-au făcut să mă gândesc cu groază ce s-ar întâmpla dacă vreuna s-ar sparge asupra pacienţilor care aşteptau pe coridoare. Ceea ce a urmat, însă, m-a făcut să uit repede nu doar această temere minoră, ci chiar şi motivul pentru care mă aflam acolo. O uşă întredeschisă exact lângă cea a Cabinetului de planning mi-a atras atenţia. Pătrunzând acolo am văzut ceea ce nici cea mai bolnavă minte nu-şi poate imagina. Fotografiile pe care vi le trimit stau mărturie peisajului de coşmar aflat în imediata vecinătate a mai multor cabinete medicale, inclusiv a Cabinetului de pediatrie, după cum se poate vedea în imagini. Mocirla, păienjenii, mucegaiul şi gândacii se dezvoltă nestingherite într-o încăpere de aproximativ 100 mc, în cantităţi suficiente pentru a provoca culmea dezgustului cu putinţă şi pentru a genera un miros de nedescris, suficient pentru a umple tot palierul aflat în imposibilitatea oricărei ventilaţii. Cum sunt pasionată de fotografie şi am în orice clipă aparatul foto în buzunar, vă trimit câteva imagini în speranţa că publicarea lor va fi de folos pacienţilor şi personalului nevoit să lucreze în aceste condiţii. Poate autorităţile competente se vor autosesiza, totuşi, în vederea rezolvării problemelor sau a mutării imediate la nivelurile superioare a întregului personal expus la asemenea noxe cot la cot cu pacienţii. Am speranţa că şi Colegiul Medicilor va interveni în acest sens şi mă întreb dacă până acum cineva a mai luat măsura de a sesiza această stare de lucruri.Nu înţeleg cum de conducerea spitalului nu a avut cel puţin precauţia să încuie uşa respectivă, pentru a nu periclita şi mai mult sănătatea bieţilor oameni prin pericolul prăbuşirii în ceea ce consider că este CULMEA GUNOIULUI PE CARE AM VĂZUT-O VREODATĂ. E lesne de înţeles că am părăsit în cea mai mare viteză locul cu pricina sub ochii nedumeriţi ai celor două paciente prezente în sala de aşteptare, dar voi reveni cât de curând să văd dacă se schimbă ceva. Cu speranţa că veţi fi şi de această dată alături de cei afectaţi de indolenţă, Dana Andronic 29 august 2008”
Ce ascunde conducerea Spitalului Municipal? Şi de ce?
În plin scandal care menţine Spitalul Municipal în atenţia tuturor, de mai bine de o lună, conducerea instituţiei a luat o serie de măsuri oarecum ciudate. Au apărut afişe care interzic intrarea în incintă cu aparate foto sau camere de filmat! Practic, orice telefon mobil, dotat cu cameră, devine astfel interzis. Orice reprezentant al presei trebuie însoţit permanent de purtătorul de cuvânt şi are acces numai în locurile stabilite de manager! Dacă toate-s bune şi frumoase în spital, de ce sunt necesare asemenea măsuri? Ce mai are oare de ascuns conducerea instituţiei? În plus, medicul pediatru Minerva Stanciu, deşi e în continuare sancţionată, a fost premiată cu 13 milioane lei vechi. De ce?! Cum este posibil să fi în acelaşi timp şi sancţionat şi premiat?! Ceva nu e în regulă… Dr. Minerva Stanciu a decis să conteste decizia prin care a fost sancţionată. Printre altele, din decizia de sancţionare lipseşte descrierea faptelor incriminate! Şi ar mai fi şi multe alte lucruri… Mai nou, doi bucătari de la Spitalul Municipal, care au avut curajul să sesizeze că furnizorul de carne a adus produse alterate, au fost sancţionaţi pentru că ar fi dosit câteva pliculeţe de ceai… E clar, ceva necurat se întâmplă în Spitalul Municipal Câmpina, iar conducerea are – ca de obicei – partea sa de vină, poate cea mai importantă. Toate speculaţiile şi bârfele sunt alimentate de lipsa de transparenţă a conducerii Spitalului Municipal, care nu numai că evită orice modalitate de a răspunde public pentru toate acestea, dar ia şi o serie de măsuri greu de înţeles, care vorbesc de la sine despre temerile administraţiei.Dar, e o vorbă, de ce ţi-e frică…
Întregul scandal legat de Spitalul Municipal şi felul dezastruos în care arată multe zone ale instituţiei care ar trebui să fie a doua unitate sanitară a judeţului, au pornit de la dezvăluirile medicului Minerva Stanciu, privind starea jalnică a Cabinetului de Pediatrie. Conducerea spitalului a decis apoi sancţionarea dr. Stanciu, a urmat reacţia părinţilor pacienţilor acestui medic, iar lucrurile au părut că intră în normal. Dar starea de normalitate pare a fi departe de Spitalul Municipal… În aceste condiţii, am considerat că un interviu cu medicul Minerva Stanciu ar mai putea lămuri unele dintre problemele spitalului.
“Am fost minţităşi desconsideratăde conducerea spitalului”
Până la urmă, a rămas sau nu valabilă sancţiunea care v-a fost dată şi care au fost explicaţiile care vi s-au oferit?Sancţiunea a rămas în vigoare. Nu a avut loc nici o reevaluare, aşa cum mi s-a promis, pe 12 august, la întâlnirea de conciliere, în prezenţa d-nei doctor Maricica Grosu, şefa Secţiei de Pediatrie. Contestaţia am întocmit-o la cererea Comitetului Director al Spitalului! Vă imaginaţi de ce am fost atât de supărată constatând că atât eu, cât şi şefa mea am fost practic minţite şi desconsiderate prin comportamentul ulterior al conducerii, care nu a mai făcut nici o reevaluare. Nu mi s-a dat nici o explicaţie, d-na dr. Dumitrescu spunând că a crezut că, de vreme ce mi-am retras demisia, nu trebuie să mai facă nimic. Aceeaşi explicaţie a dat-o şi d-na Ţiţei în presă, afirmând că, odată cu retragerea demisiei, nu mai exista obiectul contestaţiei! Păi, obiectul contestaţiei era sancţiunea care suferă de ilegalitate, inadvertenţe şi netemeinicie. Doresc să subliniez şi faptul că referatul de sancţionare a fost întocmit de d-na dr. Dumitrescu, director medical, care, după câte ştiu eu, nu are în atribuţii întocmirea de referate de sancţionare pe motive administrative! Aşa cum este acest caz! Singurul lucru pe care încep să-l regret este că nu m-am adresat presei la adăpostul anonimatului. M-aş fi scutit de un consum nervos, pe care, oricum, conducerea Spitalului nu îl merită.
“Am renunţat la demisie pentru colegi şi pacienţi”
Reacţia părinţilor pacienţilor dvs. a fost extraordinară. A fost aceasta determinantă în decizia de a renunţa la demisie? Ce veţi face în continuare?
Am renunţat la demisie pentru că efectele ei le-ar fi suportat colegele mele din Pediatrie, care continuă să-şi facă datoria în linişte, cu şase-şapte gărzi pe lună. Practic, nu s-ar mai fi putut acoperi nici linia de gardă în condiţiile plecării mele. De suferit ar fi avut în mod clar şi pacienţii, iar eu nu am avut în nici un caz intenţia de a afecta serviciul de pediatrie, ci dimpotrivă. Scrisorile publicate de dvs. m-au impresionat şi le mulţumesc foarte mult celor care m-au susţinut, cu atât mai mult cu cât am constatat că au existat intervenţii şi din partea pacienţilor colegelor mele. Ceea ce aş vrea să se ştie este că un copil bolnav nu este proprietatea nici unui medic, iar existenţa unui serviciu public gratuit de pediatrie la standardele corespunzătoare unui municipiu e absolut necesară. Din acest motiv am refuzat în mod repetat orice colaborare cu serviciile private care presupun o cheltuială din partea părinţilor, susţinând dezvoltarea serviciului din spital. Mi-ar fi fost mai uşor şi comod sistemul privat, dar nu l-am considerat niciodată oportun pentru copiii cu adevărat bolnavi. Se poate vedea imediat felul în care am ştiut să-mi pun amprenta pe spaţiul în care lucrez. Sunt extrem de dezamagită nu de faptul că nu mi s-ar recunoaşte nişte merite, ci de faptul că sunt considerată în continuare o delincventă, prin menţinerea unei sancţiuni injuste. Am fost extrem de dezamagită şi de faptul că d-na director Elena Dumitrescu, deşi se afla în incintă şi a fost repetat invitată, nu a participat la manifestarea ştiinţifică din 7 august, pe teme de pneumologie – specialitatea dumneaei – manifestare pentru care spitalul va primi bani pentru dotarea cabinetului. Pe cine se mai poate conta în astfel de ocazii dacă nu pe directorul medical?! Un serviciu de calitate presupune bani, inclusiv pentru un computer care să conţină baza de date a cabinetului, astfel ca, oricare ar fi medicul din faţa copilului, să ştie în câteva minute tot istoricul bolii respective şi recomandările ghidurilor de specialitate. Probabil că acesta este şi scopul Legii integrării ambulatorului, care ne aliniază la normele europene.
“Nu se mai poate invoca lipsa banilor. Au fost 2 miliarde lei pentru Policlinică”
Când vine vorba despre o problemă a spitalului, întotdeauna se invocă lipsa banilor. De 18 ani încoace…
Am pus la dispoziţia cabinetului computer cu imprimantă şi baza de date ştiinţifice la cel mai înalt nivel şi nimeni nu a băgat de seamă. Nici cât să ni se instaleze un modem pentru internet, care ar fi fost absolut necesar. Acum, mi se pare periculos să mai introduc aşa ceva la subsol din cauza umidităţii. Nu se mai poate invoca nici lipsa banilor. Au fost două miliarde investite în spaţiul Policlinicii care, sincer, nu reuşesc să-mi dau seama pe ce s-au cheltuit. Poate pe izolaţia care nu există! Poate, totuşi, forurile competente vor decide să analizeze aşa cum se cuvine felul în care s-a cheltuit banul public în Spitalul Municipal şi în mod deosebit în spaţiul Cabinetului de Pediatrie. Personal intenţionez să solicit o expertiză tehnică a peretelui dinspre garda de pediatrie. Spaţiul pe care îl ocupăm arăta, în urmă cu un an, precum recentele fotografii publicate de la vecinii noştri de demisol. Sigur că încăperea respectivă nu afectează funcţionarea Cabinetului de Pediatrie. E la peste patru metri distanţă, iar principiul vaselor comunicante nu se mai aplică în zilele noastre şi, oricum, nu este familiar reprezentanţilor ASP şi nici conducerii spitalului. Am fost invitată să văd locul respectiv încă din 5 august, de dl. Grădinaru, liderul de sindicat, chiar în şedinţa Comitetului Director, care a ţinut să-mi ofere un termen de comparaţie pentru condiţiile de care mă “bucuram”. Am spus şi atunci că nu e treaba mea felul în care se complac unii să muncească de mulţi ani şi că, pesemne, au motive serioase să înghită aşa ceva. Domnul Grădinaru a spus “Mulţumesc!“ şi nu a mai scos o vorbă. Încăperea a rămas deschisă publicului până la 1 septembrie, când a fost încuiată ca urmare a articolelor din presă. Apa e cu siguranţă tot acolo, întreţinută de scurgerile permanente din conducte.
Ştim că v-aţi adresat instanţei pentru rezolvarea acestui litigiu. Ce veţi cere în instanţă conducerii spitalului şi pe ce argumente vă bazaţi?
Am făcut o cerere de chemare în judecată detaliată. Despăgubirile materiale pe care le voi solicita sunt dotările minime şi obligatorii pentru cabinetele medicale, conform legislaţiei, la care am adăugat un computer cu imprimantă, scanner şi modem pentru internet. Doresc să petrec o noapte cu vinovatul în incinta Cabinetului de Pediatrie, să studiem împreună impactul microclimatului asupra sănătăţii noastre. Din câte ştiu, în ultimul timp s-au tot dat sancţiuni pentru echipament. Îmi pare rău că nu au fost contestate. Liderul sindical apără, de fapt, interesele conducerii, nu ale angajaţilor şi confundă drepturile angajatului cu obligaţiile angajatorului. Reafirm că, pentru eventualul echipament necorespunzător, singurul vinovat este angajatorul, care nu a furnizat personalului ceea ce era obligat prin contract să asigure.
În ediţia noastră viitoare, vă vom prezenta în exclusivitate cererea de contestare în instanţa de contencios a deciziei de sancţionare a dr. Minerva Stanciu de către conducerea Spitalului Municipal şi veţi avea ocazia să aflaţi rolul primarului Horia Tiseanu în scandalul de la Spitalul Municipal!
xxxx