Iacării acrobaţi, între meseria de zi cu zi şi pasiunea pentru zborul acrobatic
Puţină lume ştie că la Băneşti, în zona Ciuperceasca, există un aerodrom de care se leagă activitatea sportivă, dar mai ales pasiunea a trei virtuoşi ai manşei ce organizează an de an adevărate spectacole pe cer, din cocpitul (????) unor aeronave româneşti fabricate la Bacău, YAK 52.
Dan Ştefănescu (49 ani), pilot comandant pe Boeing 737 în cadrul companiei Tarom, Dan Conderman (47 ani) – pilot instructor pe Boeing 737 la compania Blue Air şi Ioan Postolache (52 ani) – pilot instructor de zbor, căci despre ei este vorba, au înfiinţat cu 11 ani în urmă formaţia “Iacării acrobaţi” din pasiune pentru avioane şi mai cu seamă din dorinţa de a zbura liberi, fără constrângerile impuse piloţilor de linie ori piloţilor militari.
„Nebunia asta frumoasă a început în anul 2005” – povesteşte Dan Ştefănescu, fondatorul “Iacărilor acrobaţi”, aripa dreaptă a formaţiei şi managerul echipei, în cartea “Iacării acrobaţi. Aripi româneşti”, scrisă de Maria Cristina Tilică, publicată la editura Curtea Veche Publishing şi lansată sâmbătă, 6 mai, la aerodromul din Băneşti, acolo unde a avut loc şi o demonstraţie aviatică de toată frumuseţea la care au luat parte circa 300 de persoane.
„Căutam avioane, dar nu aveam bani pentru aşa ceva. Mă interesam în stânga şi în dreapta care ar fi cel mai bun avion pentru acrobaţie. Apoi, într-o dimineaţă, am văzut pe internet că se fac YAK-uri la Bacău şi am zis să stau de vorbă şi eu cu fabricantul de avioane”. În urma întâlnirii cu reprezentanţii fabricii băcăuane, Dan Ştefănescu s-a îndrăgostit pe loc de cele cinci avioane “în ţiplă” pe care I le-a prezentat pilotul de încercări al fabricii. Anul următor a reuşit să bată palma cu producătorul şi a cumpărat primul avion, cu condiţia să fie achitat în rate. După ce a testat avionul la Bacău, Ştefănescu nu a plecat acasă cu unul, ci cu două YAK-uri, pentru că deja îi încolţise în minte gândul unei formaţii de piloţi acrobaţi. Ultimul YAK (cel de-al treilea avion al formaţiei) a fost achiziţionat de Dan Conderman din SUA; era un aparat la mâna a doua, care zburase deja 280 de ore, iar proprietarii cereau pentru el 120.000 de dolari. Preţ rezonabil pentru un avion, dar mult prea mare pentru buzunarul pilotului român. Conderman a reuşit să-şi împlinească visul cu ajutorul unor prieteni care au contribuit şi ei cu bani. “Într-o lună şi jumătate, avionul a fost la Constanţa în port. Dan Ştefănescu credea că-l păcălesc. Îi spusesem că mă duc în America să mă plimb şi când a văzut că avionul a venit la Constanţa, nu i-a venit să creadă” – povesteşte pilotul în aceeaşi carte.
Pe scurt, aşa s-a născut singura trupă de piloţi români care zboară cu avioane româneşti de acrobaţie, pe coada cărora sunt prezente, în semn de omagiu, imagini cu cei mai importanţi aviatori militari de elită ai României, care au luptat în cel de-al doilea război mondial, căpitan aviator Tudor Greceanu, căpitan aviator Constantin Bâzu Cantacuzino, căpitan aviator Alexandru Şerbănescu, adevărate modele pentru piloţii din întreaga lume.
Interesant că dincolo de spectacol, pasiune şi adrenalină, cei trei piloţi spun că oricine poate pilota un avion şi că aviatorii, inclusiv cei acrobaţi, nu sunt supraoameni. Trebuie însă să-ţi depăşeşti frica de zbor, lucru care nu este la îndemâna oricui. “Există un set de teste psihologice şi medicale la care sunt supuşi viitorii piloţi, după care urmează testul suprem: primul zbor, în urma căruia mulţi renunţă de bună voie şi decid să rămână la sol. (…) De sus, aproape toate lucrurile sunt frumoase. Important este să-ţi păstrezi calmul, să faci ceea ce trebuie să faci atunci când trebuie să faci, nu mai târziu, nu mai devreme. Mulţumirea noastră cea mare este ca aceia care se uită la tine să fie fericiţi” – explică Ioan Postolache, cap de formaţie al iacărilor acrobaţi.
Cei trei piloţi acrobaţi români au devenit şi eroi de carte. Poveştile lor de la manşa YAK-urilor, dar şi date tehnice, prezentate în special pentru pasionaţi, se regăsesc între coperţile cărţii “Iacării arobaţi. Aripi româneşti”, care va ajunge în curând în librăriile din toată ţara.
Interesant articolul..