Sindromul de tunel carpian este cea mai frecventă neuropatie de entrapment și, în consecință, una dintre cele mai frecvente cauze care produc dureri și parestezii la nivelul mâinilor. Acest sindrom apare cu precădere la femei, în special la cele cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani. Sindromul este dat de compresia nervului median la trecerea lui prin tunelul carpian de la nivelul pumnului. Nervul median coboară pe braț și antebraț pentru a ajunge la nivelul mâinii prin tunelul carpian și asigură sensibilitatea feței palmare a degetelor I-IV, dar și funcția motorie, în special a degetului mare. Factorii de risc implicați în apariția sindromului de tunel carpian și identificați până în prezent sunt: poliartrita reumatoidă, artroza la nivelul articulațiilor pumnului, diabetul zaharat, hipotiroidismul, acromegalia, edemele induse de sarcină. Simptomatologia poate fi agravată de activitățile uzuale ce necesită flexie-extensie repetată a articulației pumnului. De asemenea, afectează frecvent ambele mâini și se manifestă mai intens la mâna dominantă.
Diagnosticul este sugerat de semne si simptome specifice și este confirmat prin evaluarea vitezei de conducere a nervului.
Semne si simptome
Simptomele includ durere și parestezii în teritoriul de distribuție al nervului median, adică la nivelul degetelor I-IV, mai rar, la nivelul întregii mâini. Uneori, durerea și furnicăturile pot iradia către antebraț, dar nu afectează niciodată zona coloanei cervicale. Pacientul se trezește noaptea cu dureri, senzatie de arsură, parestezii, furnicături și își scutură mâinile sau le introduce sub jet de apă caldă pentru ameliorarea simptomatologiei.
Paresteziile reapar la menținerea pumnului în flexie sau extensie maxima, cum ar fi în activitatile zilnice obișnuite (condus mașina, vorbit la telefon etc) sau în timpul somnului.
În stadiile avansate, simptomatologia de mai sus este însoțită de scăderea forței musculare, în special la nivelul degetului mare, pacienții acuzând scăderea dexterității la încheierea nasturilor sau, de exemplu, deschiderea unui fermoar.
Etiologie
S-au raportat numeroase condiții asociate cu sindromul de tunel carpian, dar cu toate acestea, cauza nu se poate decela în majoritatea cazurilor. Se presupune că, local, apare o zonă de fibroză cu prinderea nervului median și compresia acestuia.
Diagnostic
Este foarte important ca diagnosticul să fie pus precoce, pentru evitarea cronicizării afecțiunii.
După un examen clinic amănunțit care ridică suspiciunea de afectare a nervului median la nivelul tunelului carpian, se poate pune diagnosticul de certitudine prin examinarea vitezei de conducere motorie la nivelul nervului respectiv (EMG). Investigațiile imagistice nu sunt întotdeauna relevante, deoarece pot arăta doar o modificare a diametrului nervului fără a da informații despre funcționalitatea acestuia.
Tratament
Inițial, se recomandă repaus nocturn cu menținerea pumnului într-o poziție neutră, administrare de medicamente (antiinflamatoare, analgezice injectabile, orale sau locale) și vitamine (B12, B6).
Pacientul trebuie să urmeze obligatoriu și un program fizicalkinetic ce vizează reducerea inflamației, a durerii și a paresteziilor.
Dacă simptomatologia nu are o remisie după tratamentul conservator sau la examenul EMG apare afectarea severă a nervului, se recomandă intervenția chirurgicală cu eliberarea nervului median din tunelul carpian. După intervenția chirurgicală, se reia programul de recuperare pentru scăderea inflamației, pentru favorizarea cicatrizării plăgii, împiedicarea formării aderențelor, recăpătarea forței și sensibilității, reluându-se, de asemenea, terapia ocupațională.
Dr. Simona Fatulescu,
BFKT SanConfind
