Anul acesta a venit cu schimbări majore pentru elevii din România în contextul pandemiei de coronavirus unde pe fondul creşterii numărului de noi cazuri zilnice, majoritatea şcolilor din ţară şi-au închis porţile şi astfel orele s-au mutat online. Ministrul Educaţiei, Monica Anisie, a declarat recent că tezele ar putea fi eliminate din anul şcolar 2020-2021, iar olimpiadele vor fi susţinute online în cazul în care aceste măsuri se impun. De exemplu, Liceul Tehnologic Mecanic din Câmpina şi Colegiul Naţional „ Nicolae Grigorescu” se află, în prezent, în scenariul 2, iar Liceul Tehnologic Energetic Câmpina cls. a XII-a şi Şcoala Gimnazială „ B.P.Haşdeu” Câmpina cls V-VIII se află în scenariul 3. În prezent, rata incidenţei de infectare la 1000 de locuitori din oraşul nostru este de 1.78 , iar pe întreg judeţul Prahova incidenţa cumulată a cazurilor active este în prezent de 1.81.
„Mai mult stăm cu telefonul în pauze”
Beatrice Ţurlea, elevă în clasa a V-a la Liceul Teoretic „ Aurel Vlaicu” din Breaza, nu a putut participa la cursurile online desfăşurate în perioada martie-mai pentru că nu avea laptop, iar cu telefonul nu se putea conecta. Nu era singura în această situaţie, mulţi elevi cerând celorlalţi colegi notiţele pentru a-şi putea face temele. Acum, părinţii au făcut un efort financiar şi i-au achiziţionat un laptop nou, însă Beatrice mărturiseşte că de multe ori nu vede ce scrie la tablă, se vede blurat şi nici nu aude foarte bine ce vorbeşte profesorul în clasă. Şi chiar dacă merge la şcoală când se produce rotaţia, lucrurile sunt destul de triste. Trebuie să păstreze distanţa de 2 metri chiar şi în pauze, să poarte masca tot timpul, plus că s-au amplasat şi separatoare plexiglas între bănci şi până şi la orele de sport trebuie să poarte mască. „Nu ne place deloc că trebuie să păstram mereu distanţa de 2 metri. Toţi colegii spun asta. Mai mult stăm cu telefonul în pauze”. Deocamdată, liceul se află în scenariul doi, situaţie în care s-au format două grupe de elevi care învaţă prin rotaţie, o săptămână la şcoală, una online: „Se face o prezenţă şi cine nu este activ, are absenţă”, povestește eleva de clasa a V-a.
Cât de greu le este copiilor să se adapteze la noua şcoală online? Ce se petrece în mintea lor, cum este pentru ei să îşi transforme un colţ din casă în şcoală?
Laura Alexandra Mâț, psiholog clinician și psihoterapeut, specializată în terapia cu copiii, îşi desfăşoară activitatea în oraşul Câmpina și a acceptat să ne vorbească despre schimbările psihologice prin care trec în această perioadă elevii din România.
 |
| Laura Mâț |
Pandemia de Covid-19 a afectat pe toată lumea. Vieţile copiilor, fără îndoială, s-au schimbat profund, chiar dacă ei nu sunt victimele ţintă ale bolii. În schimb, majoritatea nu mai merg la şcoală, ci învaţă online, conform scenariilor galben şi roşu. În acest mod, ei nu mai interacţionează cu colegii şi profesorii aşa cum o făceau în mod normal. Ce înseamnă pentru ei acest lucru şi care pot fi consecinţele pe termen lung în cazul în care situaţia nu se va îmbunătăţi curând?
Sunt mai multe categorii de vârste: copiii din clasele I-IV, pentru care şcoala este locul de unde îşi iau informaţii, dar totuşi petrec timp şi în afara şcolii cu părinţii care sunt implicaţi în procesul lor educaţional pe lângă învăţători. Acestor copii le este greu să se concentreze, să stea în faţa unui telefon sau laptop atâtea ore, să prindă informaţii şi atunci multe dintre dintre ele se pierd. La şcoală feedback-ul era instantaneu, profesorul putea să-i observe, să reia explicaţiile dacă era neceasar. Pentru pre-adolescenţi şi adolescenţi şcoala are deja mai multe valenţe decât locul de unde adunau informaţii. Este şi un loc de întâlnire cu prietenii, locul unde se legau prietenii, iar acum toată partea aceasta socială se duce foarte mult în jos şi de aici apare sentimentul acesta de care toată lumea vorbeşte, de izolare, de înstrăinare. Chiar dacă în unele şcoli se învaţă conform scenariului galben şi copiii sunt împărţiţi în două grupe, tot este posibil ca gaşca să fie spartă şi ei să nu se întâlnească la şcoală. În acest mod, se pierde unitatea clasei, a grupului. Chiar dacă vin şi la scoală, interacţiunea dintre ei tot se pierde pentru că trebuie să păstreze distanţa şi stau singuri în bănci. Cele mai plauzibile consecinţe ar putea fi simptomele depresive şi anxioase. De asemenea, în cazul adolescenţilor ar putea să crească riscul de suicid. Studiile spun că a crescut destul de mult în perioada asta. Şi dacă ne gândim la copiii ai căror părinţi muncesc în afară, pentru ei şcoala era locul în care socializau, unde nu erau singuri, iar acum a dispărut. Se pot adresa psihologului şcolii, însă nu ştiu cât de mulţi ar şi face-o.
Majoritatea copiilor spun că nu se pot concentra prea tare în timpul orelor online, că nu văd ce scrie pe tablă, şi că, în general, nu percep aceste ore online ca fiind o şcoală adevărată. Le este mult mai uşor să se concentreze pe lecţii când se află în aceeaşi încăpere cu colegii şi profesorul. Care ar fi principalele dezavantaje, dar şi avantaje, ale şcolii online pentru elevi?
Avantajul şcolii online este acela că îşi petrec mai mult timp cu familia şi că rămân în siguranţă învăţând de acasă. Însă, la nivel cognitiv, şcoala în varianta clasică rămâne fără îndoială cea mai bună, tocmai pentru acest feedback constant între elev şi profesor, pentru calitatea informaţiei. Principalul dezavantaj este tocmai acest lucru, faptul că rămân în urmă cu materia, devin frustraţi pentru că au multe teme, dar nu au notiţe, şi de aici pot apărea simptome anxioase sau depresive. Sunt mulţi profesori care nu se adaptează atât de bine la mediul online şi atunci nu reuşesc să transmită tot ceea ce îşi propun, şi în acest mod, materialul didactic nu este în totalitate parcurs. Un alt dezavantaj este acela acela că se reduce şi unitatea clasei, pentru că ei nu mai interacţionează faţă în faţă atât de des.
Copiii peste 12 ani trebuie să poarte masca în spaţiul public în aceleaşi condiţii ca şi adulţii. Cum resimte un copil acest lucru?
Cred că depinde foarte mult şi de informaţia care vine de la părinţi în legătura cu purtatul măştii, de modul în care le este prezentat acest lucru. Dacă masca devine ceva greu de suportat pentru părinţi și o poartă doar pentru că aşa se impune, atunci şi copilul va prelua această atitudine. În schimb, dacă sunt prezentate copilului avantajele şi scopul purtării măştii, acesta o va purta cu mult mai multă uşurinţă. Dacă li se cumpără şi măşti cu eroii lor preferaţi, măşti colorate, devine şi mai uşor pentru ca ei să le poarte.
Foarte mulţi copii din mediul rural au renunţat la şcoală anul acesta. Cât de gravă este această situaţie având în vedere că învățământul este obligatoriu în România, iar rata de analfabetism era deja ridicată?
Din păcate, acesta este unul dintre cele mai mari dezavantaje ale şcolii online, şcoala nemaifiind accesibilă tuturor, pentru că sunt copii care nu au curent acasă, ca să nu mai vorbim de un device. De asemenea, sunt familii în care există mulţi copii şi un singur laptop. Cine şi cum alege care dintre ei are dreptul la educaţie în ziua aceea?
Cum pot părinţii să îşi ajute copiii în perioada aceasta?
E important ca părinţii să vadă că ei manifestă schimbări comportamentale. Ideal ar fi să îşi rezerve o jumătate de oră pe zi pentru a se conecta cu el, niciunul cu telefonul în mână, şi să-l întrebe cum i-a fost ziua, cum au fost cursurile online şi în general, cum e toată treaba asta pentru el cu scenariile galben şi roşu. Cu alte cuvinte, părinţii trebuie să adopte o atitudine prietenoasă și nu una autoritară.
Foarte mulţi copii din România nu au dispozitivele necesare pentru a participa la orele online. Într-un sondaj realizat în iunie-iulie 2020 pe un eşantion de aproximativ 4.800 de copii a fost scos la iveală faptul că aproape o treime au avut materii şcolare neacoperite pe durata suspendării cursurilor, iar aproape 6% dintre aceştia nu au făcut lecţii online decât foarte rar sau chiar deloc. E şcoala online un eşec pentru elevii din România?
Bănuiesc că pentru o mare parte din ei, da. Foarte mulţi nu reuşesc să participe la ore de calitate, rămân în urmă, nu mai asimilează informaţii, nu se pot conecta la internet, apar întreruperi. În acest mod, se pierde procesul educaţional. Nu spun că şcoala online nu ar fi bună, dar nu cred că este implementată cu adevărat într-o mare parte la noi în ţară. Există cei care au posibilităţile necesare pentru a participa la cursuri şi există cei care nu au şi încă nu s-a făcut nimic pentru a-i ajuta şi aici mă refer la cei care nu au curent. Copiii săraci sunt cei mai afectaţi de pandemia de coronavirus. Încă o problemă este aceea că au un spaţiu în casa lor care ar trebui să devină şcoală, mulţi stau în pat, asociază mediul cu relaxarea. În clase toţi stau în bănci, nu îi întrerupe nimeni, nu se pot ridica în timpul orelor. Acasă nu au un mediu propice pentru a se concentra, pentru a asimila informaţiile cu adevărat. Practic, ai venit la şcoală prin faptul că ai deschis aplicaţia.
De asemenea, interacţiunea print-un ecran este foarte greu să stimuleze. Până în martie, toate device-urile acestea erau asociate cu timp liber, pauze, jocuri, ceva care stimula creierul pe total alte paliere, nu şcoală. Acum ei ar trebui să se concentreze la ecranul acela la ceva ce vine în legătură cu şcoala, iar asta este o schimbare destul de mare pentru ei. Acasă, copiii sunt în Universul lor, în mediul lor, nu îi observă nimeni dacă sunt neatenţi. În plus, ei stau acum şi foarte multe ore cu ochii în ecran şi pot avea dureri de cap. Şcoala online este foarte frustrantă pentru elevii care obişnuiau să fie activi la ore, olimpici, cei cărora le plăcea să înveţe mult.
O elevă mi-a mărturisit că profesoara de limba română le spune celor de acasă: „Dacă nu vezi, să fii sănătos!” şi, în plus, ţipă la ei. Ce e de făcut în aceste cazuri?
Probabil că sunt şi astfel de cadre didactice, nu m-ar mira să îşi descarce frustrările legate de această manieră de predare tot pe elevi. Sunt copii care sunt mai sensibili şi îi pot afecta aceste comportamente de nedorit din partea unui profesor. Ar trebui să fie monitorizate aceste cazuri şi să se intervină, fie din partea directorului şcolii, fie din partea părinţilor.
Cum vi se par măsurile adoptate de Ministerul Educaţiei până în acest moment? Ce aţi modifica din punct de vedere al unui psihoterapeut care lucrează cu copiii şi îi înţelege mai îndeaproape?
Ceea ce mi-aş dori să văd eu în şcoli, online sau în şcoala clasică, sunt aceste discuţii despre sănătatea mintală, despre explicarea unor simptome clare, concise pe care să le urmărim la cei din jur. De exemplu, dacă ei observă că un coleg de-al lor pare trist, nu mai comunică ca de obicei, nu mai participă la ore, să fie învăţaţi să meargă la el şi să-l întrebe ce are sau să spună asta unui profesor, dirigintelui. Acest lucru ar putea fi integrat la orele de dirigenţie sau se poate adăuga o nouă materie care s-ar putea numi „Educaţie pentru sănătatea mintală”.
Roxana TUDOSE
