Orice s-ar spune, Școala de Agenți de Poliție ”Vasile Lascăr” nu este doar o unitate de învățământ cu vechi tradiții, ci chiar un simbol al orașului nostru. Ea nu este doar din Câmpina, ci și dintre instituțiile care au făcut cunoscută localitatea noastră în toată țara, de o jumătate de secol. Eu, înșirătorul rândurilor de mai jos și de mai sus, s-ar putea să tratez acest articol cu subiectivism (deși l-aș vrea echilibrat), pentru că mi s-a întâmplat, de mai multe ori în viață, să beneficiez de clemența unor agenți de poliție care, după ce mi-au citit datele de identificare din buletin, mi-au spus toți cam așa: ”Hm, ești din Câmpina!? Acolo am făcut școala. Ești liber, dar ai grijă să nu mai greșești…” Erau culpe minore, desigur, dar amendabile, totuși, cu doar un pic de încrâncenare polițienească, ceea ce mă face să cred că polițiștii respectivi nu erau loviți de amintirea unei școli crâncene, ci învăluiți de nostalgia unei școli pe care o prețuiau. Nu mai zic că aș putea fi subiectiv și pentru că sunt dinamovist din naștere. Însă tot eu, autorul acestui material, vă avertizez că nu urmează texte care vă pot afecta emoțional, ci numai unele pe care mi-ar plăcea să le știu capabile de a ridica o singură întrebare: ce mama dracului se întâmplă la Școala de Poliție din Câmpina? Este o întrebare care ar trebui să ducă, bineînțeles, și la rezolvarea problemelor pe care le sugerează interogația. De vreo câțiva ani, Școala de Poliție a cunoscut noroiul mai multor scandaluri; de corupție, și nu numai. Scandaluri care ne-au făcut să ne întrebăm: avem un simbol câmpinean cam pătat, cum procedăm? Noroiul scandalurilor amintite nu iese la spălat așa ușor, cum ai scoate o pată de mâncare de pe un costum. Mai ales că noroiul nu cade pe un costum oarecare, ci pe o uniformă a statului. Totuși, curățarea imaginii acestei unități școlare militare de elită (cea mai mare de acest tip din țară), care face parte dintr-o instituție de forță, Poliția Română, nu se poate face prin forță. Fără îndoială, ea se poate face doar de către conducerea școlii, dar nu prin forță, ci prin aplecarea atentă și tolerantă asupra situației create, asupra nevoilor elevilor, prin rezolvarea problemelor cu grijă, tact amestecat cu sinceritate și asumarea greșelilor. Ascunderea gunoiului sub preș nu ar face decât să ridice nivelul preșului și să-l coboare pe cel al școlii.
O școală cu două jurăminte
Școala de Agenți de Poliție ”Vasile Lascăr” a fost măcinată în ultimii ani de scandaluri de corupție: ba din cauza unui ofițer cadru didactic arestat și condamnat pentru luare de mită, după ce a primit bani dela candidaţi pentru a-i ajuta la promovarea probelor sportive, ba din pricina unui profesor trimis în judecată, fiindcă i-a dat unei eleve subiectele examenului de admitere, precum şi rezolvarea acestora, subiectele respective ajungând apoi în posesia mai multor elevi, astfel că o clasă întreagă a obţinut nota 10 la examenul respectiv. Într-o țară roasă de corupție de sute de ani, ajunsă în capitalismul nostru postdecembrist și sălbatic putredă de atâta corupție, aceste cazuri nu ne-au bucurat deloc, dar nici nu ne-au mirat prea tare, pentru că acuzații asemănătoare s-au întâmplat și la case mai mari, la facultăți ale unor universități celebre din România. În urma acestor cazuri, prestigiul uniformei polițistului școlit la Câmpina a fost puțin afectat, dar trecerea timpului a șters rușinea, iar porțile unității au fost, în continuare, luate cu asalt de mii de elevi-candidați, în perioadele înscrierii la examenul de admitere. Toamna lui 2016 a venit pentru Școala de Poliție cu noi cadeți, dar și cu un nou scandal. Vineri, 11 noiembrie, elevii proaspetei promoții 2016-2018 au depus jurământul militar față de patrie în prezența conducerii Școlii, a invitaților săi, precum și a circa 1000 de privitori reprezentând părinți, rude și prieteni ai ”bobocilor”. Au fost aproape 700 de elevi-boboci, dintre care aproape o treime, fete, care au așteptat mult timp, în frig și în picioare, desfășurarea ceremonialului specific evenimentului. De la atâta efort fizic cu care nu erau obișnuiți, câtorva elevi li s-a făcut rău, aceștia fiind rapid transportați în cortul de lângă platoul adunării, unde au primit îngrijirile cuvenite. La sfârșitul celor doi ani de pregătiri polivalente, absolvenții Școlii, înainte de încadrarea pe post, vor depune un al doilea jurământ, numit și jurământ polițienesc, pentru că rostitorii acelui jurământ vor fi, după depunerea lui, polițiști cu acte în regulă. Spre deosebire de alți ani, la ceremonie nu au participat persoane marcante din conducerea Ministerului Afacerilor Interne (ministrul sau șeful Inspectoratului General al Poliției Române, cum s-a întâmplat de atâtea ori). De la București a fost trimis doar comisarul-șef de poliție Marcel Simion, directorul Direcției Management și Resurse Umane din cadrul IPG. Cârcotașii ar putea spune că acest lucru înseamnă o mascată dezaprobare a Școlii de către diriguitorii MAI. Cârcotașii ar putea spune orice. Judecând după numărul mare al rudelor elevilor, oameni care au venit din toată țara să-și susțină odraslele, Școala de Poliție din Câmpina rămâne la fel de atractivă ca și în trecut, continuând să reprezinte o unitate etalon în domeniul pregătirii agenților de poliție, chiar dacă a ajuns, de la o vreme, cantonată între acuzații individuale și aprecieri generale.
Un nou scandal
Însă cu doar cu câteva zile înainte de depunerea jurământului militar, liderul unui sindicat al polițiștilor (sindicat aproape anonim, drept pentru care am putea crede că liderul sindical vrea să atragă atenția asupra sindicatului său doar pentru a-l face cunoscut), aduce critici grave acestei vechi unități de învățământ secundar din Poliția Română, avertizând asupra condițiilor ”inumane” în care învață și trăiesc elevii unității. În acest sens, liderul sindical avertizează într-o scrisoare adresată ministrului de interne (care conține, în opinia noastră, și multe exagerări), că «viitorii polițiști sunt privați de un mediu de viață și studiu sănătos „beneficiind” de: – șoareci și șobolani în dormitoare, sala de mese și cămara cu alimente; -hrană alterată, al cărei miros de putrefacție/alterare emană din cămara cu alimente; – un asistent medical (medicul lipsește cu desăvârșire din această „unitate de poliție”) care pentru orice afecțiune oferă, pentru „alinare”, un Paracetamol, iar în cazul unei îmbolnăviri, elevul este trimis la spitalul orășenesc/județean, eventual în București;- program administrativ-militar intensiv (sectoare, curățenie generală etc.) nicidecum program de studiu intens în vederea aprofundării cunoștințelor de drept, tehnici, tactici polițienești;- după-amiaza, când elevii sunt obligați să urmeze „studiu”, aceștia sunt într-atât de obosiți fizic (începând cu ora 5.45, elevii „intră în program”: sectoare, cursuri), încât acest program este iluzoriu.» La televiziunea locală, conducerea Şcolii de Poliţie „Vasile Lascăr” din Câmpina dezminte acuzaţiile liderului sindical, recunoscând că există un singur impediment în activitatea școlii: lipsa medicului. În aceeaşi scrisoare este explicată și lipsa unui medic la unitatea din Câmpina. Reprezentanţii unității recunosc acest lucru, invocând motive obiective (medicul precedent și-a dat demisia, iar procedurile de angajare a unui nou medic al unității sunt în curs de desfășurare). Chiar și cu două asistente, elevii nu duc însă lipsă de îngrijiri medicale corespunzătoare, deoarece în cazuri deosebite sunt transportaţi la Spitalul Municipal Câmpina.
O viață cazonă liber consimțită
Poliția Română a fost demilitarizată în urmă cu două decenii (în ideea apropierii de cetățeni a oamenilor și procedurilor Poliției), dar nu se poate susține că Școala de Poliție din Câmpina este una civilă, fiind evident caracterul ei militar. Așa cum cazonă este și viața elevilor care si-au dorit să îmbrățișeze meseria de polițist. Or, această îmbrățișare nu este ca cea a iubitei, pentru că vorbim despre îmbrățișarea unei meserii dificile, în care se poate adesea muri (ne referim, desigur, la polițistul de pe teren, nu la cel din birou). Condițiile de cazare și viața unui elev al unei școli de poliție nu pot fi identice cu cele ale unui elev de la o școală de arte și meserii, deoarece absolventul celei din urmă va urmări realizarea unui produs, în condiții normale de producție, pe când absolventul polițist ar putea urmări infractori periculoși, în condiții dintre cele mai vitrege. Este clar că reclamația a pornit din interiorul Școlii (de la un elev sau mai mulți elevi), iar liderul sindical reclamant a preluat-o, încercând să o popularizeze prin cea mai clasică și mai ușoară modalitate. Nu mi-a plăcut armata (pe care am făcut-o în perioada comunismului, deci atunci când era foarte neplăcută), dar din postările de pe net ale celor care comentau scrisoarea cu pricina, foști absolvenți ai școlii, mi-am dat seama că unele mențiuni din scrisoare erau exagerate. Sigur că da, la Câmpina nu sunt pregătite trupe speciale de poliție, deci elevilor de aici nu le trebuie o instrucție cu sânge și sudoare, dar cred că toată lumea s-a săturat de polițiști grași și fără o rezistență fizică atât de folositoare în meseria aleasă, lor și cetățenilor în sprijinul cărora acționează. Fiecare dintre elevii-candidați știa la ce se înhamă atunci când a bătut la porțile școlii și a acceptat fără constrângeri să ducă doi ani o viață cazonă pentru a se pregăti cât mai bine în meseria aleasă. Din dorința de a afla cum stau lucrurile din scrisoare și cum era școala pe vremea când o promoție însemna peste 2000 de elevi, nu câteva sute, cum se întâmplă azi, am stat de vorbă cu generalul de brigadă în rezervă, Constantin Cândea, directorul Școlii de Poliție în perioada 2000 – 2003, care ne-a declarat următoarele: ”Am citit și eu din presă scrisoarea acelui lider sindical și, în opinia mea, conține și lucruri reale, dar și lucruri inexacte. Este posibil să fi apărut și câte un șoarece în dormitoare, pentru că rozătoarele, când se apropie iarna, se retrag și ele tot mai mult în interiorul clădirilor, la căldură. Sigur, nu este admis un șoarece în cămara cu alimente, dar întrebarea care se pune în legătură cu prezența aceste rozătoare este dacă s-au făcut deratizările spațiilor unității conform normelor în vigoare. Abia lipsa acestor deratizări conform planificărilor constituie o problemă. Cât despre programul administrativ intens (de curățenie generală sau a dormitoarelor și a sectoarelor), acesta nu poate fi decât benefic pentru disciplinarea elevilor și obișnuirea lor cu ordinea și curățenia. Știu că a fost demarat, încă de la începutul anilor 2000, un program de modernizare a dormitoarelor care continuă și azi, pe măsura finanțărilor alocate. Nu le strică elevilor absolut deloc instrucția militară intensă, pentru că îi ajută să devină polițiști bine pregătiți fizic, dar și psihic. Sigur, este inadmisibilă și revoltătoare umilirea elevilor cu metode precum curățarea WC-urilor cu periuța de dinți, conducerea valizei pe sub paturi sau altele asemănătoare, care se practicau înainte vreme în armata română. Pe vremea când eram eu director, elevii nu erau atât de pretențioși. Eu chiar le ziceam că vor fi pregătiți doar dacă vor mărșălui în timpul școlii 100 de kilometri fiecare. Am făcut de multe ori împreună cu ei marșuri prin jurul Câmpinei și vreau să vă spun că și fetele se țineau foarte bine și refuzau ca băieții să le ducă armele. Am încercat mereu să le inoculez elevilor mei ideea că, în limite suportabile, privațiunile vieții cazone și pregătirea fizică intensă sunt benefice, deoarece cu cât va curge mai multă sudoare pe câmpul de instrucție, cu atât mai puțin va curge sânge pe câmpul de luptă. Desigur, pregătirea fizică intensă nu înseamnă dezumanizarea elevilor, căci școala urmărește dezvoltarea pe toate planurile a cursanților, dezvoltarea personalității lor, ceea ce înseamnă că trebuie să pregătești individul fără a-i afecta demnitatea.”
Spiritul lui Vasile Lascăr umblă liniștit prin școală
Școala de Agenți de Poliție ”Vasile Lascăr” a fost înființată la 1 februarie 1968 și poartă numele unui ilustru politician român care a trăit în urmă cu mai bine de un veac. Acesta a fost în două rânduri ministru de interne, răstimp în care a propus prima lege organică a poliției române, realizată după principii știintifice moderne, pe care a conceput-o după modelul legilor similare din state vest-europene dezvoltate, dar pornind de la realitățile și necesitățile specifice românești. Ca model i-au servit organizarea polițiilor din Franța, Germania, Belgia și Austria. A susținut în Senat proiectul său de lege pe 25 ianuarie 1903, dată la care, în urma multor dezbateri, a fost adoptată „Legea pentru organizarea Poliției Generale a Statului”, în care s-au precizat atribuțiile și competențele personalului poliției, instituindu-se ”principiul stabilității organelor polițienești și scoaterea lor în afara luptelor politice”. Tot prin această lege se dispunea înființarea unei școli speciale de poliție pentru pregătirea personalului polițienesc. La susţinerea în Senat a proiectului legii sale, Vasile Lascăr sublinia: ,,…orice alte reforme am face, oricât de bune şi folositoare ar fi, ele ar fi de prisos, dacă n-avem garantată mai întâi ordinea publică şi siguranţa interioară a statului”. Înfiinţată acum aproape 50 de ani, instituţia se numără printre primele şcoli din Ministerului de Interne care au pregătit poliţişti. La data de 1 februarie 1993, cu prilejul aniversarii a 25 ani de la înfiinţare, prin Ordinul ministrului de interne nr.273, unitatea a primit denumirea Şcoala Militară de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr“.
La poarta de intrare a Școlii de Agenți de Poliție “Vasile Lascăr” din Câmpina stă scrisă deviza “Non solum armis, sed libris” (Nu doar prin forță, ci și prin educație). Deviza arată implicit că absolventul școlii trebuie să fie puternic, bine pregătit din toate punctele de vedere, adică să stea bine nu doar cu spiritul, ci și cu fizicul. Fiindcă numai în acest mod, așa cum susținea și Vasile Lascăr acum 113 ani, pot fi garantate ordinea publică și siguranța interioară a statului. După cum susține conducerea Școlii de Poliție (care are și ea partea ei de vină), și consideră marea majoritate a părinților și rudelor elevilor, aceștia din urmă sunt pregătiți corespunzător. Deși suntem convinși că este încă destul loc pentru mai bine. Pregătirea este aceeași pentru toți, dar receptată, desigur, diferit, pentru că nu toți elevii sunt la fel. În ciuda acestor scandaluri, prestigiul Școlii a ieșit puțin șifonat, dar una peste alta, putem să ne închipuim că spiritul lui Vasile Lascăr umblă liniștit prin școală. (A.B.)
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!