Scandalul reactivării Mănăstirii Brebu, aplanat de conducerea BOR

Scandalul reactivării mănăstirii din Complexul arhitectural medieval Brebu, declanşat la începutul acestei luni, a fost domolit, încet-încet, cu răbdare şi diplomaţie, de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Astăzi, focul nemulţumirilor a mii de enoriaşi brebeni din centrul comunei mocneşte încă, dar se pare că el nu va mai avea puterea să se aprindă aşa cum s-a aprins în primele zile ale lunii iulie. Menţionăm că, în câteva rânduri, săptămânile trecute, sute de enoriaşi ai parohiei arondate bisericii de mir care funcţionează, de 150 de ani, în incinta acestei mănăstiri, au ocupat curtea Complexului pentru a-şi exprima nemulţumirile în legătură cu faptul că Arhiepiscopia Bucureştilor din cadrul BOR hotărâse reactivarea mănăstirii ctitorită de domnitorul Matei Basarab, acum mai bine de 350 de ani. Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor a informat, într-un comunicat pe care îl prezentăm integral, alăturat acestui articol, că muzeul (Casa Domnească), ce funcţionează în clădirea din spatele mănăstirii, nu se desfiinţează, el urmând a-şi continua activitatea după mai multe necesare lucrări de consolidare şi restaurare. Reactivarea vechii mănăstiri înseamnă practic desfiinţarea parohiei de aici, la care sunt arondaţi aproape 3000 de localnici, şi reînfiinţarea unei mănăstiri cu tot ce înseamnă acest lucru, după canoanele bisericeşti: un călugăr care să slujească în mănăstire, ajutat de mai multe măicuţe, deci un călugăr care să facă slujbe pentru tot poporul doritor să participe la acestea, dar care să nu poată să săvârşească oficierea unor servicii religioase către mirenii arondaţi, cum ar fi botezuri, nunţi, înmormântări etc. Aceasta este principala nemulţumire a oamenilor, la care se adaugă şi temerea acestora că lacul din spatele Complexului va fi şi el integrat mănăstirii, ceea ce l-ar scoate din circuitul public. Enoriaşilor bisericii din Complexul muzeal li s-a propus să se mute la o parohie învecinată, a cărei biserică se află la doar 3-400 de metri distanţă, dar această mutare nu este însă bine văzută de miile de enoriaşi ai acestei ultime biserici, nemulţumiţi că parohia lor ar putea ajunge supraaglomerată. La începutul scandalului, asaltat de cererile şi nemulţumirile enoriaşilor de la Biserica Mănăstire, primarul Adrian Ungureanu s-a arătat, la rândul său, deranjat de faptul că Patriarhia a dat senzaţia că este „stat în stat”, neconsultând administraţia locală (mai ales că regimul juridic al terenului din interiorul Complexului muzeal este incert, neexistând acte clare de propietate asupra pământului respectiv), şi nedorind să cunoască şi doleanţele enoriaşilor implicaţi. Într-un comunicat de presă, Arhiepiscopia Bucureştilor îşi apără punctul de vedere, susţinând, printre altele, că „Mănăstirea Brebu, inclusiv biserica ei, a fost ctitorită de Domnitorul Matei Basarab, nu de obştea credincioşilor, având de la început destinaţia de mănăstire, cu slujbe liturgice zilnice. Numai după secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863, ea devine biserică de parohie, iar mai târziu muzeu. […] Întrucât anul acesta, 2012, se împlinesc 380 de ani de la urcarea pe tron a Domnitorului Matei Basarab (1632-1654), din respect pentru dorinţa ctitorului s-a considerat necesară reactivarea acestei mănăstiri, care necesită ample lucrări de consolidare şi restaurare şi chiar reconstruirea unor spaţii care au fost demolate.” Am stat de vorbă cu câţiva enoriaşi, cei mai mulţi dintre aceştia declarându-ne, sub protecţia anonimatului, că sunt, în continuare, nemulţumiţi, deoarece nu doresc ca parohia lor să fie desfiinţată, lucru, cu care, consideră ei, se va termina întreg scandalul. E.P ne-a declarat următoarele: “Oamenii sunt în continuare nemulţumiţi, nemulţumirea lor mocneşte, dar nu s-a stins definitiv. Simţim că vom pierde această confruntare cu Patriarhia, care nu a făcut bine că nu ne-a consultat, uitând că această biserică-mănăstire a funcţionat, sute de ani, şi datorită eforturilor comunităţii enoriaşilor. Noi ştim ce înseamnă o mănăstire. Călugărul care va oficia slujbe aici nu ne va putea acorda servicii religioase. Nemaivorbind că pacea mănăstirii va fi tulburată adesea de muzica puternică a unei discoteci dintr-un local aflat la 50-6- de metri de poarte mănăstirii. La o înmormântare, o să iasă măicuţele după mort? Nu. Vom putea apela la preotul-călugăr pentru un botez, o nuntă sau un alt serviciu religios? Nu. Îl simţim şi pe domnul primar că nu se mai opune proiectului cu aceeaşi vehemenţă pe care a dovedit-o la începutul protestelor. Că nu mai este aproape de noi şi că nu ne mai susţine aşa cum a făcut-o, nu cu mult timp în urmă. Am făcut o petiţie pe care au semnat-o circa 1000 de enoriaşi, pe care o vom înainta Patriarhiei.”
Oamenii au simţit corect, fiindcă astăzi, într-adevăr, edilul-şef al comunei nu mai este atât de vehement împotriva proiectului pe care conducerea BOR l-a hotărât, fără consultarea enoriaşilor, dar edilul-şef al comunei are motive întemeiate pentru a lua o astfel de atitudine, declarându-ne recent următoarele: „Lucrurile s-au aşezat de la sine. Cred că am găsit o soluţie de compromis care să împace ambele părţi. Proiectul reactivării Mănăstirii Brebu a fost discutat de predecesorul meu în fruntea comunei, alături de un scriitor local, autor al unei monografii despre Brebu, fără consultarea Consiliului Local. Mai mult în secret, ca să spun aşa. Cealaltă parte din acest proiect secret a fost reprezentată de consilieri ai Patriarhiei. După alegeri, eu am fost pus practic în faţa faptului împlinit. Bineînţeles că nici mie nu mi s-a părut corectă atitudinea Arhiepiscopiei, care nu a dorit niciodată să afle şi părerea enoriaşilor. Situaţia era din start complicată, pentru că nu există documente care să ateste proprietatea asupra terenului din incinta mănăstirii. În cele din urmă, am reuşit să închei o înţelegere cu reprezentanţi din conducerea BOR, care mi-au promis (am primit şi un document scris, in acest sens), că, până se va construi în comună o nouă biserică pentru cei aproape 3000 de enoriaşi ai Bisericii Mănăstire, mănăstirea va avea un regim mixt, în sensul că, alături de călugărul-preot şi măicuţele mănăstirii, va mai oficia slujbe aici şi un preot de mir, altul decât fostul părinte paroh, care va ieşi la pensie.” În discuţia purtată cu primarul Adrian Ungureanu, acesta şi-a exprimat intenţia de a ajuta la dezamorsarea din faşă a oricărei stări conflictuale ce ar putea apărea, în viitor, între enoriaşii parohiei şi Arhiepiscopia Bucureştilor. Se aude că maica-stareţă a mănăstirii a fost deja aleasă de către conducerea BOR. Deocamdată, există toate premisele ca situaţia actuală să-şi găsească rezolvarea printr-o soluţie de compromis, care să menţină provizoriu vechea parohie, dar să permită şi demararea proiectului reactivării mănăstirii Brebu. (A.N.)