Dacă nu mă înșel, în a doua zi a lunii iunie, în fiecare an (de câți? fiindcă nu i-am găsit precizat anul sosirii lui pe Pământ, afară doar de un semn al întrebării, la pagina 364 a DICȚIONARULUI PERSONALITĂȚILOR PRAHOVENE apărut la Ploiești, acum 17 ani, sub semnăturile istoricilor Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, Mihai Apostol și Maria Necula), este ziua de naștere a colegului nostru de slove și de sunete, Ștefan Alexandru – Sașa, a cărui personalitate colorează viu și felurit, de peste jumătate de veac, armoniile spirituale ale Câmpinei! Dacă îi urez „La Mulți Ani în Sănătate!”, cu aproape o lună mai târziu, o fac cu venerația dintotdeauna, dar și pentru că, recent dădui de o suculentă portretizare a domniei sale, de către un redactor anonim, într-o pagină a defunctului săptămânal PARTENER. Citez din savuroasele rânduri, altminteri respectuoase și în cheia laudelor meritate de protagonist, și pentru că, în articolul cu pricina – una caldă – ,se amintește de Cafeneaua – prima după revoluție, în Câmpina, sub patronajul cotidianului OGLINDA CÂMPINEI –, fondată și condusă de mine de la 28 mai 1999 până la 28 august 2004, cu reuniuni săptămânale, vinerea și marțea, pe la Școala Generală nr. 1 „Ion Câmpineanu”, grație scriitorului Emanoil Toma, pe atunci directorul ei, în „Mihail Kogălniceanu”, la etajul pensiunii „La Doi Tei”, a domnului Mocanu, vreme îndelungată la Casa de Cultură „Geo Bogza”, sub oblăduirea risipitorului de zâmbete, domnul director Costică Radu.
Sigur că SAȘA și spiritul lui, de poet și epigramist cu vocație, motivează această scurtă evocare, probând cu elogiile aduse atunci de PARTENER, cu eleganța care, atunci când o etala, însenina cititorul:
„Din 67 a intrat în Cenaclul literar „Bogdan Petriceicu Hașdeu” (sic!) și acum își citește poeziile la Cafeneaua literară „Vlad Mușatescu”. „E singurul punct important în viața culturală a orașului. Puțini se mai preocupă de acest aspect, suntem forțați să citim mai multă presă, să fim ocupați cu politica… chiar și în poezie trebuie să fii la curent cu fiorul liric actual, altfel riști să fii desuet”, sună cuvintele maestrului Sașa, în colțul de „Cultură” al paginii din „Partener”. Mai la vale, tonalitatea se schimbă, pe profilul său variat: „Sașa e și muzician (…) Cântă la tobe în formația Meteor, aproape de când a suferit din dragoste prima oară și a început să scrie. „Și muzica e poezie, tobele sunt ca rimele. Un solo de tobe poate fi o poezie extraordinară”!
Premiat cu diplome și titluri naționale, pentru cascadele de spumoase și inteligente epigrame, prezent oriunde se lansează cărți de literatură în Câmpina, la Sinaia, la Ploiești, la Moreni, cu recitaluri de catrene dedicate scriitorilor în evenimente publice, cu rondeluri de o sclipitoare plasticitate, el însuși autorul a vreo 10 cărți de poezie și de epigramă, concitadinul nostru, SAȘA, Ștefan Alexandru – Sașa s-a retras în aula amintirilor unde străbate curcubeul slovelor cu rimă, sarcasm și ritm, privindu-se cu nostalgie în diafragma tobelor devenite oglinzi…
Serghie Bucur
