Ruxandra Brezeanu, muzician: „Copiii m-au ajutat să rămân cu sufletul pur şi tânăr, exact ca al lor”

„Rămân doar un copil” este titlul unei frumoase piese, ale cărei muzică şi versurile aparţin Ruxandrei Breazeanu, muzician şi profesor de canto şi pian la Clubul Copiilor din Câmpina, coordonator al corului de copii „Micii melomani”. Din păcate, această piesă nu poate fi ascultată la niciun post de radio sau tv, însă defineşte perfect cine este Ruxandra. Un om mare cu suflet de copil, care îşi dedică timpul celor mici, îndrumându-i pe calea muzicii în cea mai frumoasă gamă, cea a iubirii şi a pasiunii de a cânta şi a-i încânta pe oameni. 

De-a lungul timpului, elevii pe care îi pregăteşte au câştigat foarte multe premii şi continuă să o facă. Despre concursurile la care au participat şi rezultatele obţinute, despre activitatea sa în plan profesional şi personal aflăm din interviul care urmează.

– Cum le stârniţi interesul copiilor, cum îi faceţi să devină receptivi şi să-şi dorească să studieze muzica?

– De cele mai multe ori copiii sunt mai întâi spectatori, ei urmăresc evoluţia celorlalţi copii, cei de pe scenă, cu ocazia diferitelor evenimente. Ulterior îşi doresc să poată şi ei cânta, de aceea, când ajung la mine, motivaţia deja există. Eu îi testez, să văd dacă au aptitudini muzicale, pentru că nu oricine poate să facă muzică. Şi urmează apoi o perioadă de muncă asiduă, al cărei rezultat îl puteţi vedea live, pe scenă. 

– Dacă un copil nu are talent, dar îşi doreşte să pătrundă în tainele pianului sau să cânte, cum procedaţi?

– Orice copil are un talent, poate fi muzical sau de altă natură. Dacă nu are datele native necesare pentru muzică, va putea deveni cel mult un bun ascultător de muzică. Dar întotdeauna îi încurajez pe copii să nu se oprească din a-şi căuta talentul, oricare ar fi acesta.

– Este greu să motivezi un copil să cânte?

– Depinde de copil, depinde de starea în care se află. Tocmai de aceea am ales să predau la Clubul Copiilor şi nu la o şcoală normală, deoarece eu lucrez cu copii motivaţi, iubitori de muzică, de competiţie, unii chiar îşi doresc o carieră muzicală.

– Cum mai decurge activitatea corului „Micii Melomani”?

– În corul pe care îl conduc a scăzut media de vârstă la aproape 5 ani, ceea ce face munca mea de profesor extrem de delicată. Lucrez cu copii cu vârste între 4-5 ani, până la 10 ani. Ne distrăm şi învăţăm, iar rezultatul îl veţi vedea pe scenă, la 1 iunie. Sper să vă placă melodiile noastre; vom cânta şi în engleză, în limba rusă, chiar şi piesa trupei Voltaj de la Eurovision. Încerc să îi îndrept spre muzica de calitate, nu doar comercială, pe care ei o aud la radio. Pe 9 iunie vom participa şi la un concurs, la care sper să facă faţă cu brio emoţiilor.

– Cum îi ajutaţi pe copii să se afirme, să-şi valorifice talentul?

– După o perioadă de învăţare, urmează, firesc, o perioadă de evaluare, care poate consta în spectacole sau concursuri, fiecare cu gradul lui de dificultate. Întotdeauna le explic copiilor că este o mare diferenţă între a cânta pentru tine, în oglindă şi a cânta pe o scenă. Afirmarea nu se poate face decât cu public, a face muzică înseamnă a dărui. De aceea îi încurajez să cânte pe scenă, să facă faţă emoţiilor, să se cunoască din ce în ce mai bine şi să evolueze, atât muzical, cât şi ca personalitate.

– Compuneţi piese pentru copii foarte frumoase. Ce vă inspiră? 

– Întotdeauna am iubit copiii şi consider că trebuie să pun şi eu umărul la educarea lor, de aceea mă implic foarte mult în relaţia cu cei pe care îi cresc. O parte din iubirea mea pentru ei transcede şi în piesele pe care le compun unora dintre ei. Eu nu compun la comandă, compun doar pentru copiii cu care ajung la un nivel de comunicare special. Doar atunci îmi pot deschide sufletul şi le pot dărui şi lor din darul meu de la Dumnezeu.

– La ce concursuri au participat copiii în ultima perioadă şi ce premii au obţinut?

– Am participat în aprilie la „Kronstadt Master Fest” cu 9 solişti şi ne-am întors cu 9 premii, dintre care trei premii I. În luna mai am participat la concursul „Flori de cântec prahovean”, unde am obţinut trofeul la categoria de vârstă 6-9 ani şi un premiu I, un premiu II şi o menţiune. O mare realizare a fost participarea la Concursul naţional de pian „Iulia Hasdeu” cu doi dintre pianiştii mei, unde am obţinut locul I pe ţară la anul I de studiu şi locul III la anul II de studiu.

– Ce urmează?

– Urmează Concursul Judeţean de Pian la Vălenii de Munte,  spectacolul extraordinar organizat cu ocazia zilei de 1 Iunie şi Concursul judeţean de muzică „Suflet de copil” organizat de Clubul Copiilor Câmpina în parteneriat cu Casa Tineretului. În vară intenţionăm să participăm şi la Concursul naţional „Bran Music Fest”.

– Ce înseamnă pentru elevii dvs. participarea la aceste festivaluri şi concursuri?

– Pentru noi toţi aceste participări înseamnă încununarea muncii noastre de luni de zile, poate chiar ani pentru unii, în scopul de a acumula experienţă şi încet-încet de a scăpa de emoţiile provocate de scenă, care uneori pot reduce mult din potenţialul copiilor.

– Ce aşteptări aveţi de la elevii dumneavoastră?

– Eu sunt un profesor de performanţă şi din această cauză sunt un profesor foarte exigent, deci aşteptările mele sunt extrem de mari  – să asculte ceea ce îi învăţ, să munceasca susţinut şi să tindem împreună spre perfecţiune. Am avut situaţii în care ţelurile noastre nu au coincis, fapt pentru care am decis să pornim pe drumuri diferite. Dar şi situaţii în care am lucrat mult timp cu unii copii, i-am crescut practic cât mai frumos şi am contribuit la educaţia lor şi formarea lor ca oameni.

– Aţi dedicat şi dedicaţi în continuare copiilor foarte multe ore din viaţa dvs. V-a schimbat în vreun fel tot acest timp petrecut în prezenţa lor?

– Da, fiecare copil îşi pune amprenta şi în toţi aceşti ani de profesorat; copiii m-au ajutat să rămân cu sufletul pur şi tânăr, exact ca al lor.

– Prin ce credeţi că vă deosebiţi de alţi profesori din domeniu?

– Nu ştiu dacă mă deosebesc, dar ştiu că am venit cu un har – cel de a ajunge la sufletul copiilor şi de a transmite foarte mult, ajungând la performanţa de a ridica valoarea acestora în foarte scurt timp. Noi funcţionăm pe iubire şi dacă se realizează o legătură de suflet între noi, transferul de informaţii se face foarte rapid.

 – La rândul dvs., aţi fost elevă, aţi trecut prin multe ore de studiu, prin „mâinile” multor profesori. Care dintre aceştia a avut cea mai semnificativă influenţă asupra dumneavoastră?

– Sunt mai mulţi profesori care mi-au influenţat viaţa, pentru că fiecare a adus ceva aparte şi a rămas într-un loc special în sufletul meu. De exemplu, Aura Urziceanu, prima mea profesoară de canto, care a şi insistat să studiez la Conservator, apoi marea profesoară de pian Stela Drăgulin, datorită căreia eu însămi am ajuns şi profesor de pian, doamna Constanţa Câmpeanu, profesoara mea de canto clasic – un om deosebit şi un profesor de excepţie şi, nu în ultimul rând, Anca Parghel, care mi-a marcat poate cel mai mult existenţa, între noi creându-se o legătură specială, făcându-mă să mă simt ca şi copilul ei.

– Înainte de a fi profesor, sunteţi muzician. Unul complet. Compuneţi, aveţi o voce deosebită, aveţi farmec şi prezenţă scenică. Ce planuri aveţi în ceea ce vă priveşte?

– Mi-am dedicat cea mai mare parte din timp elevilor mei şi nu am mai apărut în prim plan ca muzician din 2007, de la ultimul meu concert cu Anca Parghel la Club Live. Îmi doresc să susţin un concert în care să cânt cu invitaţi speciali şi pregătesc ceva inedit în centrul oraşului Câmpina, dar nu am stabilit încă toate detaliile. În momentul în care  voi avea totul clar, vă voi anunţa cu siguranţă. Vă pot spune deja că va fi un concert cu intrare liberă pentru toţi iubitorii de muzică.

– Care sunt cele mai memorabile experienţe, atât din cariera de profesor cât şi din cea de muzician?

– Ultimul concert cu Anca Parghel a fost şi ultima întâlnire cu ea. Am împărtăşit momente speciale atunci, pe care le păstrez în suflet cu sfinţenie. Îmi pare atât de rău că a plecat, ar mai fi avut atât de multe să ne înveţe şi să ne dăruiască. Mi-aş dori să rămân şi eu în amintirea copiilor mei, aşa cum ea a rămas în sufletul meu: plină de iubire, combinaţia perfectă între un muzician desăvârşit şi un om ales.

Andreea Ştefan