“Romii câmpineni sunt tot mai abandonaţi de autorităţile locale”

consideră Gavriş Lingurar, preşedintele Asociaţiei “Frăţia Romilor”

Unul dintre fruntaşii romilor câmpineni, Gavriş Lingurar, preşedintele Asociaţiei “Frăţia Romilor”, consideră că, de la o vreme, administraţia locală se ocupă tot mai puţin de măsurile necesare incluziunii sociale a membrilor etniei sale care abia mai reuşesc să îşi ducă traiul de pe o zi pe alta. În ciuda unor proiecte sociale cu finanţare europeană (de altfel, primul proiect european, în valoare de 50.000 de euro, accesat de Câmpina a fost unul care avea ca scop îmbunătăţirea vieţii romilor locali), traiul romilor câmpineni nu s-a îmbunătăţit, ba dimpotrivă, în ultimii ani, chiar s-a înrăutăţit considerabil, ne mărturiseşte interlocutorul nostru: “Chiar dacă am făcut mai multe proiecte sociale cu finanţare europeană împreună cu Primăria, care a fost aplicantul acestor proiecte UE, viaţa multor romi nu s-a îmbunătăţit, ba chiar, în ultimii ani, s-a înrăutăţit dramatic. De vreo patru-cinci ani, municipalitatea se interesează tot mai puţin de soarta noastră, a romilor câmpineni. Când mergem să cerem să ni se mai dea de lucru, la un zid, la un şanţ, la câte o lucrare de investiţie cât de mică, ni se invocă motivul crizei economice şi al lipsei de bani. De parcă noi n-am simţi cel mai acut criza. Se uită însă că una este să o ducă ceva mai rău cei care o duceau înainte bine, cei care aveau deja un nivel de trai ridicat, şi alta este să o ducă mult mai rău cei care, şi aşa, o duceau înainte rău, adică mulţi dintre romii noştri care au ajuns astăzi la disperare. Un bun exemplu în sensul spuselor mele, deşi el nu este deloc un bun exemplu, adică unul de lăudat, este şi cazul lui Ion Bondilă, un rom de-al nostru, care şi-a făcut un cort în vecinătatea blocului în care locuiesc, pentru că nu are unde să stea. Nu are slujbă, nu are locuinţă, nu are pe nimeni. Toată iarna l-am ţinut lângă uşa locuinţei mele, pe holul blocului unde locuiesc. I-am mai dat şi de mâncare, pentru că ştiu că are o mândrie a lui, şi mai bine rabdă de foame decât să cerşească. Vara, însă, nici el nu mai poate sta şi nici noi nu-l mai putem ţine în holul blocului, din cauza căldurii şi a mirosului greu de suportat. Dacă cei de la Primărie mi-ar da un metru cub de scânduri, i-aş face un adăpost jos, în lunca Doftanei, unde să nu deranjeze pe nimeni şi unde să poată sta şi el în condiţii cât de cât mai omeneşti.” I-am amintit interlocutorului nostru despre necesitatea unei autorizaţii de construcţie, iar Gavriş Lingurar ne-a spus că nu ar fi o problemă obţinerea acesteia dacă s-ar vrea ca un om să nu ajungă în stradă. Problema este spinoasă şi aproape imposibil de rezolvat, dar un lucru este cert. De câteva zile, pe strada Ecaterina Teodoroiu, chiar în curba din vecinătatea societăţii Floricon Salub, Ion Bondilă, un rom fără adăpost, şi-a făcut un cort dintr-o bucată de folie de plastic legată la baza unui copac. Ca să obţină mai mult spaţiu, omul nostru şi-a scos afară hainele sale murdare şi ponosite, fără teama că s-ar putea trezi fără ele. Mai ales că cel puţin patru-cinci câini fără stăpân s-au pripăşit pe lângă cort şi îl păzesc în permanenţă, recunoscându-l pe Bondilă drept unicul lor stăpân. Câinii comunitari sar adesea la roţile maşinilor care trec prin zonă, o zonă cu trafic rutier intens în mai toate orele zilei. De aceea s-ar putea spune că patrupedele canine pot încurca circulaţia autovehiculelor în orice moment. Mai exact în momentele în care câinii sar în faţa maşinilor ce trec cu viteză, atunci când şoferii sunt nevoiţi să frâneze brusc pentru a evita impactul cu animalele înfuriate. A.N.