Românii din diaspora povestesc despre criza coronavirusului în Europa

ITALIA

53.578 cazuri (la 22 martie, conform datelor oficiale) 

• Cristina din Câmpina, 37 ani, lucrător comercial în supermaket, stabilită de peste 14 ani în Italia. Lucrează în continuare, zilnic, program normal:

„O să fie cel mai urât Paşte pentru toţi. Fiecare îl face în casă la el, nu poţi să te aduni să mânânci cu apropiaţii tăi“

„Noi suntem în Sicilia. Suntem mai feriți, dar a ajuns coronavirusul și la noi, avem deja patru cazuri în oraș. Aici, de două săptămâni au închis tot în afară de farmacii, supermarketuri și benzinării. Sâmbătă au fost 700 de morți în toată Italia. Toată lumea poartă mască și mănuși. Nu ai voie să ieși din casă decât pentru necesități.

Normal că mi-e teamă, mai ales că lucrez la supermarket, vând pâine și preparate de-a gata. Avem anunțuri care atenționează clienții să stea la 2 m, dar nu toți fac asta. Sunt oameni care respectă regulile impuse de autorități, dar sunt și clienți care vin în fiecare zi la magazin. Mulți ies din case fără să aibă vreo necesitate. Dar e poliția pe străzi și te oprește.

Toți am intrat în panică. Se vorbește prea mult despre coronavirus. Nu mai e atmosfera de liniște de dinainte, lumea se vaită peste tot.

PROVIZII. Da, mi-am cumpărat de toate. Se vorbește că ar putea să închidă tot în orice moment dacă se agravează. După 15 aprilie, dacă nu scad cazurile de infectare, oprește tot pentru 21 de zile. Lumea a cumpărat alimente cu baxurile, toți se pregătesc. Dar dacă ai paste, bulion, făină și drojdie nu se moare de foame.

Fratele meu a rămas fără loc de muncă de o săptămână. O să primească niște bani când o să dea statul ceva. Soțul meu lucrează la o pizzerie, dar nu se știe pentru cât timp. Face doar livrări, dar patronul nu poate să-i țină pe toți, comenzile au scăzut mult. Abia vând de 100 de euro pe zi. 

ÎNCHIDEREA GRANIȚELOR. Au făcut bine, trebuia să ia această măsură mai demult. Statul italian a spus că cei care au un loc de muncă nu mor de foame. Dar am auzit că sunt cazuri de români care lucrau la italieni și i-au dat afară din case… nu mai au unde să se ducă. Nu știu dacă e adevărat, așa am auzit. Dar dacă ai un contract de muncă te bagă în șomaj tehnic.

Copiii sunt bucuroși că sunt acasă, școlile s-au închis din 1 martie și fac lecțiile online. S-au anulat toate evenimentele, nici înmormântări nu se mai fac cu multă lume.

Nu mă așteptam să țină atât de mult. Dacă nu blochează tot nu cred că se termină criza asta. Mai ales că poți să-l iei de oriunde.

A început să intre depresia în lume. Trebuie să stai în casă, nu poți să te vezi cu familia, cu prietenii, trebuie să ții distanța. O să fie cel mai urât Paște pentru toți. Fiecare îl face în casă la el, nu poți să te aduni să mânânci cu apropiații tăi”.

SPANIA

28.603 cazuri (la 22 martie, conform datelor oficiale)

• Ioana din Vălenii de Munte, 54 de ani, instructor de engleză, stabilită de peste 17 ani în Spania. Este în izolare la domiciliu prin întreruperea temporară a activității lucrative pe perioada stării de urgență:

„Scăpăm de coronavirus, avem cămările pline, 

dar se vor umple spitalele de psihiatrie”

„Intenția noastră nu este să ne întoarcem în țară. Ar fi o decizie iresponsabilă din partea noastră pentru că nu e vorba doar despre sănătatea noastră, ci și de a celorlalți. În ceea ce îi privește pe concetățenii care au plecat, probabil că nu au avut un loc de muncă sau nu au plătit niciun fel asigurări în țara în care au stat. 

Se încearcă salvarea tuturor locurilor de muncă, pe toata durata stării de urgență, dar asta depinde și de puterea economică a fiecărei firme în parte. În ceea ce privește sistemul de sănătate nu lasă pe nimeni descoperit, mai ales daca ai cotizat și după cum am înțeles au început să ridice tabere pentru persoanele care nu au familie, care trăiesc pe străzi… Cei care se întorc acum acasă nu o fac pentru că au pierdut locul de muncă poate nu au plătit niciodată asigurări sociale, poate nu toate țările au aceleași măsuri în ceea ce privește comunitățile de străini.

ÎNCHIDEREA GRANIȚELOR. Era important să se facă. Nu o consider o măsură menită să ne reducă libertățile, ci să ne protejeze. Nu este o măsură drastică, ci necesară.

Eu am intrat în carantină de pe 14 martie și nu am atins strada de atunci. Inițial, ni s-a spus că e o situație temporară de două săptămâni, dar e clar că va dura mult mai mult. Resimt faptul că nu pot ieși afară. Sunt preocupată pentru toată lumea, nu doar pentru familia mea. Încerc să îmi țin ziua ocupată, sunt instructor într-o Academie de engleză și particip și în alte grupuri: de lectură, de nutriție. Evit să mă uit la televizor mai mult de o oră. Vreau să cunosc ce hotărâri iau autoritățile, dar nu vreau să mă încarc prea mult emoțional.

Și noi, ca și toți ceilalți cetățeni, indiferent de naționalitate, aplaudăm personalul sanitar, de transport, personalul din supermarketuri. Deocamdată nu am folosit mască și mănuși – nu am ieșit din casă, dar la intrare avem dezinfectant, un prosop imbibat cu clor. Dezinfectăm zilnic casa și încercăm să facem tot ce ni se spune.

De azi (n.r 19 martie) ni s-a spus că nu se mai poate ieși pe stradă fără justificare. Dacă iei pâine, trebuie să arăți bonul. Cei de la poliție fac verificări și amenzile sunt mari, între 300 și 6.000 de euro.

PROVIZII. Am crezut că nu este necesar. Tot timpul am trăit cu speranța că va trece repede. Știu că sunt suficiente provizii cât să nu murim de foame. Strictul necesar și atât.

Ce vor face cei care au cumpărat alimente în cantități industriale? A fost o perioada de panică la început, dar acum dacă mergi la magazin, nu te lasă sa ieși cu mai mult de două bucăți dintr-un produs. Scăpăm de coronavirus, avem cămările pline, dar se vor umple spitalele de psihiatrie. Cel mai important lucru este să stăm cuminți în căsuțele noastre și să încecăm să ne pastrăm bucuria de a trăi.“

GERMANIA

23.937 cazuri (la 22 martie, conform datelor oficiale)

• Câmpinean, mecanic, stabilit în Germania de 3 ani; lucrează în continuare, zilnic, program normal:

„Dacă te expui la ilegalităţi, aşteaptă-te la orice”

„Locul de muncă nu este afectat deloc, deocamdată, dar se spune printre colegi că de o fi să apară un caz în zona mea o să luăm  pauza.Nu mă uit deloc la știri, numai ce văd pe Internet și nu toate sunt de încredere pe Internet.

ÎNCHIDEREA GRANIȚELOR. Mi se pare normal să închidă granițele. După părerea mea, problema reală nu este cu periculozitatea virusului, ci, mai degrabă, cu faptul că se ia la multe persoane având perioada de incubație mare și sistemul de sănătate nu face față unui număr uriaș de bolnavi în nicio țară.

Cât despre românii care se întorc în țară, cred că sunt, pe de o parte, cei ce lucrau la negru (bănuiesc că știau foarte bine la ce se expun odată ce nu lucrează legal), plus alți români care au fost disponibilizați. Dar sunt în zona gri și totuși aveau asigurare medicală dacă erau cu forme legale, probabil frica de virus i-a gonit. Despre cei care lucrează la negru nu am nici un cuvânt de laudă. Dacă te expui la ilegalități, așteaptă-te la orice. Ceilalți, vai de pielea lor, dar tot cred că aveau o șansă mai bună acolo unde erau chiar dacă au fost dați afară. Sistemul este mult mai bun aici (oriunde este mai bun decât în România). Iar cei ce privesc cu ochi răi pe cei ce vin sunt cam trecuți pe lângă școală, părerea mea.

PROVIZII. Da, dar foarte mici, nimic exagerat. Aici este penurie de hârtie igienică.“

FRANŢA

14.459 cazuri (la 22 martie, conform datelor oficiale)

• Florentina, 40 ani, pictoriţă (Chitila). Este în Franţa pentru tratament de lungă durată. Are programate două intervenţii chirurgicale, dintre care una a fost amânată. Este supravegheată la domiciliu de doctorul curant:

„Preşedintele privilegiază economia în detrimentul sănătaţii, de aceea nu a decretat carantină totală”

„Toate plajele sunt interzise. Când trebuie să ne îngrijorăm? La febră 39, tuse, o oboseală intensă, probleme respiratorii. 

Francezii nu respectă regula de carantină. Pe 19 martie, în Paris s-au dat peste 500 de amenzi a 135 euro/persoană. Se ia în calcul utilizarea „coupe-feu” (utilizarea armelor cu glonț) de către poliție pentru a obliga persoanele să nu iasă, închiderea parcurilor seara și prelungirea carantinei la 6 săptămâni.

Poliția amenință cu „dreptul de retragere“ pentru că sunt expuși în prima linie fără mănuși suficiente sau soluție hidroalcoolică. Aproximativ 70 polițiști s-au infectat prin manipularea atestatelor de ieșire prezentate la control de persoane deja infectate care nu respectă carantina. Noua regulă a poliției: control în 3, doi polițiști rămân în spate, gata de atac în caz de agresiune asupra celui de al treilea care controlează.

Guvernul spune că s-au deblocat 31 milioane de măști pentru cadrele medicale (4 măști necesare/tură și 4 ore/mască ). Franța, în 2011, a renunțat să mai facă stoc de măști și le-a importat din China. Acum vor redeschide fabricile personale de făcut necesarele pentru spitale (gel hidroalcoolic, ochelari protecție și măști). 

Medicii sunt obosiți și nu se mai întorc în sânul famililor de teama contaminării.

LOCUL DE MUNCĂ. Dacă un angajator obligă angajatul să muncească, iar acesta este contaminat, angajatorul este responsabil penal. De aceea, angajatorii care nu pot asigura protecția angajatului trebuie să închidă și să ofere șomaj parțial.

Protecția cu măști și mănuși nu este suficientă dacă nu există și protecția prin ochelarii speciali (gen ochelari de constructor).

Președintele privilegiază economia în detrimentul sănătații, de aceea nu a decretat carantină totală.

Specialiștii prevăd că vârful va fi atins în Franța în 6 săptămâni, iar după aceea curba va fi descendentă.

Înhumările se fac cu 10 persoane maxim, fără dreptul de atinge sicriul sau decedatul. După trecerea epidemiei oamenii vor avea dreptul la ceremonii comemoriale.

Animalele de companie nu se pot infecta, dar pot aduce virusul în casă dacă au călcat în salivă, unde cineva a strănutat, prin atingerea cu nasul a șervețelelor aruncate pe jos sau mănuși utilizate ce nu au fost puse în coșul de gunoi.

Curățenia stradală lasă de dorit. Încă nu au pus la punct mașinile de stropit cu apă și clor“.

(R.A.I.)