Medalionul de faţă este dedicat unei personalităţi medicale şi om de cultură de elită al judeţului Prahova, Dr. Valeriu Petre.
Tatăl meu s-a născut la data de 11 iunie 1923 la Ploieşti, într-o familie de oameni de cultură şi militari de carieră: tatăl său, generalul Matei Petre, ofiţer în armata regală, iar bunicul pe linie maternă, prof. Constantin Rigu, om politic, important membru al PNL.
Îşi petrece copilăria la Ploieşti, într-o atmosferă de aleasă cultură, oaspeţii familiei fiind personalităţi de seamă politice şi literare, precum I. A. Bassarabescu, Ionescu Quintus, Pana Popescu, Munteanu Râmnic, Vintilă Mugur şi alţii.
Urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Student fiind, dar şi membru al tineretului liberal, participă la marea demonstraţie de susţinere a Regelui din 8 Noiembrie 1945, unde primeşte în dar câteva bastoane de cauciuc din partea noii jandarmerii.
După terminarea facultăţii, tânărul medic este repartizat la Dispensarul Valea Calugărească – Prahova, unde rămâne caţiva ani. Urmează specializarea în psihiatrie şi neurologie, apoi în 1959 deschide Spitalul de Psihiatrie Sapoca Buzau, renunţând la funcţia de director după câteva luni. Lucrează la Secţia de Psihiatrie Obor Ploieşti, apoi la Spitalul Schuller. Între timp îşi susţine doctoratul în medicină şi examenul de medic primar.
În anul 1971, după eforturi îndelungate, reuşeşte să înfiinţeze Spitalul de Psihiatrie Voila –Câmpina, iniţial castelul familiei Ştirbei, apoi transformat de comunişti în Sanatoriu CC. Rămâne director al acestui Spital până în 1977. În 1975 devine medic primar neuro psihiatru gradul I.
După 1977 revine în Ploieşti, unde reînfiinţează secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean, iniţial la Spitalul Schuller, apoi mutată în locul unde există şi azi, pe strada Buna Vestire, unde rămâne şef de secţie până la ieşirea la pensie în 1992.
Dr. Valeriu Petre nu a fost numai un medic excepţional, dar şi un deosebit om de cultură, latinist, filozof şi literat. A avut numeroase colaborări la reviste literare şi medicale, a participat la numeroase cenacluri literare.
Nu lipsită de importanţă este şi activitatea didactică, predând la câteva universităţi de pe raza municipiului Ploieşti. Activitatea sa poetică se concretizează prin apariţia a trei volume de versuri la Editura Premier.
După 1990 reintră în politică, făcând parte din structurile de conducere ale PNŢCD Prahova.
Se stinge din viaţă pe 9 iulie 2003, odihnindu-se în cavoul familiei din Cimitirul Viişoara din Ploiesti, alături de iluştrii înaintaşi.
Daniel Corneliu Petre
