Anul şcolar ce abia se încheie este cea mai mare „(a)brambureală” din ’90 încoace. A început cu două săptămâni de teste iniţiale, ale căror note nu se-au trecut în cataloage. În concluzie, elevii le-au tratat cu dezinteres. Două săptămâni pierdute de pomană, note înspăimântător de mici. 14 zile în care profesorii care nu au susţinut teste au ars gazul de pomană, iar ceilalţi au făcut muncă voluntară (aici iar o nedreptate, unii au corectat 400-500 de teste, alţii 100-150 sau chiar mai puţin). Cu surle şi trâmbiţe, se auzea că la sfârşitul anului se vor da şi teste finale! Pe aceeaşi procedură. Însă a picat Guvernul şi nu s-au mai susţinut! (Personal am dat teste finale la peste 400 de elevi).
Inadvertenţa testelor finale era că metodologia apărea tocmai pe 28 mai, iar clasele a XII-a terminau şcoala la 1 iunie. În plus, ministerul nu a luat în calcul că elevii liceelor tehnice au practică de specialitate la sfârşitul anului încă din luna mai. Unde să-i prinzi la teste? La menghină, la cofetărie, la atelierele electrice sau de motoare?
O altă abrambureală a fost structura anului şcolar, cu un trimestru şi un semestru. Căci trimestrul I, cu doar trei luni, nu poate fi numit altfel. Cum să ai acelaşi randament în trei luni de pregătire, ca în şase? Apoi unii au terminat şcoala la 1 iunie, alţii pe 22, alţii pe 29, alţii pe 6 iulie şi ultimii pe 13 iulie!
A fost anul cu o săptămână de „şcoală altfel”, în care fiecare profesor a făcut ce l-a tăiat capul: unii în excursii prin ţară, alţii la filme documentare în şcoli, unii la adunat gunoaie (elevii nu-s salubritatea localităţilor!), alţii pe la mânăstiri. Haos. Şi chiul. Activităţi didactice fără impact sau profesori care au cheltuit din buzunar pentru deplasări!
Altă prostie este aranjarea practicii tehnologice a claselor a XII-a la sfârşitul anului şcolar. Cum adică să ai 3-4 săptămâni de practică prin ateliere, apoi să vii să dai bacu’? Normal că generaţia Facebook, cea care nu citeşte texte mai lungi de-un sms, a uitat tot. În ultimele săptămâni trebuia să se facă pregătiri intensive în licee, numai la materiile de bac!
Abrambureala este şi mai mare, dar nu ne propunem să dăm doctoratul cu ea momentan. Cum a fost posibilă încâlceala? Simplu: anul şcolar tocmai sfârşit a avut cinci miniştri (Daniel Funeriu, Cătălin Baba, Corina Dumitrescu, Ioan Mang, Ecaterina Andronescu) şi un interimar (Liviu Pop). Dintre ei, unii-s plagiatori, alţii fără diplomă de bacalaureat, alţii cu declaraţii false în CV-uri. A început şcoala cu dl. Funeriu şi-a terminat cu dna Andronescu – veşnicul ministru pesedist (aşa de puternic partid e ăsta de scoate de la naftalină mereu, mereu acelaşi ministru?). Proiectele unora sunt făcute zob de ceilalţi. Nu contează dacă-s bune, dacă-s aplicabile, „jos cu ele, că nu-s ale noastre” e moto-ul. Unii introduc camere video la bac, alţii vor să le scoată, unii bagă chimie, alţii scot istoria, unii vor matematică, alţii fizică, unii vor trei tipuri de bac, alţii revenirea la bacu’ ceauşit!
Într-un aşa an şcolar abramburit, normal că elevii ratează bacalaureatul asemenea avioanelor care ratează pista la Baloteşti. Căci, după ce că nu studiază, au mai ajuns şi mingi de ping-pong pe masa politicii.
Ar mai fi o întrebare: cine credeţi că e de vină că elevii sunt aşa de slabi? Să nu-mi răspundeţi că tot… preşedintele Băsescu! (Nicolae Geantă)
