Un zâmbet părând reținut, însă radios, străbate aerul odată cu salutul amical, abia auzit, de sub sprâncenele aparent strânse în arcul încordării imediat îndulcit de spumoasa refracție a blândeții pe care bucuria revederii cu tine o sublimează în strângerea de mână dăruită tandru, cordial… Și deodată, Domnul te privește prin ocheanul unei clipe sobre, cercetătoare, în așteptarea – grimasă afectivă – întrebării pe care încă n-ai avut răgazul s-o formulezi pe măsura valorică a personalității D-sale, altminteri, a răspunsului care, rotund și blajin, îți unge auzul cu adierea catifelat-volubilei sale voci. Și zâmbetul înconjoară strada, lumea, viața!
„Vă datorăm pragul atins, Domnule Profesor Trandafir!”, au spus și vor spune generații întregi de liceeni din Câmpina și împrejurimi, sute de băieți și fete, peste ani, ei înșiși părinți, astăzi cuvinte cu valențe indescriptibile în onoarea ilustrului lor dascăl!
La gazetă și la cenaclu/ cafenea, în reuniuni publice de memorabilă valoare artistică și culturală, Domnul Constantin Trandafir ne-a adunat în jurul său cu puterea magică a spiritului și a vocației pedagogice răsfrântă în polifonia spirituală a darurilor Sale. Întregită de un raft plin cu cărțile pe care, pe lângă miile de cronici literare, studii și eseuri, le-a scris și publicat, oferindu-mi-le în șăgalnica ipostază umorist-caragialescă, cu un autograf: „Paul Zarifopol”, 1981; „Dinamica valorilor literare”, 1983; „Introducere în opera lui Ștefan Petică”, 1984; „Ion Creangă”, 1996 și 2012; „Permanențe literare românești”, 1998; „Poezia lui Bacovia”, 2001; „Efectul Caragiale”, 2001; „Grigore Hagiu și generația sa”, 2003; „Cititul cărților. Poezia”, 2006; „Mihail Sebastian între viață și ficțiune”, 2007; „Vedere din provincie”, 2009; „O călătorie în imperiu”, 2012; „Pactul conversației, Narațiuni critice”, 2014; „Trei crai plus infernul”, 2019; „Constelația de aur a scriitorilor români”, 2020. Țin minte încă o carte de referință critică trandafiră: „Hortensia Papadat-Bengescu, o mare europeană”.
Distinse Domnule Prof. Dr. Constantin Trandafir, Cetățean de Onoare al Municipiului Câmpina, la ziua Domniei Voastre de naștere, Sănătate întru Mulți Ani!
Serghie Bucur
Constantin Trandafir a văzut lumina zilei în localitatea Iveşti, jud. Galaţi, la data de 4 iunie 1939. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, doctor în litere, a fost dascălul a numeroase generații de liceeni la Colegiul „N. Grigorescu” din Câmpina.
Consacrat și temut critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, profesorului Constantin Trandafir i-a fost acordat, în anul 2013, titlul de Cetățean de Onoare al Câmpinei.
Pe mine profesorul Trandafir,desi o perioada relativ scurta de timp am avut de-a face cu dumnealui,m-a surprins de doua ori:atunci cand a spus ca renunta la titlul de doctor in stiinte filologice,fiind indignat de usurinta cu care se dadeau diplomele de doctori in acea perioada,cand dialogam,si a doua oara cand i-am citit jurnalul,scris inainte de caderea lui Ceausescu.Aici am vazut diferenta,intre un doctor in litere autentic si scriitorii amatori.M-a surprins,deopotriva,acuratetea scrisului si a ideilor,intr-o logica fara cusur.Esteticul exprimarii nu trebuia sa-l cauti,fiindca il gaseai,asezat cu discretie,aproape pe toate randurile.
Am fost totusi nedumerit,cand am vazut ca in „Constelatia de aur…..”nu se afla si scriitorul Marin Preda,care cred ca este cel mai mare prozator al literaturii romane.
Ca om,prof.Trandafir,desi creeaza intalniri spirituale sublime,cum splendind le-a nuantat autorul articolului,Serghie Bucur,este marcat, ca noi toti,de lipsa unei componente fundamentale in devenirea noastra, si anume, educatia primara.Romania nu a avut niciodata,in realitate,invatamant si educatie,ci numai invatamant,desi mai tot timpul ministerul s-a numit si al educatiei.Daca am fi fost si educati,astazi nu am fi fost atat de dezbinati.Nu mai scriu mai departe,fiindca se subintelege.